Ion Luca Caragiale

Mitică

- Mitică... şi mai cum?

- E destul atâta: Mitică - de vreme ce şi dumneata îl cunoşti tot aşa de bine ca şi mine. Fireşte că trebuie să-l cunoaştem: îl întâlnim atât de des - în prăvălii, pe stradă, pe jos, în tramvai, în tramcar, pe bicicletă, în vagon, în restaurant, la Gambrinus - în fine pretutindeni.

Mitică este bucureşteanul par excellence¹. Şi fiindcă Bucureştii sunt un mic Paris, şi Mitică, se-nţelege, este un mic parizian.

El nu e nici tânăr, nici bătrân, nici frumos, nici urât, nici prea-prea, nici foarte-foarte; e un băiat potrivit în toate; dar ceea ce-l distinge, ceea ce-l face să aibă un caracter marcat este spiritul lui original şi inventiv.

Mitică este omul care pentru fiecare ocaziune a vieţii găseşte un cuvânt de spirit la moment, şi pentru asta simpaticul parizian al orientului este foarte căutat şi plăcut în societate.

Mitică are o magazie, un arsenal, o comoară de vorbe, de întrebări, de răspunsuri, cari fac deliciile celor ce au fericirea să-l cunoască.

Mai cu seamă pe provinciali, micul nostru parizian îi epatează cu verva lui scânteietoare.

El, de exemplu, inventează pe negândite vorbe ca:

"Cea mai frumoasă fată din lume nu poate da decît ce are!"

"Viaţa este un vis, moartea o deşteptare!"

ori:

"Ei! madam Popescu, nu există roză fără spini!"

Închipuiţi-vă ce efect fac toate astea asupra spiritului doamnei Popescu!

Dar toate astea sunt vorbe sentimentale, lirice, melancolice, şi deşi şi-n genul acesta Mitică este destul de tare, e încă şi mai tare în genul uşor, picant şi ironic.

"În genul acesta, cel puţin, pot pentru ca să zic că nu am rival!" zice Mitică - şi cu drept cuvânt.

Exemple...

Când n-are tutun, îţi cere "o ţigară... suvenir".

Când merge să se-mprumute cu bani:

- Unde ai plecat, Mitică?

- La vânătoare de lei.

Îi zici:

- Mitică, faci cinste?

- Nu pot, monşer, că mă strânge un ciorap.

Până în anul 1900, când mă-ntâlnea la Sf. Vasile, îmi zicea:

- De un an nu te-am văzut!

Dar în anul acela l-am găsit în seara de 31 decembrie la Gambrinus, tot acolo l-am întâlnit a doua seară, la 1 ianuarie.

L-am salutat; s-a făcut că nu mă cunoaşte. După multă stăruinţă, şi-a adus în fine aminte cine sunt:

- Scuză-mă, neică - a zis Mitică - te uitasem: e un secol de când nu ne-am mai văzut!

Ceri într-o băcănie:

- Băiete, o ţuică!

- Nu-i da, domnule, c-o bea! zice Mitică.

- Am deseară lojă la operă; mergi cu mine? zice Mitică.

- Merg... Ce se cântă?

- Relaş, în cinci acte!

Intri la Gambrinus; te apropii de Mitică şi-l saluţi; el îţi răspunde amabil:

- Adio!

Îl saluţi la plecare; el îţi răspunde:

- Să-mi scrii!

- Ai parale, Mitică?

- Nu umblu cu metal; mi-e frică de trăznet.

- Birjar! slobod? întreabă amicul nostru.

- Da, conaşule!...

- Atunci, du-te-acasă.

- Dă-mi cusurul², zic negustorului.

- Nu-i da, d-le, întrerupe Mitică; dumnealui n-are nici un cusur.

Un prieten ghindoc se-ntinde să-şi ia pălăria dintr-un cuier prea nalt. Mitică îi strigă:

- Pune o coală de hârtie sub picioare!

Mitică zice despre un prietin destituit:

- L-a-naintat...

- ...?

- L-a făcut inginer de poduri...

Şi când e în culmea vervei adaogă:

- ...detaşat cu serviciul în Cişmegiu: dă muştele afară!

Te plângi lui Mitică de cine ştie ce; el nu vrea să te asculte, fiindcă "petiţie fără timbru nu se primeşte".

La restaurant:

- Iaurt ai? întreabă el.

- Este...

- Dă-mi vreo câţiva centimetri.

În loc de "usturoi", zice "vanilie sârbească", în loc de "vin", zice "flanelă de Drăgăşani", şi-n loc de "bilet de bancă", "poza lui Traian".

Când pleacă pe jos, te invită:

- Hai, că te iau în dreapta.

Mitică se urcă pe platforma dinainte a tramvaiului electric; vagonul porneşte; în culmea vitezei, deodată amicul nostru strigă manipulantului:

- Opreşte! ţi-a căzut biciul!

Mitică stă cu mai mulţi prietini în colţ la Continental, pe Piaţa Teatrului. Un prietin salută şi sare pe platforma din urmă a tramvaiului, care merge către Sf. Gheorghe.

- Arde-l, birjar! strigă Mitică.

- În toiul alegerilor, unde-şi pune Mitică al meu candidatura?

- La Bucureştii-Noi.

- La ce colegiu?

- La colegiul al patrulea³.

Te doare măseaua. Ce doctorie îţi recomandă Mitică?

- Rădăcină de cleşte.

Ai cerut o bere şi o laşi să-i treacă puţin spuma; Mitică zice:

- Bea-ţi berea, că se răceşte.

La Gambrinus:

Mitică, la plecare, către băiatul care a servit:

- Băiete, mi se pare că mi-a picat o băncuţă; vezi, dacă o găseşti mi-o dai înapoi deseară; dacă nu, ia-o tu bacşiş.