Ediţia în limba română
Resurse şcolare / Ion Creangă

Ion Creanga

Poveste

A fost odată, când a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti.

Noi nu suntem de pe când poveştile, ci suntem mai dincoace cu vro două-trei zile, de pe când se potcovea purecele cu nouăzeci şi nouă de ocă de fer la un picior şi tot i se părea că-i uşor.

Cică era odată un om însurat, şi omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. Nevasta lui, care avea copil de ţâţă, era cam proastă; dar şi soacră-sa nu era tocmai hâtră.

Întru una din zile, omul nostru iese de-acasă după trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-şi scăldă copilul, îl înfăşă şi-i dete ţâţă, îl puse în albie lângă sobă, căci era iarnă; apoi îl legănă şi-l dezmerdă, până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu ea puţin pe gânduri ş-apoi începu a se boci cât îi lua gura: "Aulio! copilaşul meu, copilaşul meu!"

Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvârli fusul din mână şi furca din brâu cât colo şi, sărind fără sine, o întrebă cu spaimă:

— Ce ai, draga mamei, ce-ţi este?!

— Mamă, mamă! Copilul meu are să moară!

— Când şi cum?

— Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn?

— Îl văd. Şi?

— De s-a sui mâţa, are să-l trântească drept în capul copilului şi să mi-l omoare!

— Vai de mine şi de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârşit mititelului zilele!

Şi, cu ochii pironiţi în drobul de sare de pe horn şi cu mânile încleştate, de parcă le legase cineva, începură a-l boci amândouă, ca nişte smintite, de clocotea casa. Pe când se sluţeau ele, cum vă spun, numai iaca şi tatăl copilului intră pe uşă, flămând şi năcăjit ca vai de el.

— Ce este ? Ce v-au găsit, nebunelor?

Atunci ele, viindu-şi puţin în sine, începură a-şi şterge lacrămile şi a-i povesti cu mare jale despre întâmplarea neîntâmplată.

Omul, după ce le ascultă, zise cu mirare:

— Bre! mulţi proşti am văzut eu în viaţa mea, dar ca voi n-am mai văzut. Mă... duc în lumea toată! Şi de-oiu găsi mai proşti decât voi, m-oiu mai întoarce acasă, iar de nu, ba.

Aşa zicând, oftă din greu, ieşi din casă, fără să-şi ieie ziua bună, şi plecă supărat şi amărât ca vai de om!

Şi mergând el bezmetic, fără să ştie unde se duce, după o bucată de vreme, oprindu-se într-un loc, i se întâmplă iar să vadă ceva ce nu mai văzuse: un om ţinea puţin un oboroc deşert cu gura spre soare, apoi răpede-l înşfăca şi intra cu dânsul într-un bordeiu; pe urmă iar ieşea, îl punea iar cu gura la soare, şi tot aşa făcea... Drumeţul nostru, nedumerit, zise:

— Bună ziua, om bun!

— Mulţămesc dumitale, prietene!

— Da' ce faci aici?

— Ia, mă trudesc de vro două-trei zile să car pocitul ist de soare în bordeiu, ca să am lumină, şi nici că-l pot...

— Bre, ce trudă! zise drumeţul. N-ai vrun topor la îndămână?

— Ba am.

— Ie-l de coadă, sparge ici, şi soarele va intra singur înlăuntru.

Îndată făcu aşa, şi lumina soarelui întră în bordeiu.

— Mare minune, om bun, zise gazda. De nu te-aducea Dumnezeu pe la noi, eram să îmbătrânesc cărând soarele cu oborocul.

"Încă un tont", zise drumeţul în sine şi plecă.

Şi mergând el tot înainte, peste câtva timp ajunse într-un sat şi, din întâmplare, se opri la casa unui om. Omul de gazdă, fiind rotar, îşi lucrase un car şi-l înjghebase, în casă, în toată întregimea lui; ş-acum, voind să-l scoată afară, trăgea de proţap cu toată puterea, dar carul nu ieşea. Ştiţi pentru ce? Aşa: uşile era mai strâmte decât carul. Rotarul voia acum să taie uşorii, spre a scoate carul. Noroc însă că drumeţul l-a învăţat să-l desfacă în toate părţile lui, să le scoată pe rând afară ş-apoi iarăşi să-l înjghebe la loc.

— Foarte mulţămesc, om bun, zise gazda; bine m-ai învăţat! Ia uită-te dumneta! Era să dărâm bunătate de casă din pricina carului...

De aici, drumeţul nostru, mai numărând un nătărău, merse tot înainte, până ce ajunse iară la o casă. Acolo, ce să vadă! Un om, cu-n ţăpoiu în mână, voia să arunce nişte nuci din tindă în pod.

"Din ce în ce dau peste dobitoci", zise drumeţul în sine.

— Da' ce te frămânţi aşa, om bun?

— Ia, vreu să zvârl nişte nuci în pod, şi ţăpoiul ista, bată-l scârba să-l bată, nu-i nici de-o treabă...

— Că degeaba te trudeşti, nene! Poţi să-l blastămi cât l-ei blăstăma, habar n-are ţăpoiul de scârbă. Ai un oboroc?

— Da' cum să n-am?!

— Pune nucile într-însul, ie-l pe umăr şi suie-le frumuşel în pod; ţăpoiul e pentru paie şi fân, iar nu pentru nuci.

Omul ascultă, şi treaba se făcu îndată. Drumeţul nu zăbovi nici aici mult, ci plecă, mai numărând şi alt neghiob.

Apoi, de aici merse mai departe, până ce ajunsese ca să mai vadă aiurea şi altă năzbâtie. Un om legase o vacă cu funia de gât şi, suindu-se pe-o şură, unde avea aruncat oleacă de fân, trăgea din răsputeri de funie, să urce vaca pe şură. Vaca răgea cumplit, şi el nu mai putea de ostenit...

— Mă omule! zise drumeţul, făcându-şi cruce; dar ce vrei să faci?

— Ce să fac, mă-ntrebi? Da' nu vezi?

— Ba văd, numai nu pricep.

— Ia, hăramul ista e hâmisit de foame şi nu vre' nici în ruptul capului să vie după mine sus, pe iastă şură, să mănânce fân...

— Stai puţin, creştine, că spânzuri vaca! Ia fânul şi-l dă jos la vacă!

— Da' nu s-a irosi?...

— Nu fi scump la tărâţe şi ieftin la făină.

Atunci omul ascultă şi vaca scăpă cu viaţă.

— Bine m-ai învăţat, om bun! Pentr-un lucru de nimica eram cât pe ce să-mi gâtui vaca!

Aşa, drumeţul nostru, mirându-se şi de această mare prostie, zise în sine: "Mâţa tot s-ar fi putut întâmpla să deie drobul de sare jos de pe horn; dar să cari soarele în casă cu oborocul, să arunci nucile în pod cu ţăpoiul şi să tragi vaca pe şură, la fân, n-am mai gândit!"

Apoi drumeţul se întoarse acasă şi petrecu lângă ai săi, pe cari-i socoti mai cu duh decât pe cei ce văzuse în călătoria sa. Ş-am încălecat pe-o şa, ş-am spus povestea aşa. Ş-am încălecat pe-o roată, ş-am spus-o toată. Ş-am încălecat pe-o căpşună, şi v-am spus, oameni buni, o mare minciună!!




De asemenea în secţiunea ION CREANGĂ

Bine-ar fi dac-ar fi aşa, cucoane, căci la război înapoi şi la pomană năvală, parcă nu prea vine la socoteală... Iar de la bolovanul dumneavoastră am înţeles aşa: că până acum noi, ţăranii, am dus fiecare câte-o piatră mai mare sau mai mică pe umeri; însă acum suntem chemaţi a purta împreună tot noi, opinca, o stâncă pe umerele noastre... Să dea Domnul, cucoane, să fie altfel, că mie unuia, nu mi-a părea rău...
Între ţăranii fruntaşi care au luat parte, împreună cu boierii, cu episcopii şi cu mitropolitul ţării la Divanul ad-hoc din Moldova, în 1857, era şi moş Ion Roată, om cinstit şi cuviincios, cum sunt mai toţi ţăranii români de pretutindeni. Numai atâta, că moş Ion Roată, după câte văzuse şi după câte păţise el în viaţa sa, nu prea punea temei pe vorbele boiereşti şi avea gâdilici la limbă, adică spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, când îl scormolea ceva la inimă.
Doi oameni, cunoscuţi unul cu altul, călătoreau odată, vara, pe un drum. Unul avea în traista sa trei pâni, şi celalalt două pâni. De la o vreme, fiindu-le foame, poposesc la umbra unei răchiţi pletoase, lângă o fântână cu ciutură, scoate fiecare pânile ce avea şi se pun să mănânce împreună, ca să aibă mai mare poftă de mâncare.
Mare de inimă, iar de gură şi mai mare, părintele Duhu nu se învrednicise de o viaţă mai bună; dar se vede că nici poftea el una aşa, de vreme ce nu-şi astâmpăra gura cătră mai-marii săi măcar să-l fi picat cu lumânarea.
Un negustor, umblând prin mai multe sate şi oraşe, ca să cumpere grâu, păpuşoi şi altele, într-o zi ajunse la un pod şi când era să treacă văzu un om care se odihnea acolo: acesta era Pâcală.
Era odată o vulpe vicleană, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte întreagă după hrană şi nu găsise nicăiri. Făcându-se ziua albă, vulpea iese la marginea drumului şi se culcă sub o tufă, gândindu-se ce să mai facă, ca să poată găsi ceva de mâncare. Şăzând vulpea cu botul întins pe labele de dinainte, îi vine miros de peşte.

ALTE SECŢIUNI RECOMANDATE:

Nicolae Labiş | Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti | Mihail Sebastian | Ion Pillat | Tudor Arghezi | Gala Galaction | Vasile Voiculescu | George Călinescu | Cezar Petrescu | Mihail Sadoveanu | Elena Farago | Ion Agârbiceanu | Ion Barbu | Simion Florea Marian | Marin Preda | Ion Vinea | Ion Marin Sadoveanu | Ion Creangă | Mihai Eminescu | Ion Luca Caragiale | Petre Ispirescu | Vasile Alecsandri | George Coşbuc | George Topîrceanu | Ioan Slavici | Emil Gârleanu | Grigore Alexandrescu | Octavian Goga | Dimitrie Bolintineanu | Barbu Ştefănescu-Delavrancea | Ştefan Octavian Iosif | Panait Istrati | Ion Neculce | Anton Pann | Ciprian Porumbescu | Constantin Negruzzi | Ioan Neniţescu | Andrei Mureşanu | Garabet Ibrăileanu | Calistrat Hogaş | Ion Heliade Rădulescu | Bogdan Petriceicu Haşdeu | Nicolae Filimon | Alecu Donici | Panait Cerna | Andrei Bârseanu | Dimitrie Anghel | Nicolae Gane | Alexandru Macedonski | Gheorghe Dem. Teodorescu | Duiliu Zamfirescu | Alecu Russo | Alexandru Vlahuţă | Ştefan Petică | Nicolaus Olahus | Urmuz | Ion Pop-Reteganul | Iacob Negruzzi | Alexandru Odobescu | Anton Holban | Gheorghe Sion | Miron Costin | Anton Bacalbaşa | Mihail Kogalniceanu | Mateiu Caragiale | George Ranetti | Iancu Văcărescu | Gheorghe Asachi | George Creţeanu | Dumitru Iacobescu | Dumitru Stăncescu | Iulia Haşdeu | Iosif Vulcan | Daniil Scavinschi | Mihail Săulescu | Mircea Demetriade | Miron Pompiliu | Nicolae Văcărescu | Ovid Densusianu | Traian Demetrescu | Timotei Cipariu | Theodor M. Stoenescu | Nicolae Iorga | Titu Maiorescu | Veronica Micle | Theodor Şerbănescu | Costache Conachi | Constantin Cantacuzino | Alexandru Beldiman | Nicolae Beldiceanu | Matilda Cugler-Poni | Ioan N. Roman | Nicolae Volenti | Alexandru Sihleanu | Jean Bart | Neagoe Basarab | Iuliu Cezar Săvescu | Nicolae Dimachi | Naum Ramniceanu | Mihail Cuciuran | Mihail Halici-Fiul | Matei Milu | Iordache Golescu | Ionică Tăutu | Constantin Stamati | Artur Stavri | Ion Ghica | Gheorghe Săulescu | Alecu Văcărescu | Constantin Mille | Vasile Cârlova | Cezar Bolliac | Ienachiţă Văcărescu | Dimitrie Cantemir | Zilot Românul | Grigore Ureche | Ion Budai-Deleanu | Vasile Aaron | Enache Gane | Enric Winterhalder | Ioan I. Cioranescu | George Mihail Zamfirescu | Gib Mihăescu | Constantin D. Aricescu | Ioan Cantacuzino | Ion Paun-Pincio | Barbu Paris Mumuleanu | Haralamb G. Lecca | Costache Bălăcescu | Constantin Alexandru Rosetti | Vasile Pogor | Ioan Barac | Ion Grămadă | Cincinat Pavelescu | Dimitrie Gusti | Toma Gheorghe Pesacov | Carol Scrob | Vasile Fabian-Bob | Dimitrie Eustatievici Brasoveanul | Nicolae Nicoleanu | Alexandru Hrisoverghi | Pitarul Hristache | Costache Negri | Pavel Dan | Alexandru Davila | Ion Minulescu | Nicolae Balcescu | Ioniţă Scipione Bădescu | Bogdan Florin Paul | Alphonse de Lamartine | Thomas Moore | Victor Hugo | Friedrich Schiller | Alexandre Dumas | Nicolas Boileau | George Gordon Byron | Jean de La Fontaine | Johann Wolfgang von Goethe | Charles Baudelaire | François Coppée | Heinrich Heine | Henry Wadsworth Longfellow | Gottfried August Bürger | Mihail Zamfirescu | Gheorghe Peşacov | Liviu Rebreanu | Eugen Lovinescu | Camil Petrescu | Lucian Blaga | George Bacovia | Ionel Teodoreanu | Hortensia Papadat-Bengescu
© 1991-2016 The Titi Tudorancea Bulletin | Titi Tudorancea® este Marcă Înregistrată | Condiţii de utilizare