Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    George Topîrceanu

    Un duel

    Eroii mei sunt doi cocoşi
    De rasă, pintenaţi, frumoşi
      Ca ofiţerii la paradă.
    Doi cavaleri aristocraţi.
    Dintr-o privire ofensaţi
    Încep duelul fără spadă.
    Au martori puii speriaţi.
    Teren — o parte din ogradă,
      Dar n-au motiv de sfadă,
      Căci nu se ştie-a cui e vina —
      Misteru-nvăluie pricina, —
      Deci: căutaţi găina...

    Din amândouă părţile
    Se-ncep ostilităţile.
    Ei stau o clipă faţă-n faţă
    Cu ciocurile la pământ,
    Apoi deodată-şi iau avânt
    Şi lupta-ncepe săltăreaţă:
    Sar deodată,
    Dau cu ciocul.
    Cad alături,
    Schimbă locul.
    Bat din aripi,
    Dau din gheare.
    Unul cade,
      Altul sare...
      Iar s-atacă,
      Iar se pişcă...
    Dar deodată nu mai mişcă...
    Faţă-n faţă, multă vreme,
    Stau aşa, ca două gheme
      Neclintite
      Și zburlite,
    Până când, pe nesimţite,
    Unul părăseşte sfada,
    Întorcându-se cu coada...

    *

    Atunci ieşi de sub şopron
    Un folozof-clapon,
      Urât
    Ş-atâta de bătrân încât
    A dat în mintea puilor...
    El s-a oprit în faţa lor
      Cotcodăcind sonor:
    — Eu dezaprob acest conflict.
    E o ruşine, un delict
    Nedemn de vremi civilizate.
    Dar aşteptăm un viitor
    Când, mândri de chemarea lor,
    Cocoşii nu se vor mai bate...
    Voi vă certaţi pentr-o găină,
    Dar nu vedeţi? E curtea plină!
    Ba treceţi gardul la vecini,
    Că şi p-acolo sunt găini...
    De ce vă puneţi gheara-n gât?
    Să lase unul cât de cât,
    Să dea şi celălalt ceva, —
    Eu, cât de cât, socot c-o da!




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA