Editura Global Info / Literatură

George Topîrceanu

Iubitei întristate

Aş vrea un cer albastru, şi pace, şi lumină,
Ca-n basme să-mi răsară în faţă o grădină,
Cu largi cărări umbrite, şi flori de liliac,
Şi sălcii plângătoare pe-o margine de lac...

Iar tu să-mi fii acolo, izvor de fericire!
Cu ochii mari şi limpezi, cu mijlocul subţire,
Crăiasa mea iubită — regina florilor —
Să-ţi dau o veşnicie de nesfârşit amor!

Să nu te văd iar tristă, — ci dornică de viaţă,
Cu zâmbetul pe buze şi rumenă la faţă,
Să uiţi c-ai mers odată pe-al vieţii aspru drum,
— Să nu te mai ajungă durerile de-acum....

TE-AR MAI PUTEA INTERESA