Dimitrie Anghel

Nuntă la ţară¹

În vreji de iederă nemuritoare
Cuprins e tot pridvorul ca-ntro-o plasă,
Şi ici un strugur, dincolo o floare
Atârnă aşezate de mireasă...

E-un tărăboi ameţitor de glasuri,
Şi vinul vechi dă vervă tuturora,
Zvârlind pe grave şi-ancestrale nasuri
Reflexe purpure ca aurora.

În faţa casei cântă barosanii
Încredinţaţi de-nalta lor chemare:
Îşi uită reumatismul veteranii,
Şi cercul horei creşte tot mai mare…

Dar iată că mireasa-n prag s-arată
Şi, după vechea datină păgână,
Ea îşi desprinde vălul ei de fată
Şi-l ţine-o clipă fluturând în mână.

Asemenea unui stol de rândunele
Vin fetele în ceată zgomotoasă
Şi mâinile se luptă între ele
Cercând s-apuce vălul de mireasă...

Bucăţi e-acum vălul de zăpadă
Şi ea, zâmbind, duioasă, îl împarte
Şi fost-a scris ca un crâmpei să cadă
Şi-asupra mea, cum stam privind deoparte

Şi m-am gândit la anii mei pustii
Şi la a mele-mprăştiate cânturi —
Aşa mi-m rupt eu sufletu-n făşii
Şi l-am zvârlit la cele patru vânturi...

1. Din volumul "Caleidoscopul lui A. Mirea" (1908-1910) scris în colaborare cu Ştefan Octavian Iosif