Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Anghel

Nocturnă

Nu bate-n ţerm, nu cântă, nu murmură, nu cheamă
Cu răzimându-şi tainic supt cap imensa-i liră,
A adormit şi-acuma încet-încet respiră;
Iar eu, cu paşi de umbră, păşesc pe ţărm cu teamă.

Păşesc încet ca noaptea în casa dragei mele,
Şi-atunci, ca ruşinată, frumoasa uriaşă
La piept îşi strânge-n falduri bogata ei cămaşă
Şi trupul şi-l ascunde supt spuma-i de dantele.

Se limpezeşte-n urmă, în păr cercând să-şi prindă
Din negrele-i adâncuri podoaba ei de mâne,
Şi-apoi, gătită astfel, de noapte-aşa rămâne,
Iar luna se coboară pe cer ca o oglindă.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA