Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Anghel

Murmurul fântânei

În murmurul fântânei plânge povestea vremilor trecute...
De ştii s-asculţi, auzi iar glasul atâtor guri ce-s astăzi mute;
S-a potolit atâta viaţă, ş-a ars atâta foc de soare,
De ani şi ani... de când tot curge împrăştiind mărgăritare.

De ani şi ani... dar de atuncea grădina ş-a schimbat stăpânii
Cu glasuri gângave alt'dată — pe când eram copii — bătrânii
Lung sfătuiau în şoapta apei sub cernerea de umbre sure,
Ş-acuma numai apa plânge, iar noi ne-am răzneţit pe-aiure.

Sunt ani şi ani... dar astăzi unde-s copiii gureşi? Unde-i oare
Copila ce privea uimită la curcubeiele de soare
Ce se fărmau în praful apei, şi s-aprindeau din nou măiastre,
Ca iarăşi să se năruiască etern ca visurile noastre?

Sunt ani, şi de atunci în noapte s-au prăvălit grămadă anii
Şi dintre toţi eu singur numai, ţinând azi firul Arianii
Mai rătăcesc ş-ascult cum cântă pierdut pe-aleele deşarte
În murmurul fântânei glasuri ce vin de dincolo de moarte.

Eu singur mai ascult, şi-n umbra întunecată din aleie,
Plângând ca un copil ruina luminelor de curcubeie,
Aş vrea, în dorul lor ş-al vostru, acum când nu mai sânt bătrânii,
Să-nmlădii pentru voi un cântec etern ca murmurul fântânii.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA