Dimitrie Anghel

Ceasurile

În oraşul unde-am stat
Ani şi ani, când creşte
Liniştea pe înserat,
Turn cu turn vorbeşte.

Turn cu turn socoate rar,
Vieţei numărate:
Clipele ce se-ntorc iar
În eternitate.

Bate-ntâi un ceas sfios
Cine ştie unde,
Şi-n târziu auzi din jos
Altul cum răspunde.

Cântă liniştea, şi-acum
Altele rămase,
Se-ntâlnesc grăbite-n drum,
Şi cad peste case.

Cad, şi-apoi răsună iar
Supt bolţi aşa clare;
Parc-arunci într-un pahar
Cu mărgăritare.

Cad, şi-apoi, scăpând din nou,
Până se distramă,
În zadar câte-un ecou
Când şi când mai cheamă.

Vin apoi la geamul meu,
Şi cu note pline
Bat, pân'ân târziu mereu,
Să le-aud de bine.

Să le-aud, să socotesc
Când bat noaptea-ntreagă,
Câtă vreme prăpădesc
De când îmi eşti dragă!