Dimitrie Anghel

Amorul orb¹

Nu se cunosc, nici s-au văzut vreodată!...
Dar ambii sapă sumbre galerii,
Ca doi mineri înmormântaţi de vii
Ce-n întuneric, făr’ de lămpi, se cată. –

Atraşi de-aceleaşi tainici simpatii,
Boltesc tuneluri lungi ca să răzbată,
Şi solul sună, unde prind să bată,
De zvonul surdei lor telegrafii. –

Tot mai aproape se aud, şi tot
Mai harnici sapă vesel să s-ajungă,
Şi dup-atât ocol şi cale lungă

Se întâlnesc deodată bot în bot
Sub bolta nupţială a cupolei...
Şi iată, astfel se iubesc – sobolii! –

1. Scrisă în colaborare cu Ştefan Octavian Iosif