TRATAT din 7 februarie 1992 privind Uniunea Europeana
Versiune consolidata
TRATAT din 7 februarie 1992 PRIVIND UNIUNEA EUROPEANA - VERSIUNE CONSOLIDATA
Publicat in Jurnalul Oficial cu numarul 83C din data de 30 martie 2010
|
PARTEA 1:
PREAMBUL
MAIESTATEA SA REGELE BELGIENILOR, MAIESTATEA SA REGINA DANEMARCEI, PRESEDINTELE REPUBLICII FEDERALE GERMANIA, PRESEDINTELE REPUBLICII ELENE, MAIESTATEA SA REGELE SPANIEI, PRESEDINTELE REPUBLICII FRANCEZE, PRESEDINTELE IRLANDEI, PRESEDINTELE REPUBLICII ITALIENE, ALTETA SA REGALA MARELE DUCE DE LUXEMBURG, MAIESTATEA SA REGINA TARILOR DE JOS, PRESEDINTELE REPUBLICII PORTUGHEZE, MAIESTATEA SA REGINA REGATULUI UNIT AL MARII BRITANII SI IRLANDEI DE NORD (1),
(1)Republica Bulgaria, Republica Ceha, Republica Estonia, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Republica Ungara, Republica Malta, Republica Austria, Republica Polona, Romania, Republica Slovenia, Republica Slovaca, Republica Finlanda si Regatul Suediei au devenit ulterior membre ale Uniunii Europene.
DECISI sa parcurga o noua etapa in procesul de integrare europeana initiat prin constituirea Comunitatilor Europene,
INSPIRANDU-SE din mostenirea culturala, religioasa si umanista a Europei, din care s-au dezvoltat valorile universale care constituie drepturile inviolabile si inalienabile ale persoanei, precum si libertatea, democratia, egalitatea si statul de drept,
REAMINTIND importanta istorica a sfarsitului divizarii continentului european si necesitatea stabilirii unor baze solide pentru arhitectura Europei viitoare,
CONFIRMAND atasamentul lor fata de principiile libertatii, democratiei si respectarii drepturilor omului si libertatilor fundamentale, precum si ale statului de drept,
CONFIRMAND atasamentul lor fata de drepturile sociale fundamentale definite in Carta sociala europeana, semnata la Torino, la 18 octombrie 1961, si in Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor din 1989,
HOTARATI sa intareasca solidaritatea dintre popoarele lor, respectand totodata istoria, cultura si traditiile acestora,
HOTARATI sa consolideze caracterul democratic si eficacitatea functionarii institutiilor, pentru a le permite acestora sa-si indeplineasca mai bine, intr-un cadru institutional unic, misiunile care le sunt incredintate,
HOTARATI sa-si consolideze economiile nationale, sa asigure convergenta acestora, precum si sa stabileasca o uniune economica si monetara care presupune, conform dispozitiilor prezentului tratat si ale Tratatului privind functionarea Uniunii Europene, o moneda unica si stabila,
DECISI sa promoveze progresul economic si social al popoarelor lor, tinand seama de principiul dezvoltarii durabile si in cadrul realizarii pietei interne, al consolidarii coeziunii si protectiei mediului, precum si sa puna in aplicare politici care asigura progrese concomitente in domeniul integrarii economice si in celelalte domenii,
HOTARATI sa instituie o cetatenie comuna pentru resortisantii tarilor lor,
HOTARATI sa puna in aplicare o politica externa si de securitate comuna, inclusiv definirea treptata a unei politici de aparare comune, care ar putea conduce la o aparare comuna, in conformitate cu dispozitiile articolului 42, consolidand astfel identitatea Europei si independenta acesteia in vederea promovarii pacii, securitatii si progresului in Europa si in intreaga lume,
HOTARATI sa faciliteze libera circulatie a persoanelor, asigurand totodata siguranta si securitatea popoarelor lor, prin instaurarea unui spatiu de libertate, securitate si justitie in conformitate cu dispozitiile prezentului tratat si ale Tratatului privind functionarea Uniunii Europene,
HOTARATI sa continue procesul de creare a unei uniuni din ce in ce mai stranse intre popoarele Europei, in care deciziile sa fie luate cat mai aproape posibil de cetateni, in conformitate cu principiul subsidiaritatii,
IN PERSPECTIVA etapelor urmatoare care vor trebui parcurse pentru ca integrarea europeana sa progreseze,
AU DECIS sa instituie o Uniune Europeana si, in acest sens, au desemnat drept plenipotentiari:
(lista plenipotentiarilor nu este reprodusa)
CARE, dupa ce au facut schimb de depline puteri, gasite in buna si cuvenita forma, convin cu privire la urmatoarele dispozitii:
PARTEA 2:
TITLUL I: DISPOZITII COMUNE
Art. 1: (ex-articolul 1 TUE) (1)
(1)Aceasta trimitere are caracter indicativ. Pentru informatii detaliate, a se vedea tabelele de corespondenta intre vechea si noua numerotare a tratatelor.
Prin prezentul tratat, INALTELE PARTI CONTRACTANTE instituie intre ele o UNIUNE EUROPEANA, denumita in continuare "Uniune", careia statele membre ii atribuie competente pentru realizarea obiectivelor lor comune.
Prezentul tratat marcheaza o noua etapa in procesul de creare a unei uniuni tot mai profunde intre popoarele Europei, in cadrul careia deciziile se iau cu respectarea deplina a principiului transparentei si cat mai aproape cu putinta de cetateni.
Uniunea se intemeiaza pe prezentul tratat si pe Tratatul privind functionarea Uniunii Europene (denumite in continuare "tratatele"). Aceste doua tratate au aceeasi valoare juridica. Uniunea se substituie Comunitatii Europene si ii succeda acesteia.
Art. 2
Uniunea se intemeiaza pe valorile respectarii demnitatii umane, libertatii, democratiei, egalitatii, statului de drept, precum si pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care apartin minoritatilor. Aceste valori sunt comune statelor membre intr-o societate caracterizata prin pluralism, nediscriminare, toleranta, justitie, solidaritate si egalitate intre femei si barbati.
Art. 3: (ex-articolul 2 TUE)
(1) Uniunea urmareste sa promoveze pacea, valorile sale si bunastarea popoarelor sale.
(2) Uniunea ofera cetatenilor sai un spatiu de libertate, securitate si justitie, fara frontiere interne, in interiorul caruia este asigurata libera circulatie a persoanelor, in corelare cu masuri adecvate privind controlul la frontierele externe, dreptul de azil, imigrarea, precum si prevenirea criminalitatii si combaterea acestui fenomen.
(3) Uniunea instituie o piata interna. Aceasta actioneaza pentru dezvoltarea durabila a Europei, intemeiata pe o crestere economica echilibrata si pe stabilitatea preturilor, pe o economie sociala de piata cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplina a fortei de munca si spre progres social, precum si pe un nivel inalt de protectie si de imbunatatire a calitatii mediului. Aceasta promoveaza progresul stiintific si tehnic.
Uniunea combate excluziunea sociala si discriminarile si promoveaza justitia si protectia sociale, egalitatea intre femei si barbati, solidaritatea intre generatii si protectia drepturilor copilului.
Aceasta promoveaza coeziunea economica, sociala si teritoriala, precum si solidaritatea intre statele membre.
Uniunea respecta bogatia diversitatii sale culturale si lingvistice si vegheaza la protejarea si dezvoltarea patrimoniului cultural european.
(4) Uniunea instituie o uniune economica si monetara a carei moneda este euro.
(5) In relatiile sale cu restul comunitatii internationale, Uniunea isi afirma si promoveaza valorile si interesele si contribuie la protectia cetatenilor sai. Aceasta contribuie la pacea, securitatea, dezvoltarea durabila a planetei, solidaritatea si respectul reciproc intre popoare, comertul liber si echitabil, eliminarea saraciei si protectia drepturilor omului si, in special, a drepturilor copilului, precum si la respectarea stricta si dezvoltarea dreptului international, inclusiv respectarea principiilor Cartei Organizatiei Natiunilor Unite.
(6) Uniunea isi urmareste obiectivele prin mijloace corespunzatoare, in functie de competentele care ii sunt atribuite prin tratate.
Art. 4
(1) In conformitate cu articolul 5, orice competenta care nu este atribuita Uniunii prin tratate apartine statelor membre.
(2) Uniunea respecta egalitatea statelor membre in raport cu tratatele, precum si identitatea lor nationala, inerenta structurilor lor fundamentale politice si constitutionale, inclusiv in ceea ce priveste autonomia locala si regionala. Aceasta respecta functiile esentiale ale statului si, in special, pe cele care au ca obiect asigurarea integritatii sale teritoriale, mentinerea ordinii publice si apararea securitatii nationale. In special, securitatea nationala ramane responsabilitatea exclusiva a fiecarui stat membru.
(3) In temeiul principiului cooperarii loiale, Uniunea si statele membre se respecta si se ajuta reciproc in indeplinirea misiunilor care decurg din tratate.
Statele membre adopta orice masura generala sau speciala pentru asigurarea indeplinirii obligatiilor care decurg din tratate sau care rezulta din actele institutiilor Uniunii.
Statele membre faciliteaza indeplinirea de catre Uniune a misiunii sale si se abtin de la orice masura care ar putea pune in pericol realizarea obiectivelor Uniunii.
Art. 5: (ex-articolul 5 TCE)
(1) Delimitarea competentelor Uniunii este guvernata de principiul atribuirii. Exercitarea acestor competente este reglementata de principiile subsidiaritatii si proportionalitatii.
(2) In temeiul principiului atribuirii, Uniunea actioneaza numai in limitele competentelor care i-au fost atribuite de statele membre prin tratate pentru realizarea obiectivelor stabilite prin aceste tratate. Orice competenta care nu este atribuita Uniunii prin tratate apartine statelor membre.
(3) In temeiul principiului subsidiaritatii, in domeniile care nu sunt de competenta sa exclusiva, Uniunea intervine numai daca si in masura in care obiectivele actiunii preconizate nu pot fi realizate in mod satisfacator de statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional si local, dar datorita dimensiunilor si efectelor actiunii preconizate, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii.
Institutiile Uniunii aplica principiul subsidiaritatii in conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii. Parlamentele nationale asigura respectarea principiului subsidiaritatii, in conformitate cu procedura prevazuta in respectivul protocol.
(4) In temeiul principiului proportionalitatii, actiunea Uniunii, in continut si forma, nu depaseste ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor.
Institutiile Uniunii aplica principiul proportionalitatii in conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii.
Art. 6: (ex-articolul 6 TUE)
(1) Uniunea recunoaste drepturile, libertatile si principiile prevazute in Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptata la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeasi valoare juridica cu cea a tratatelor.
Dispozitiile cuprinse in Carta nu extind in niciun fel competentele Uniunii astfel cum sunt definite in tratate.
Drepturile, libertatile si principiile prevazute in Carta se interpreteaza in conformitate cu dispozitiile generale din titlul VII al Cartei privind interpretarea si punerea sa in aplicare si cu luarea in considerare in mod corespunzator a explicatiilor mentionate in Carta, care prevad izvoarele acestor dispozitii.
(2) Uniunea adera la Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Competentele Uniunii, astfel cum sunt definite in tratate, nu sunt modificate de aceasta aderare.
(3) Drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate prin Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si astfel cum rezulta din traditiile constitutionale comune statelor membre, constituie principii generale ale dreptului Uniunii.
Art. 7: (ex-articolul 7 TUE)
(1) La propunerea motivata a unei treimi din statele membre, a Parlamentului European sau a Comisiei Europene si cu aprobarea Parlamentului European, Consiliul, hotarand cu o majoritate de patru cincimi din membrii sai, poate sa constate existenta unui risc clar de incalcare grava a valorilor prevazute la articolul 2, de catre un stat membru. Inainte de a proceda la aceasta constatare, Consiliul audiaza statul membru in cauza si ii poate adresa recomandari, hotarand dupa aceeasi procedura.
Consiliul verifica cu regularitate daca motivele care au condus la aceasta constatare raman valabile.
(2) Consiliul European, hotarand in unanimitate la propunerea unei treimi din statele membre sau a Comisiei Europene si cu aprobarea Parlamentului European, poate sa constate existenta unei incalcari grave si persistente a valorilor prevazute la articolul 2, de catre un stat membru, dupa ce a invitat acel stat membru sa-si prezinte observatiile.
(3) In cazul in care a fost facuta constatarea mentionata la alineatul (2), Consiliul, hotarand cu majoritate calificata, poate decide sa suspende anumite drepturi care ii revin statului membru in cauza in urma aplicarii tratatelor, inclusiv dreptul de vot in Consiliu al reprezentantului guvernului acelui stat membru. Procedand in acest fel, Consiliul tine seama de eventualele consecinte ale unei astfel de suspendari asupra drepturilor si obligatiilor persoanelor fizice si juridice.
Obligatiile care ii revin statului membru in cauza in temeiul tratatelor raman obligatorii in orice situatie pentru statul membru respectiv.
(4) Consiliul, hotarand cu majoritate calificata, poate decide ulterior sa modifice sau sa revoce masurile luate in temeiul alineatului (3), ca raspuns la modificarea situatiei care l-a determinat sa impuna masurile respective.
(5) Modalitatile de vot care, in intelesul prezentului articol, se aplica Parlamentului European, Consiliului European si Consiliului sunt prevazute la articolul 354 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
Art. 8
(1) Uniunea dezvolta relatii privilegiate cu tarile invecinate, in vederea stabilirii unui spatiu de prosperitate si de buna vecinatate, intemeiat pe valorile Uniunii si caracterizat prin relatii stranse si pasnice, bazate pe cooperare.
(2) In intelesul alineatului (1), Uniunea poate incheia acorduri speciale cu tarile in cauza. Aceste acorduri pot include drepturi si obligatii reciproce, precum si posibilitatea de a realiza actiuni in comun. Punerea lor in aplicare face obiectul unei concertari periodice.
TITLUL II: DISPOZITII PRIVIND PRINCIPIILE DEMOCRATICE
Art. 9
In toate activitatile sale, Uniunea respecta principiul egalitatii cetatenilor sai, care beneficiaza de o atentie egala din partea institutiilor, organelor, oficiilor si agentiilor sale. Este cetatean al Uniunii orice persoana care are cetatenia unui stat membru. Cetatenia Uniunii nu inlocuieste cetatenia nationala, ci se adauga acesteia.
Art. 10
(1) Functionarea Uniunii se intemeiaza pe principiul democratiei reprezentative.
(2) Cetatenii sunt reprezentati direct, la nivelul Uniunii, in Parlamentul European.
Statele membre sunt reprezentate in Consiliul European de sefii lor de stat sau de guvern si in Consiliu de guvernele lor, care la randul lor raspund in mod democratic fie in fata parlamentelor nationale, fie in fata cetatenilor lor.
(3) Orice cetatean are dreptul de a participa la viata democratica a Uniunii. Deciziile se iau in mod cat mai deschis si la un nivel cat mai apropiat posibil de cetatean.
(4) Partidele politice la nivel european contribuie la formarea constiintei politice europene si la exprimarea vointei cetatenilor Uniunii.
Art. 11
(1) Institutiile acorda cetatenilor si asociatiilor reprezentative, prin mijloace corespunzatoare, posibilitatea de a-si face cunoscute opiniile si de a face schimb de opinii in mod public, in toate domeniile de actiune ale Uniunii.
(2) Institutiile Uniunii mentin un dialog deschis, transparent si constant cu asociatiile reprezentative si cu societatea civila.
(3) In vederea asigurarii coerentei si a transparentei actiunilor Uniunii, Comisia Europeana procedeaza la ample consultari ale partilor interesate.
(4) La initiativa a cel putin un milion de cetateni ai Uniunii, resortisanti ai unui numar semnificativ de state membre, Comisia Europeana poate fi invitata sa prezinte, in limitele atributiilor sale, o propunere corespunzatoare in materii in care acesti cetateni considera ca este necesar un act juridic al Uniunii, in vederea aplicarii tratatelor.
Procedurile si conditiile necesare pentru prezentarea unei astfel de initiative sunt stabilite in conformitate cu articolul 24 primul paragraf din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
Art. 12
Parlamentele nationale contribuie in mod activ la buna functionare a Uniunii:
a) prin faptul ca sunt informate de catre institutiile Uniunii si prin primirea de notificari privind proiectele de acte legislative ale Uniunii in conformitate cu Protocolul privind rolul parlamentelor nationale in Uniunea Europeana;
b) prin respectarea principiului subsidiaritatii in conformitate cu procedurile prevazute in Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii;
c) prin participarea, in cadrul spatiului de libertate, securitate si justitie, la mecanismele de evaluare a punerii in aplicare a politicilor Uniunii in acest spatiu, in conformitate cu articolul 70 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, si prin implicarea in controlul politic al Europol si in evaluarea activitatilor Eurojust, in conformitate cu articolele 88 si 85 din respectivul tratat;
d) prin participarea la procedurile de revizuire a tratatelor, in conformitate cu articolul 48 din prezentul tratat;
e) prin faptul ca sunt informate cu privire la cererile de aderare la Uniune, in conformitate cu articolul 49 din prezentul tratat;
f) prin participarea la cooperarea interparlamentara dintre parlamentele nationale si cu Parlamentul European, in conformitate cu Protocolul privind rolul parlamentelor nationale in Uniunea Europeana.
TITLUL III: DISPOZITII PRIVIND INSTITUTIILE
Art. 13
(1) Uniunea dispune de un cadru institutional care vizeaza promovarea valorilor sale, urmarirea obiectivelor sale, sustinerea intereselor sale, ale cetatenilor sai si ale statelor membre, precum si asigurarea coerentei, a eficacitatii si a continuitatii politicilor si a actiunilor sale.
Institutiile Uniunii sunt:
- Parlamentul European;
- Consiliul European;
- Consiliul;
- Comisia Europeana (denumita in continuare "Comisia");
- Curtea de Justitie a Uniunii Europene;
- Banca Centrala Europeana;
- Curtea de Conturi.
(2) Fiecare institutie actioneaza in limitele atributiilor care ii sunt conferite prin tratate, in conformitate cu procedurile, conditiile si scopurile prevazute de acestea. Institutiile coopereaza unele cu altele in mod loial.
(3) Dispozitiile referitoare la Banca Centrala Europeana si la Curtea de Conturi, precum si dispozitiile detaliate referitoare la celelalte institutii figureaza in Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
(4) Parlamentul European, Consiliul si Comisia sunt asistate de un Comitet Economic si Social si de un Comitet al Regiunilor, care exercita functii consultative.
Art. 14
(1) Parlamentul European exercita, impreuna cu Consiliul, functiile legislativa si bugetara. Acesta exercita functii de control politic si consultative, in conformitate cu conditiile prevazute in tratate. Parlamentul European alege presedintele Comisiei.
(2) Parlamentul European este compus din reprezentantii cetatenilor Uniunii. Numarul acestora nu poate depasi sapte sute cincizeci, plus presedintele. Reprezentarea cetatenilor este asigurata in mod proportional descrescator, cu un prag minim de sase membri pentru fiecare stat membru. Niciunui stat membru nu i se atribuie mai mult de nouazeci si sase de locuri.
Consiliul European adopta in unanimitate, la initiativa Parlamentului European si cu aprobarea acestuia, o decizie de stabilire a componentei Parlamentului European, cu respectarea principiilor mentionate la primul paragraf.
(3) Membrii Parlamentului European sunt alesi prin vot universal direct, liber si secret, pentru un mandat de cinci ani.
(4) Parlamentul European isi alege presedintele si biroul dintre membrii sai.
Art. 15
(1) Consiliul European ofera Uniunii impulsurile necesare dezvoltarii acesteia si ii defineste orientarile si prioritatile politice generale. Acesta nu exercita functii legislative.
(2) Consiliul European este compus din sefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum si din presedintele sau si presedintele Comisiei. Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate participa la lucrarile Consiliului European.
(3) Consiliul Europeane intruneste de doua ori pe semestru la convocarea presedintelui sau. Atunci cand ordinea de zi o impune, membrii Consiliului European pot decide sa fie asistati fiecare de un ministru si, in ceea ce il priveste pe presedintele Comisiei, de un membru al Comisiei. Atunci cand situatia o impune, presedintele convoaca o reuniune extraordinara a Consiliului European.
(4) Consiliul European se pronunta prin consens, cu exceptia cazului in care tratatele dispun altfel.
(5) Consiliul European isi alege presedintele cu majoritate calificata, pentru o durata de doi ani si jumatate, cu posibilitatea reinnoirii mandatului o singura data. In caz de impiedicare sau de culpa grava, Consiliul European poate pune capat mandatul presedintelui in conformitate cu aceeasi procedura.
(6) Presedintele Consiliului European:
a) prezideaza si impulsioneaza lucrarile Consiliului European;
b) asigura pregatirea si continuitatea lucrarilor Consiliului European, in cooperare cu presedintele Comisiei si pe baza lucrarilor Consiliului Afaceri Generale;
c) actioneaza pentru facilitarea coeziunii si a consensului in cadrul Consiliului European;
d) prezinta Parlamentului European un raport dupa fiecare reuniune a Consiliului European.
Presedintele Consiliului European asigura, la nivelul sau si in aceasta calitate, reprezentarea externa a Uniunii in probleme referitoare la politica externa si de securitate comuna, fara a aduce atingere atributiilor Inaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate.
Presedintele Consiliului European nu poate exercita un mandat national.
Art. 16
(1) Consiliul exercita, impreuna cu Parlamentul European, functiile legislativa si bugetara. Acesta exercita functii de definire a politicilor si de coordonare, in conformitate cu conditiile prevazute in tratate.
(2) Consiliul este compus din cate un reprezentant la nivel ministerial al fiecarui stat membru, imputernicit sa angajeze guvernul statului membru pe care il reprezinta si sa exercite dreptul de vot.
(3) Consiliul hotaraste cu majoritate calificata, cu exceptia cazului in care tratatele dispun altfel.
(4) Incepand cu 1 noiembrie 2014, majoritatea calificata se defineste ca fiind egala cu cel putin 55 % din membrii Consiliului, cuprinzand cel putin cincisprezece dintre acestia si reprezentand state membre care intrunesc cel putin 65 % din populatia Uniunii.
Minoritatea de blocare trebuie sa cuprinda cel putin patru membri ai Consiliului, in caz contrar se considera a fi intrunita majoritatea calificata.
Celelalte conditii privind votul cu majoritate calificata sunt stabilite la articolul 238 alineatul (2) din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
(5) Dispozitiile tranzitorii privind definitia majoritatii calificate care se aplica pana la 31 octombrie 2014, precum si cele care se vor aplica in perioada 1 noiembrie 2014-31 martie 2017 sunt prevazute in Protocolul privind dispozitiile tranzitorii.
(6) Consiliul se intruneste in cadrul diferitelor formatiuni, lista acestora fiind adoptata in conformitate cu articolul 236 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
Consiliul Afaceri Generale asigura coerenta lucrarilor diferitelor formatiuni ale Consiliului. Acesta pregateste reuniunile Consiliului European si urmareste aducerea la indeplinire a masurilor adoptate, in colaborare cu presedintele Consiliului European si cu Comisia.
Consiliul Afaceri Externe elaboreaza actiunea externa a Uniunii, in conformitate cu liniile strategice stabilite de Consiliul European, si asigura coerenta actiunii Uniunii.
(7) Un comitet al reprezentantilor permanenti ai guvernelor statelor membre raspunde de pregatirea lucrarilor Consiliului.
(8) Consiliul se intruneste in sedinta publica atunci cand delibereaza si voteaza un proiect de act legislativ. In acest scop, fiecare sesiune a Consiliului este divizata in doua parti, consacrate deliberarilor privind actele legislative ale Uniunii, respectiv activitatilor fara caracter legislativ.
(9) Presedintia formatiunilor Consiliului, cu exceptia celei Afaceri Externe, este asigurata de reprezentantii statelor membre in cadrul Consiliului dupa un sistem de rotatie egal, in conditiile stabilite in conformitate cu articolul 236 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
Art. 17
(1) Comisia promoveaza interesul general al Uniunii si ia initiativele corespunzatoare in acest scop. Aceasta asigura aplicarea tratatelor, precum si a masurilor adoptate de institutii in temeiul acestora. Comisia supravegheaza aplicarea dreptului Uniunii sub controlul Curtii de Justitie a Uniunii Europene. Aceasta executa bugetul si gestioneaza programele. Comisia exercita functii de coordonare, de executare si de administrare, in conformitate cu conditiile prevazute in tratate. Cu exceptia politicii externe si de securitate comune si a altor cazuri prevazute in tratate, aceasta asigura reprezentarea externa a Uniunii. Comisia adopta initiativele de programare anuala si multianuala a Uniunii, in vederea incheierii unor acorduri interinstitutionale.
(2) Actele legislative ale Uniunii pot fi adoptate numai la propunerea Comisiei, cu exceptia cazului in care tratatele prevad altfel. Celelalte acte se adopta la propunerea Comisiei, in cazul in care tratatele prevad acest lucru.
(3) Mandatul Comisiei este de cinci ani.
Membrii Comisiei sunt alesi pe baza competentei lor generale si a angajamentului lor fata de ideea europeana, dintre personalitatile care prezinta toate garantiile de independenta.
Comisia isi exercita responsabilitatile in deplina independenta. Fara a aduce atingere articolului 18 alineatul (2), membrii Comisiei nu solicita si nu accepta instructiuni din partea niciunui guvern, institutie, organ, oficiu sau agentie. Acestia se abtin de la orice act incompatibil cu functiile lor sau cu indeplinirea sarcinilor lor.
(4) Comisia numita intre data intrarii in vigoare a Tratatului de la Lisabona si 31 octombrie 2014 este compusa din cate un resortisant al fiecarui stat membru, inclusiv presedintele si Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, care este unul dintre vicepresedintii acesteia.
(5) Incepand cu 1 noiembrie 2014, Comisia este compusa dintr-un numar de membri, incluzand presedintele si Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, corespunzator cu doua treimi din numarul statelor membre, atat timp cat Consiliul European nu decide modificarea acestui numar, hotarand in unanimitate.
Membrii Comisiei sunt alesi dintre resortisantii statelor membre in conformitate cu un sistem de rotatie strict egal intre statele membre care sa reflecte diversitatea demografica si geografica a tuturor statelor membre. Acest sistem se stabileste de catre Consiliul European, care hotaraste in unanimitate in conformitate cu articolul 244 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
(6) Presedintele Comisiei:
a) defineste orientarile in cadrul carora Comisia isi exercita misiunea;
b) decide organizarea interna a Comisiei pentru a asigura coerenta, eficacitatea si colegialitatea actiunilor acesteia;
c) numeste vicepresedintii, altii decat Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, dintre membrii Comisiei.
Un membru al Comisiei isi prezinta demisia in cazul in care presedintele ii solicita acest lucru. Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate isi prezinta demisia, in conformitate cu procedura prevazuta la articolul 18 alineatul (1), in cazul in care presedintele ii solicita acest lucru.
(7) Tinand seama de alegerile pentru Parlamentul European si dupa ce a procedat la consultarile necesare, Consiliul European, hotarand cu majoritate calificata, propune Parlamentului European un candidat la functia de presedinte al Comisiei. Acest candidat este ales de Parlamentul European cu majoritatea membrilor care il compun. In cazul in care acest candidat nu intruneste majoritatea, Consiliul European, hotarand cu majoritate calificata, propune, in termen de o luna, un nou candidat, care este ales de Parlamentul European in conformitate cu aceeasi procedura.
Consiliul, de comun acord cu presedintele ales, adopta lista celorlalte personalitati pe care le propune pentru a fi numite membri ai Comisiei. Alegerea acestora se efectueaza, pe baza sugestiilor facute de statele membre, in conformitate cu criteriile prevazute la alineatul (3) al doilea paragraf si la alineatul (5) al doilea paragraf.
Presedintele, Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate si ceilalti membri ai Comisiei sunt supusi, in calitate de organ colegial, unui vot de aprobare al Parlamentului European. Pe baza acestei aprobari, Comisia este numita de Consiliul European, hotarand cu majoritate calificata.
(8)Comisia, in calitate de organ colegial, raspunde in fata Parlamentului European. Parlamentul European poate adopta o motiune de cenzura impotriva Comisiei, in conformitate cu articolul 234 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene. In cazul in care se adopta o astfel de motiune, membrii Comisiei trebuie sa demisioneze in mod colectiv din functiile lor, iar Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate trebuie sa demisioneze din functiile pe care le exercita in cadrul Comisiei.
Art. 18
(1) Consiliul European, hotarand cu majoritate calificata, cu acordul presedintelui Comisiei, numeste Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate. Consiliul European poate pune capat mandatului acestuia in conformitate cu aceeasi procedura.
(2) Inaltul Reprezentant conduce politica externa si de securitate comuna a Uniunii. Acesta contribuie prin propuneri la elaborarea acestei politici si o aduce la indeplinire in calitate de imputernicit al Consiliului. Acesta actioneaza in mod similar si in ceea ce priveste politica de securitate si aparare comuna.
(3) Inaltul Reprezentant prezideaza Consiliul Afaceri Externe.
(4) Inaltul Reprezentant este unul dintre vicepresedintii Comisiei. Acesta asigura coerenta actiunii externe a Uniunii. Acesta este insarcinat, in cadrul Comisiei, cu responsabilitatile care ii revin acesteia din urma in domeniul relatiilor externe si cu coordonarea celorlalte aspecte ale actiunii externe a Uniunii. In exercitarea acestor responsabilitati in cadrul Comisiei, si numai cu privire la aceste responsabilitati, Inaltul Reprezentant se supune procedurilor care reglementeaza functionarea Comisiei, in masura in care acest lucru este compatibil cu alineatele (2) si (3).
Art. 19
(1) Curtea de Justitie a Uniunii Europene cuprinde Curtea de Justitie, Tribunalul si tribunale specializate. Aceasta asigura respectarea dreptului in interpretarea si aplicarea tratatelor.
Statele membre stabilesc caile de atac necesare pentru a asigura o protectie jurisdictionala efectiva in domeniile reglementate de dreptul Uniunii.
(2) Curtea de Justitie este compusa din cate un judecator pentru fiecare stat membru. Aceasta este asistata de avocati generali.
Tribunalul cuprinde cel putin un judecator din fiecare stat membru.
Judecatorii si avocatii generali ai Curtii de Justitie, precum si judecatorii Tribunalului sunt alesi dintre personalitatile care prezinta toate garantiile de independenta si care intrunesc conditiile prevazute la articolele 253 si 254 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene. Acestia sunt numiti de comun acord de catre guvernele statelor membre pentru sase ani. Judecatorii si avocatii generali care isi incheie mandatul pot fi numiti din nou.
(3) Curtea de Justitie a Uniunii Europene hotaraste in conformitate cu tratatele:
a) cu privire la actiunile introduse de un stat membru, de o institutie ori de persoane fizice sau juridice;
b) cu titlu preliminar, la solicitarea instantelor judecatoresti nationale, cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea actelor adoptate de institutii;
c) in celelalte cazuri prevazute in tratate.
TITLUL IV: DISPOZITII PRIVIND FORMELE DE COOPERARE CONSOLIDATA
Art. 20: (ex-articolele 27 A-27 E, 40-40 B si 43-45 TUE si ex-articolele 11 si 11 A TCE)
(1) Statele membre care doresc sa stabileasca intre ele o forma de cooperare consolidata in cadrul competentelor neexclusive ale Uniunii pot recurge la institutiile acesteia si isi pot exercita aceste competente prin aplicarea dispozitiilor corespunzatoare ale tratatelor, in limitele si in conformitate cu procedurile prevazute la prezentul articol, precum si la articolele 326-334 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
Formele de cooperare consolidata urmaresc sa favorizeze realizarea obiectivelor Uniunii, sa apere interesele acesteia si sa consolideze procesul sau de integrare. Acestea sunt deschise in orice moment tuturor statelor membre, in conformitate cu articolul 328 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
(2) Decizia care autorizeaza o forma de cooperare consolidata se adopta de Consiliu in ultima instanta, atunci cand acesta stabileste ca obiectivele urmarite prin aceasta cooperare nu pot fi atinse intr-un termen rezonabil de Uniune, in ansamblul sau, si in conditiile in care cel putin noua state membre participa la aceasta. Consiliul hotaraste in conformitate cu procedura prevazuta la articolul 329 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
(3) Toti membrii Consiliului pot participa la dezbateri, dar la vot participa numai membrii Consiliului care reprezinta statele membre participante la o forma de cooperare consolidata. Modalitatile de vot sunt prevazute la articolul 330 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
(4) Actele adoptate in cadrul unei forme de cooperare consolidata sunt obligatorii numai pentru statele membre participante. Acestea nu sunt considerate ca fiind acquis care trebuie acceptat de statele candidate la aderarea la Uniune.
TITLUL V: DISPOZITII GENERALE PRIVIND ACTIUNEA EXTERNA A UNIUNII SI DISPOZITII SPECIALE PRIVIND POLITICA EXTERNA SI DE SECURITATE COMUNA
CAPITOLUL 1: DISPOZITII GENERALE PRIVIND ACTIUNEA EXTERNA A UNIUNII
Art. 21
(1) Actiunea Uniunii pe scena internationala are la baza principiile care au inspirat crearea, dezvoltarea si extinderea sa si pe care intentioneaza sa le promoveze in lumea intreaga: democratia, statul de drept, universalitatea si indivizibilitatea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, respectarea demnitatii umane, principiile egalitatii si solidaritatii, precum si respectarea principiilor Cartei Organizatiei Natiunilor Unite si a dreptului international.
Uniunea depune toate eforturile pentru a dezvolta relatii si a construi parteneriate cu tarile terte si cu organizatiile internationale, regionale sau globale care impartasesc principiile prevazute la primul paragraf. Aceasta promoveaza solutii multilaterale pentru problemele comune, in special in cadrul Organizatiei Natiunilor Unite.
(2) Uniunea defineste si desfasoara politici comune si actiuni si actioneaza pentru asigurarea unui nivel inalt de cooperare in toate domeniile relatiilor internationale, in scopul:
a) apararii valorilor, a intereselor fundamentale, a securitatii, a independentei si integritatii sale;
b) consolidarii si sprijinirii democratiei, a statului de drept, a drepturilor omului si a principiilor dreptului international;
c) mentinerii pacii, prevenirii conflictelor si consolidarii securitatii internationale, in conformitate cu scopurile si principiile Cartei Organizatiei Natiunilor Unite, precum si cu principiile Actului final de la Helsinki si cu obiectivele Cartei de la Paris, inclusiv cele privind frontierele externe;
d) promovarii dezvoltarii durabile pe plan economic, social si de mediu a tarilor in curs de dezvoltare, cu scopul primordial de a eradica saracia;
e) incurajarii integrarii tuturor tarilor in economia mondiala, inclusiv prin eliminarea treptata a barierelor in calea comertului international;
f) participarii la elaborarea unor masuri internationale pentru conservarea si imbunatatirea calitatii mediului si gestionarea durabila a resurselor naturale mondiale, in vederea asigurarii unei dezvoltari durabile;
g) acordarii de asistenta populatiilor, tarilor si regiunilor care se confrunta cu dezastre naturale sau provocate de om; si
h) promovarii unui sistem international bazat pe o cooperare multilaterala mai puternica si pe o buna guvernare globala.
(3) Uniunea respecta principiile si urmareste obiectivele prevazute la alineatele (1) si (2) in elaborarea si aplicarea actiunii sale externe in diferitele domenii reglementate in prezentul titlu si in partea a cincea din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, precum si a aspectelor externe ale celorlalte politici ale sale.
Uniunea asigura coerenta intre diferitele domenii ale actiunii sale externe precum si intre acestea si celelalte politici ale sale. Consiliul si Comisia, asistate de Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, asigura aceasta coerenta si coopereaza in acest scop.
Art. 22
(1) Pe baza principiilor si a obiectivelor enumerate la articolul 21, Consiliul European identifica interesele si obiectivele strategice ale Uniunii.
Deciziile Consiliului European privind interesele si obiectivele strategice ale Uniunii privesc politica externa si de securitate comuna, precum si celelalte domenii ale actiunii externe a Uniunii. Deciziile pot sa priveasca relatiile Uniunii cu o tara sau o regiune sau pot aborda o anumita tematica. Acestea precizeaza durata lor si mijloacele care urmeaza a fi puse la dispozitie de Uniune si statele membre.
Consiliul European hotaraste in unanimitate, la recomandarea Consiliului, adoptata de acesta in conformitate cu normele prevazute pentru fiecare domeniu in parte. Deciziile Consiliului European sunt puse in aplicare in conformitate cu procedurile prevazute in tratate.
(2) Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, in domeniul politicii externe si de securitate comune, si Comisia, pentru celelalte domenii ale actiunii externe, pot prezenta Consiliului propuneri comune.
CAPITOLUL 2: DISPOZITII SPECIALE PRIVIND POLITICA EXTERNA SI DE SECURITATE COMUNA
SECTIUNEA 1: DISPOZITII COMUNE
Art. 23
Actiunea Uniunii pe scena internationala, in temeiul prezentului capitol, are la baza principiile, urmareste realizarea obiectivelor si se desfasoara in conformitate cu dispozitiile generale prevazute in capitolul 1.
Art. 24: (ex-articolul 11 TUE)
(1) Competenta Uniunii in materie de politica externa si de securitate comuna include toate domeniile politicii externe, precum si toate chestiunile referitoare la securitatea Uniunii, inclusiv la definirea treptata a unei politici de aparare comune care poate conduce la o aparare comuna.
Politica externa si de securitate comuna face obiectul aplicarii unor norme si proceduri speciale. Aceasta este definita si pusa in aplicare de Consiliul European si de Consiliu, hotarand in unanimitate, cu exceptia cazului in care tratatele dispun altfel. Adoptarea de acte legislative este exclusa. Politica externa si de securitate comuna este pusa in aplicare de Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate si de statele membre, in conformitate cu tratatele. Rolurile specifice ale Parlamentului European si Comisiei in acest domeniu sunt definite prin tratate. Curtea de Justitie a Uniunii Europene nu este competenta cu privire la aceste dispozitii, cu exceptia competentei de a controla respectarea articolului 40 din prezentul tratat si de a controla legalitatea anumitor decizii mentionate la articolul 275 al doilea paragraf din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
(2) In cadrul principiilor si al obiectivelor actiunii sale externe, Uniunea desfasoara, defineste si pune in aplicare o politica externa si de securitate comuna intemeiata pe dezvoltarea solidaritatii politice reciproce a statelor membre, pe identificarea chestiunilor de interes general si pe realizarea unui grad din ce in ce mai mare de convergenta a actiunilor statelor membre.
(3) Statele membre sprijina activ si fara rezerve politica externa si de securitate a Uniunii, in spiritul loialitatii si solidaritatii reciproce si respecta actiunea Uniunii in acest domeniu.
Statele membre conlucreaza pentru consolidarea si dezvoltarea solidaritatii politice reciproce. Acestea se abtin de la orice actiune contrara intereselor Uniunii sau care poate dauna eficientei sale ca forta de coeziune in relatiile internationale.
Consiliul si Inaltul Reprezentant asigura respectarea acestor principii.
Art. 25: (ex-articolul 12 TUE)
Uniunea desfasoara politica externa si de securitate comuna:
a) prin definirea orientarilor generale;
b) prin adoptarea deciziilor care definesc:
(i)actiunile care trebuie intreprinse de Uniune;
(ii)pozitiile care trebuie luate de Uniune;
(iii)modalitatile de punere in aplicare a deciziilor prevazute la punctele (i) si (ii); si
c) prin consolidarea cooperarii sistematice dintre statele membre privind orientarea politicii acestora.
Art. 26: (ex-articolul 13 TUE)
(1) Consiliul European identifica interesele strategice ale Uniunii, stabileste obiectivele si defineste orientarile generale ale politicii externe si de securitate comune, inclusiv in ceea ce priveste chestiunile avand implicatii in materie de aparare. Acesta adopta deciziile necesare.
In cazul in care evolutia internationala o impune, presedintele Consiliului European convoaca o reuniune extraordinara a Consiliului European pentru a defini liniile strategice ale politicii Uniunii in raport cu aceasta evolutie.
(2) Consiliul elaboreaza politica externa si de securitate comuna si adopta deciziile necesare pentru definirea si punerea in aplicare a acesteia, pe baza orientarilor generale si a liniilor strategice definite de Consiliul European.
Consiliul si Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate asigura unitatea, coerenta si eficienta actiunii Uniunii.
(3) Politica externa si de securitate comuna este pusa in aplicare de Inaltul Reprezentant si de statele membre, utilizand mijloacele nationale si ale Uniunii.
Art. 27
(1) Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, care prezideaza Consiliul Afaceri Externe, contribuie prin propunerile sale la elaborarea politicii externe si de securitate comune si asigura punerea in aplicare a deciziilor adoptate de Consiliul European si Consiliu.
(2) Inaltul Reprezentant reprezinta Uniunea in chestiunile referitoare la politica externa si de securitate comuna. Acesta desfasoara, in numele Uniunii, dialogul politic cu tertii si exprima pozitia Uniunii in cadrul organizatiilor internationale si al conferintelor internationale.
(3) In exercitarea mandatului sau, Inaltul Reprezentant al Uniunii este sustinut de un serviciu european pentru actiunea externa. Acest serviciu lucreaza in colaborare cu serviciile diplomatice ale statelor membre si este format din functionarii serviciilor competente ale Secretariatului General al Consiliului si ale Comisiei, precum si din personalul detasat al serviciilor diplomatice nationale. Organizarea si functionarea serviciului european pentru actiunea externa se stabilesc prin decizie a Consiliului. Consiliul European hotaraste la propunerea Inaltului Reprezentant, dupa consultarea Parlamentului European si cu aprobarea Comisiei.
Art. 28: (ex-articolul 14 TUE)
(1) In cazul in care o situatie internationala impune o actiune cu caracter operativ din partea Uniunii, Consiliul adopta deciziile necesare. Acestea stabilesc obiectivele, importanta, mijloacele care trebuie puse la dispozitia Uniunii, conditiile privind punerea lor in aplicare si, daca este cazul, durata lor.
In cazul in care intervine o schimbare a imprejurarilor care are o incidenta clara asupra unei situatii care constituie obiectul unei asemenea decizii, Consiliul revizuieste principiile si obiectivele deciziei respective si adopta deciziile necesare.
(2) Deciziile mentionate la alineatul (1) angajeaza statele membre in luarile lor de pozitii si in desfasurarea actiunilor lor.
(3) Orice luare de pozitie sau actiune nationala avuta in vedere in temeiul unei decizii mentionate la alineatul (1) face obiectul unei informari din partea statului membru in cauza, intr-un termen care sa permita, in cazul in care este necesar, realizarea unui acord prealabil in cadrul Consiliului. Obligatia informarii prealabile nu se aplica in cazul masurilor care constituie o simpla transpunere in plan intern a deciziilor Consiliului.
(4) In cazul in care este imperios necesar in raport cu evolutia situatiei si in absenta unei revizuiri a deciziei Consiliului mentionate la alineatul (1), statele membre pot lua in regim de urgenta masurile care se impun, tinand seama de obiectivele generale ale deciziei respective. Statul membru care ia asemenea masuri informeaza de indata Consiliul in legatura cu aceasta.
(5) In cazul unor dificultati majore privind punerea in aplicare a unei decizii mentionate in prezentul articol, orice stat membru sesizeaza Consiliul, care delibereaza si cauta solutiile adecvate. Acestea nu pot sa contravina obiectivelor deciziei mentionate la alineatul (1) si nu pot dauna eficientei acesteia.
Art. 29: (ex-articolul 15 TUE)
Consiliul adopta decizii care definesc pozitia Uniunii intr-o anumita chestiune de natura geografica sau tematica. Statele membre asigura conformitatea politicilor lor nationale cu pozitiile Uniunii.
Art. 30: (ex-articolul 22 TUE)
(1) Orice stat membru sau Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, sau Inaltul Reprezentant cu sustinerea Comisiei, poate sesiza Consiliul cu privire la orice chestiune de politica externa si de securitate comuna si poate prezenta Consiliului initiative sau, respectiv, propuneri.
(2) In cazurile in care se impune o decizie rapida, Inaltul Reprezentant convoaca, fie din oficiu, fie la solicitarea unui stat membru, in termen de patruzeci si opt de ore sau, in caz de necesitate absoluta, intr-un termen mai scurt, o reuniune extraordinara a Consiliului.
Art. 31: (ex-articolul 23 TUE)
(1) Deciziile care intra sub incidenta prezentului capitol se adopta de catre Consiliul European si de catre Consiliu hotarand in unanimitate, cu exceptia cazului in care prezentul capitol dispune altfel. Adoptarea de acte legislative este exclusa.
Fiecare membru al Consiliului care se abtine de la vot isi poate justifica abtinerea printr-o declaratie oficiala, in conformitate cu prezentul alineat. In acest caz, acesta nu are obligatia sa aplice decizia, dar accepta faptul ca decizia angajeaza Uniunea. In spiritul solidaritatii reciproce, statul membru in cauza se abtine de la orice actiune care ar putea intra in conflict sau ar impiedica actiunea Uniunii intemeiata pe decizia respectiva, iar celelalte state respecta pozitia sa. In cazul in care membrii Consiliului care isi insotesc abtinerea de o asemenea declaratie reprezinta cel putin o treime din statele membre, intrunind cel putin o treime din populatia Uniunii, decizia nu se adopta.
(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), Consiliul hotaraste cu majoritate calificata:
- in cazul in care adopta o decizie care defineste o actiune sau o pozitie a Uniunii, in temeiul unei decizii a Consiliului European privind interesele si obiectivele strategice ale Uniunii, prevazute la articolul 22 alineatul (1);
- in cazul in care adopta o decizie privind o actiune sau o pozitie a Uniunii, la propunerea Inaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate prezentata in urma unei cereri exprese pe care Consiliul European i-a adresat-o din proprie initiativa, sau la initiativa Inaltului Reprezentant;
- in cazul in care adopta orice decizie care pune in aplicare o decizie care defineste o actiune sau o pozitie a Uniunii.
- in cazul in care numeste un reprezentant special in conformitate cu articolul 33.
In cazul in care un membru al Consiliului declara ca, din ratiuni vitale de politica nationala pe care le prezinta, are intentia sa se opuna adoptarii unei decizii cu majoritate calificata, nu se trece la vot. Inaltul Reprezentant cauta, in stransa consultare cu statul membru implicat, o solutie acceptabila pentru acesta. In absenta unui rezultat, Consiliul, hotarand cu majoritate calificata, poate solicita Consiliului European sa se pronunte cu privire la chestiunea in cauza, in vederea adoptarii in unanimitate a unei decizii.
(3) Consiliul European poate adopta, in unanimitate, o decizie care sa prevada ca, in alte cazuri decat cele mentionate la alineatul (2), Consiliul hotaraste cu majoritate calificata.
(4) Alineatele (2) si (3) nu se aplica deciziilor cu implicatii militare sau in domeniul apararii.
(5) In ceea ce priveste problemele de procedura, Consiliul hotaraste cu majoritatea membrilor sai.
Art. 32: (ex-articolul 16 TUE)
Statele membre se pun de acord in cadrul Consiliului European si Consiliului in orice chestiune de interes general in domeniul de politica externa si de securitate in vederea definirii unei abordari comune. Inainte de a intreprinde orice actiune pe scena internationala sau de a-si asuma orice angajament care ar putea leza interesele Uniunii, fiecare stat membru consulta celelalte state in cadrul Consiliului European sau al Consiliului. Statele membre asigura, prin convergenta actiunilor lor, ca Uniunea isi poate promova interesele si valorile pe scena internationala. Statele membre sunt solidare intre ele.
In cazul in care Consiliul European sau Consiliul a definit o abordare comuna a Uniunii in intelesul primului paragraf, Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate si ministrii afacerilor externe ai statelor membre isi coordoneaza activitatile in cadrul Consiliului.
Misiunile diplomatice ale statelor membre si delegatiile Uniunii in tarile terte si in cadrul organizatiilor internationale coopereaza intre ele si contribuie la formularea si la punerea in aplicare a abordarii comune.
Art. 33: (ex-articolul 18 TUE)
La propunerea Inaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, Consiliul poate numi un reprezentant special caruia i se confera un mandat referitor la chestiuni politice speciale. Reprezentantul special isi exercita mandatul sub autoritatea Inaltului Reprezentant.
Art. 34: (ex-articolul 19 TUE)
(1) Statele membre isi coordoneaza actiunea in cadrul organizatiilor internationale si cu ocazia conferintelor internationale. In cadrul acestor institutii, statele membre apara pozitiile Uniunii. Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate asigura organizarea acestei coordonari.
In cadrul organizatiilor internationale si cu ocazia conferintelor internationale la care nu participa toate statele membre, statele participante apara pozitiile Uniunii.
(2) In conformitate cu articolul 24 alineatul (3), statele membre reprezentate in cadrul organizatiilor internationale sau al conferintelor internationale la care nu participa toate statele membre informeaza pe cele care nu participa, precum si pe Inaltul Reprezentant, in legatura cu orice problema de interes comun.
Statele membre care sunt si membre ale Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite se vor pune de acord si le informeaza pe deplin pe celelalte state membre, precum si pe Inaltul Reprezentant. Statele membre care sunt membre ale Consiliului de Securitate apara, in exercitarea functiilor lor, pozitiile si interesele Uniunii, fara a aduce atingere responsabilitatilor care le revin in virtutea dispozitiilor Cartei Organizatiei Natiunilor Unite.
In cazul in care Uniunea a definit o pozitie privind o tema aflata pe ordinea de zi a Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite, statele membre care fac parte din acesta solicita ca Inaltul Reprezentant sa fie invitat pentru a prezenta pozitia Uniunii.
Art. 35: (ex-articolul 20 TUE)
Misiunile diplomatice si consulare ale statelor membre si delegatiile Uniunii in tarile terte si la conferintele internationale, precum si reprezentantii acestora pe langa organizatiile internationale, coopereaza pentru a asigura respectarea si punerea in aplicare a deciziilor care definesc pozitiile si actiunile Uniunii adoptate in temeiul prezentului capitol.
Acestea isi aprofundeaza cooperarea prin schimbul de informatii si prin evaluari comune.
Acestea contribuie la punerea in aplicare a dreptului la protectie al cetatenilor Uniunii pe teritoriul tarilor terte, prevazut la articolul 20 alineatul (2) litera (c) din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, precum si a masurilor adoptate pentru punerea in aplicare a articolului 23 din tratatul mentionat.
Art. 36: (ex-articolul 21 TUE)
Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate consulta periodic Parlamentul European cu privire la aspectele principale si la optiunile fundamentale din domeniul politicii externe si de securitate comune si ale politicii de securitate si aparare comune si il informeaza in privinta evolutiei acestora. Acesta se asigura ca punctele de vedere ale Parlamentului European sa fie luate in considerare in mod corespunzator. Reprezentantii speciali pot fi implicati in activitatea de informare a Parlamentului European.
Parlamentul European poate adresa intrebari sau formula recomandari Consiliului si Inaltului Reprezentant. Parlamentul European organizeaza de doua ori pe an o dezbatere privind progresele inregistrate in punerea in aplicare a politicii externe si de securitate comune, inclusiv a politicii de securitate si aparare comune.
Art. 37: (ex-articolul 24 TUE)
Uniunea poate incheia acorduri cu unul sau mai multe state sau organizatii internationale in domeniile care fac obiectul prezentului capitol.
Art. 38: (ex-articolul 25 TUE)
Fara a aduce atingere articolului 240 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, un Comitet Politic si de Securitate urmareste situatia internationala in domeniile care tin de politica externa si de securitate comuna si contribuie la definirea politicilor emitand avize adresate Consiliului, la cererea acestuia, a Inaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, sau din proprie initiativa. De asemenea, Comitetul supravegheaza punerea in aplicare a politicilor convenite, fara a aduce atingere atributiilor Inaltului Reprezentant.
In cadrul prezentului capitol, Comitetul Politic si de Securitate exercita, sub autoritatea Consiliului si a Inaltului Reprezentant, controlul politic si conducerea strategica a operatiilor de gestionare a crizelor prevazute la articolul 43.
Consiliul poate autoriza Comitetul ca, in vederea unei operatii de gestionare a crizei si pe durata acesteia, in conformitate cu cele stabilite de Consiliu, sa ia deciziile corespunzatoare de control politic si de conducere strategica a operatiei.
Art. 39
In conformitate cu articolul 16 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene si prin derogare de la alineatul (2) al acestuia, Consiliul adopta o decizie de stabilire a normelor privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal de catre statele membre, in exercitarea activitatilor care fac parte din domeniul de aplicare a prezentului capitol, precum si a normelor privind libera circulatie a acestor date. Respectarea acestor norme face obiectul controlului unor autoritati independente.
Art. 40: (ex-articolul 47 TUE)
Punerea in aplicare a politicii externe si de securitate comune nu aduce atingere aplicarii procedurilor si domeniului de aplicare corespunzator al atributiilor institutiilor prevazute in tratate in vederea exercitarii competentelor Uniunii prevazute la articolele 3-6 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
De asemenea, punerea in aplicare a politicilor prevazute la articolele respective nu aduce atingere aplicarii procedurilor si domeniului de aplicare corespunzator al atributiilor institutiilor prevazute in tratate in vederea exercitarii competentelor Uniunii in temeiul prezentului capitol.
Art. 41: (ex-articolul 28 TUE)
(1) Cheltuielile administrative care revin institutiilor in temeiul punerii in aplicare a prezentului capitol sunt acoperite din bugetul Uniunii.
(2) Cheltuielile operationale determinate de punerea in aplicare a prezentului capitol sunt de asemenea acoperite de bugetul Uniunii, cu exceptia cheltuielilor legate de operatiile avand implicatii militare sau din domeniul apararii, precum si in cazurile in care Consiliul adopta in unanimitate o alta decizie.
In cazul in care o cheltuiala nu revine bugetului Uniunii, aceasta se suporta de statele membre in functie de rata produsului intern brut, cu exceptia cazului in care Consiliul, hotarand in unanimitate, decide altfel. In ceea ce priveste cheltuielile aferente operatiilor cu implicatii militare sau din domeniul apararii, statele membre ai caror reprezentanti in Consiliu au facut o declaratie oficiala in temeiul articolului 31 alineatul (1) al doilea paragraf nu sunt obligate sa participe financiar la acestea.
(3) Consiliul adopta o decizie care stabileste procedurile speciale pentru garantarea accesului rapid la alocarile din bugetul Uniunii destinate finantarii de urgenta a initiativelor in cadrul politicii externe si de securitate comune, in special la activitatile de pregatire a misiunilor prevazute la articolul 42 alineatul (1) si la articolul 43. Acesta hotaraste dupa consultarea Parlamentului European.
Activitatile de pregatire a misiunilor prevazute la articolul 42 alineatul (1) si la articolul 43, care nu sunt in sarcina bugetului Uniunii, sunt finantate printr-un fond de lansare, constituit din contributiile statelor membre.
Consiliul adopta cu majoritate calificata, la propunerea Inaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, deciziile care stabilesc:
a) procedura de constituire si de finantare a fondului de lansare, in special sumele alocate fondului;
b) procedura de administrare a fondului de lansare;
c) procedura de control financiar.
In cazul in care, in conformitate cu articolul 42 alineatul (1) si cu articolul 43, misiunea preconizata nu poate fi pusa in sarcina bugetului Uniunii, Consiliul il autorizeaza pe Inaltul Reprezentant sa utilizeze acest fond. Inaltul Reprezentant raporteaza Consiliului cu privire la indeplinirea acestui mandat.
SECTIUNEA 2: DISPOZITII PRIVIND POLITICA DE SECURITATE SI APARARE COMUNA
Art. 42: (ex-articolul 17 TUE)
(1) Politica de securitate si aparare comuna face parte integranta din politica externa si de securitate comuna. Aceasta asigura Uniunii o capacitate operationala bazata pe mijloace civile si militare. Uniunea poate recurge la acestea in cadrul misiunilor in afara Uniunii pentru a asigura mentinerea pacii, prevenirea conflictelor si intarirea securitatii internationale, in conformitate cu principiile Cartei Organizatiei Natiunilor Unite. Indeplinirea acestor sarcini se sprijina pe capacitatile furnizate de statele membre.
(2) Politica de securitate si aparare comuna include definirea treptata a unei politici de aparare comune a Uniunii. Aceasta va conduce la o aparare comuna dupa ce Consiliul European hotaraste aceasta in unanimitate. In acest caz, Consiliul recomanda statelor membre sa adopte o decizie in conformitate cu normele lor constitutionale.
Politica Uniunii, in intelesul prezentei sectiuni, nu aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate si de aparare a anumitor state membre, respecta obligatiile care decurg din Tratatul Atlanticului de Nord pentru anumite state membre care considera ca apararea lor comuna se realizeaza in cadrul Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) si este compatibila cu politica comuna de securitate si de aparare stabilita in cadrul acesteia.
(3) Pentru punerea in aplicare a politicii de securitate si aparare comune, statele membre pun la dispozitia Uniunii capacitati civile si militare pentru a contribui la obiectivele definite de Consiliu. Statele membre care constituie in comun forte multinationale pot, de asemenea, sa le puna la dispozitia politicii de securitate si aparare comune.
Statele membre se angajeaza sa isi imbunatateasca treptat capacitatile militare. Agentia din domeniul dezvoltarii capacitatilor de aparare, cercetare, achizitii si armament (denumita in continuare "Agentia Europeana de Aparare") identifica necesitatile operationale, promoveaza masurile necesare satisfacerii acestora, contribuie la identificarea si, dupa caz, la punerea in aplicare a oricarei masuri utile pentru intarirea bazei industriale si tehnologice in sectorul de aparare, participa la definirea unei politici europene in materie de capacitati si de armament si sprijina Consiliul in evaluarea imbunatatirii capacitatilor militare.
(4) Deciziile referitoare la politica de securitate si aparare comuna, inclusiv cele cu privire la lansarea unei misiuni mentionate la prezentul articol, se adopta de Consiliu, care hotaraste in unanimitate, la propunerea Inaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate sau la initiativa unui stat membru. Inaltul Reprezentant poate propune recurgerea la mijloace nationale, precum si la instrumente ale Uniunii, dupa caz, impreuna cu Comisia.
(5) In cadrul Uniunii, Consiliul poate incredinta realizarea unei misiuni unui grup de state membre, in scopul apararii valorilor Uniunii si al servirii intereselor acesteia. Realizarea unei astfel de misiuni este reglementata la articolul 44.
(6) Statele membre care intrunesc cele mai inalte capacitati militare si care au subscris unor angajamente mai stricte in materie in vederea realizarii celor mai solicitante misiuni stabilesc o cooperare structurata permanenta in cadrul Uniunii. Aceasta cooperare este reglementata la articolul 46. Cooperarea nu aduce atingere dispozitiilor articolului 43.
(7) In cazul in care un stat membru ar face obiectul unei agresiuni armate pe teritoriul sau, celelalte state membre sunt obligate sa ii acorde ajutor si asistenta prin toate mijloacele de care dispun, in conformitate cu articolul 51 din Carta Organizatiei Natiunilor Unite. Aceasta nu aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate si aparare a anumitor state membre.
Angajamentele si cooperarea in acest domeniu sunt conforme cu angajamentele asumate in cadrul Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord, care ramane pentru statele membre ale acestei organizatii fundamentul apararii lor colective si cadrul de punere in aplicare a acesteia.
Art. 43
(1) Misiunile prevazute la articolul 42 alineatul (1), in cadrul carora Uniunea poate recurge la mijloace civile si militare, includ actiunile comune in materie de dezarmare, misiunile umanitare si de evacuare, misiunile de consiliere si de asistenta in probleme militare, misiunile de prevenire a conflictelor si de mentinere a pacii, misiunile fortelor de lupta pentru gestionarea crizelor, inclusiv misiunile de restabilire a pacii si operatiile de stabilizare dupa incetarea conflictelor. Toate aceste misiuni pot contribui la combaterea terorismului, inclusiv prin sprijinul acordat tarilor terte in combaterea terorismului pe teritoriul acestora.
(2) Consiliul adopta decizii privind misiunile prevazute la alineatul (1), definind obiectivele si intinderea acestora, precum si conditiile generale de punere in aplicare. Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, sub autoritatea Consiliului si in contact strans si permanent cu Comitetul Politic si de Securitate, supravegheaza coordonarea aspectelor civile si militare ale acestor misiuni.
Art. 44
(1) In cadrul deciziilor adoptate in conformitate cu articolul 43, Consiliul poate incredinta punerea in aplicare a unei misiuni unui grup de state membre care doresc sa se angajeze in aceasta misiune si care dispun de capacitatile necesare. Aceste state membre, impreuna cu Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, se pun de acord cu privire la gestionarea misiunii.
(2) Statele membre care participa la realizarea misiunii informeaza periodic Consiliul despre stadiul misiunii, din proprie initiativa sau la solicitarea altui stat membru. Statele membre participante sesizeaza imediat Consiliul in cazul in care realizarea misiunii are consecinte majore sau necesita o modificare a obiectivului, a intinderii si a conditiilor misiunii stabilite prin deciziile prevazute la alineatul (1). In acest caz, Consiliul adopta deciziile necesare.
Art. 45
(1) Agentia Europeana de Aparare, mentionata la articolul 42 alineatul (3) si aflata sub autoritatea Consiliului, are ca misiune:
a) sa contribuie la identificarea obiectivelor privind capacitatile militare ale statelor membre si sa evalueze respectarea angajamentelor privind capacitatile asumate de statele membre;
b) sa promoveze armonizarea necesitatilor operationale si adoptarea de metode de achizitie performante si compatibile;
c) sa propuna proiecte multilaterale in vederea indeplinirii obiectivelor in materie de capacitati militare si sa asigure coordonarea programelor derulate de statele membre si administrarea programelor de cooperare specifica;
d) sa sustina cercetarea in materie de tehnologie a apararii, sa coordoneze si sa planifice activitatile de cercetare comune si studierea solutiilor tehnice care raspund necesitatilor operationale viitoare;
e) sa contribuie la identificarea, si, dupa caz, la punerea in aplicare a oricarei masuri utile pentru intarirea bazei industriale si tehnologice a sectorului de aparare si la imbunatatirea eficientei cheltuielilor militare.
(2) Agentia Europeana de Aparare este deschisa tuturor statelor membre care doresc sa participe. Consiliul, hotarand cu majoritate calificata, adopta o decizie care defineste statutul, sediul si regulamentul de functionare ale Agentiei. Aceasta decizie tine seama de gradul de participare efectiva la activitatile Agentiei. In cadrul Agentiei se constituie grupuri specifice care reunesc statele membre ce deruleaza proiecte comune. Agentia isi indeplineste misiunile in colaborare cu Comisia, daca este necesar.
Art. 46
(1) Statele membre care doresc sa participe la cooperarea structurata permanenta mentionata la articolul 42 alineatul (6) si care indeplinesc criteriile si isi asuma angajamentele in materie de capacitati militare prevazute de Protocolul privind cooperarea structurata permanenta isi notifica intentia Consiliului si Inaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate.
(2) In termen de trei luni de la notificarea prevazuta la alineatul (1), Consiliul adopta o decizie prin care stabileste cooperarea structurata permanenta si adopta lista statelor membre participante. Consiliul hotaraste cu majoritate calificata, dupa consultarea Inaltului Reprezentant.
(3) Orice stat membru care, intr-un stadiu ulterior, doreste sa participe la cooperarea structurata permanenta, notifica intentia sa Consiliului si Inaltului Reprezentant.
Consiliul adopta o decizie care confirma participarea statului membru in cauza care respecta criteriile si isi asuma angajamentele prevazute la articolele 1 si 2 din Protocolul privind cooperarea structurata permanenta. Consiliul hotaraste cu majoritate calificata, dupa consultarea Inaltului Reprezentant. La vot participa numai membrii Consiliului care reprezinta statele membre participante.
Majoritatea calificata se defineste in conformitate cu articolul 238 alineatul (3) litera (a) din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
(4) In cazul in care un stat membru participant nu mai indeplineste criteriile sau nu isi mai poate asuma angajamentele prevazute la articolele 1 si 2 din Protocolul privind cooperarea structurata permanenta, Consiliul poate adopta o decizie prin care suspenda participarea respectivului stat.
Consiliul hotaraste cu majoritate calificata. La vot participa numai membrii Consiliului care reprezinta statele membre participante, cu exceptia statului membru in cauza.
Majoritatea calificata se defineste in conformitate cu articolul 238 alineatul (3) litera (a) din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
(5) In cazul in care un stat membru participant doreste sa se retraga din cooperarea structurata permanenta, acesta notifica decizia sa Consiliului, care ia act de faptul ca participarea statului in cauza inceteaza.
(6) Deciziile si recomandarile Consiliului luate in cadrul cooperarii structurate permanente, altele decat cele prevazute la alineatele (2)-(5), se adopta in unanimitate. In intelesul prezentului alineat, unanimitatea este constituita doar din voturile reprezentantilor statelor membre participante.
TITLUL VI: DISPOZITII FINALE
Art. 47
Uniunea are personalitate juridica.
Art. 48: (ex-articolul 48 TUE)
(1) Tratatele pot fi modificate in conformitate cu o procedura de revizuire ordinara. De asemenea, acestea pot fi modificate in conformitate cu unele proceduri de revizuire simplificate.
Procedura de revizuire ordinara
(2) Guvernul oricarui stat membru, Parlamentul European sau Comisia poate prezenta Consiliului proiecte de revizuire a tratatelor. Aceste proiecte pot viza, printre altele, fie extinderea, fie reducerea competentelor atribuite Uniunii in cadrul tratatelor. Aceste proiecte se transmit Consiliului European de catre Consiliu si se notifica parlamentelor nationale.
(3) In cazul in care Consiliul European, dupa consultarea Parlamentului European si a Comisiei, adopta cu majoritate simpla o decizie favorabila examinarii modificarilor propuse, presedintele Consiliului European convoaca o Conventie compusa din reprezentanti ai parlamentelor nationale, ai sefilor de stat sau de guvern ai statelor membre, ai Parlamentului European si ai Comisiei. Banca Centrala Europeana este, de asemenea, consultata in cazul modificarilor institutionale in domeniul monetar. Conventia analizeaza proiectele de revizuire si adopta prin consens o recomandare adresata Conferintei reprezentantilor guvernelor statelor membre prevazute la alineatul (4).
Consiliul European poate decide cu majoritate simpla, cu aprobarea Parlamentului European, sa nu convoace Conventia in cazul in care amploarea modificarilor nu o justifica. In acest ultim caz, Consiliul European stabileste mandatul pentru Conferinta reprezentantilor guvernelor statelor membre.
(4) In vederea adoptarii de comun acord a modificarilor care trebuie aduse tratatelor, presedintele Consiliului convoaca o conferinta a reprezentantilor guvernelor statelor membre.
Modificarile intra in vigoare dupa ce au fost ratificate de toate statele membre in conformitate cu normele lor constitutionale.
(5) In cazul in care, la expirarea unui termen de doi ani de la semnarea unui tratat de modificare a tratatelor, patru cincimi din statele membre au ratificat tratatul mentionat, iar unul sau mai multe state membre au intampinat dificultati in ratificarea respectiva, Consiliul European se autosesizeaza cu privire la chestiune.
Proceduri de revizuire simplificate
(6) Guvernul oricarui stat membru, Parlamentul European sau Comisia poate prezenta Consiliului European proiecte de revizuire, integrala sau partiala, a dispozitiilor partii a treia din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, privind politicile si actiunile interne ale Uniunii.
Consiliul European poate adopta o decizie de modificare, integrala sau partiala, a dispozitiilor partii a treia din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene. Consiliul European hotaraste in unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European si a Comisiei, precum si a Bancii Centrale Europene, in cazul unor modificari institutionale in domeniul monetar. Aceasta decizie intra in vigoare numai dupa aprobarea de catre statele membre, in conformitate cu normele lor constitutionale.
Decizia prevazuta la al doilea paragraf nu poate extinde competentele atribuite Uniunii prin tratate.
(7) In cazul in care dispozitiile Tratatului privind functionarea Uniunii Europene sau cele ale titlului V din prezentul tratat prevad ca, intr-un anumit domeniu sau intr-un anumit caz, Consiliul hotaraste in unanimitate, Consiliul European poate adopta o decizie de autorizare a Consiliului de a hotari cu majoritate calificata in domeniul sau in cazul respectiv. Prezentul paragraf nu se aplica deciziilor care au implicatii militare sau in domeniul apararii.
In cazul in care dispozitiile Tratatului privind functionarea Uniunii Europene prevad ca actele legislative se adopta de Consiliu in conformitate cu o procedura legislativa speciala, Consiliul European poate adopta o decizie de autorizare a adoptarii respectivelor acte legislative in conformitate cu procedura legislativa ordinara.
Orice initiativa luata de Consiliul European pe baza primului sau a celui de-al doilea paragraf se transmite parlamentelor nationale. In cazul opozitiei unui parlament national, notificate in termen de sase luni de la aceasta transmitere, decizia mentionata la primul sau la al doilea paragraf nu se adopta. In absenta oricarei opozitii, Consiliul European poate adopta respectiva decizie.
Pentru adoptarea deciziilor prevazute la primul sau la al doilea paragraf, Consiliul European hotaraste in unanimitate, dupa aprobarea Parlamentului European, care se pronunta cu majoritatea membrilor care il compun.
Art. 49: (ex-articolul 49 TUE)
Orice stat european care respecta valorile prevazute la articolul 2 si care se angajeaza sa le promoveze poate solicita sa devina membru al Uniunii. Parlamentul European si parlamentele nationale sunt informate cu privire la aceasta cerere. Statul solicitant adreseaza cererea sa Consiliului, care se pronunta in unanimitate dupa consultarea Comisiei si dupa aprobarea Parlamentului European, care se pronunta cu majoritatea membrilor din care este constituit. Criteriile de eligibilitate aprobate de Consiliul European se iau in considerare.
Conditiile admiterii si adaptarile impuse de aceasta tratatelor pe care se intemeiaza Uniunea fac obiectul unui acord intre statele membre si statul solicitant. Acest acord se supune ratificarii de catre toate statele contractante, in conformitate cu normele lor constitutionale.
Art. 50
(1) Orice stat membru poate hotari, in conformitate cu normele sale constitutionale, sa se retraga din Uniune.
(2) Statul membru care hotaraste sa se retraga notifica intentia sa Consiliului European. In baza orientarilor Consiliului European, Uniunea negociaza si incheie cu acest stat un acord care stabileste conditiile de retragere, tinand seama de cadrul viitoarelor sale relatii cu Uniunea. Acest acord se negociaza in conformitate cu articolul 218 alineatul (3) din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene. Acesta se incheie in numele Uniunii de catre Consiliu, care hotaraste cu majoritate calificata, dupa aprobarea Parlamentului European.
(3) Tratatele inceteaza sa se aplice statului in cauza de la data intrarii in vigoare a acordului de retragere sau, in absenta unui astfel de acord, dupa doi ani de la notificarea prevazuta la alineatul (2), cu exceptia cazului in care Consiliul European, in acord cu statul membru in cauza, hotaraste in unanimitate sa proroge acest termen.
(4) In intelesul alineatelor (2) si (3), membrul care reprezinta in cadrul Consiliului European si al Consiliului statul membru care se retrage nu participa nici la dezbaterile si nici la adoptarea deciziilor Consiliului European si ale Consiliului care privesc statul in cauza.
Majoritatea calificata se defineste in conformitate cu articolul 238 alineatul (3) litera (b) din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
(5) In cazul in care statul care s-a retras din Uniune depune o noua cerere de aderare, aceasta cerere se supune procedurii prevazute la articolul 49.
Art. 51
Protocoalele si anexele la tratate fac parte integranta din acestea.
Art. 52
(1) Tratatele se aplica Regatului Belgiei, Republicii Bulgaria, Republicii Cehe, Regatului Danemarcei, Republicii Federale Germania, Republicii Estonia, Irlandei, Republicii Elene, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Marelui Ducat al Luxemburgului, Republicii Ungare, Republicii Malta, Regatului Tarilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Romaniei, Republicii Slovenia, Republicii Slovace, Republicii Finlanda, Regatului Suediei si Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord.
(2) Domeniul de aplicare teritoriala a tratatelor este prevazut la articolul 355 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
Art. 53: (ex-articolul 51 TUE)
Prezentul tratat se incheie pe durata nelimitata.
Art. 54: (ex-articolul 52 TUE)
(1) Prezentul tratat se ratifica de catre Inaltele Parti Contractante in conformitate cu normele lor constitutionale. Instrumentele de ratificare se depun pe langa Guvernul Republicii Italiene.
(2) Prezentul tratat intra in vigoare la 1 ianuarie 1993, cu conditia ca toate instrumentele de ratificare sa fi fost depuse sau, in caz contrar, in prima zi a lunii care urmeaza depunerii instrumentului de ratificare de catre statul semnatar care indeplineste ultimul aceasta formalitate.
Art. 55: (ex-articolul 53 TUE)
(1) Prezentul tratat, redactat in exemplar unic in limbile bulgara, ceha, daneza, engleza, estona, finlandeza, franceza, germana, greaca, irlandeza, italiana, letona, lituaniana, maghiara, malteza, olandeza, polona, portugheza, romana, slovaca, slovena, spaniola si suedeza, textele redactate in fiecare dintre aceste limbi fiind deopotriva autentice, se depune in arhivele guvernului Republicii Italiene, care inmaneaza o copie certificata pentru conformitate fiecaruia dintre guvernele celorlalte state semnatare.
(2) Prezentul tratat poate, de asemenea, sa fie tradus in orice alta limba stabilita de statele membre, dintre cele care, in temeiul normelor lor constitutionale, se bucura de statutul de limba oficiala pe intreg teritoriul lor sau doar pe o parte din acesta. Statul membru in cauza pune la dispozitie o copie certificata a acestor traduceri, care va fi depusa in arhivele Consiliului.
DREPT CARE, plenipotentiarii mai jos mentionati semneaza prezentul tratat.
Incheiat la Maastricht la sapte februarie una mie noua sute nouazeci si doi.
(lista semnatarilor nu este reprodusa)
|
