Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Titu Maiorescu

    Prefaţa autorului la ediţia de la 1874 a volumului "Critice"

    Iluzii pierdute — iată semnul timpului în care trăim. Stăpânirea frazei încetează.

    Numai deziluzionarea să nu treacă în scepticism.

    Puţinii bărbaţi eminenţi ce-i avem au început să se retragă unul câte unul din viaţa publică, iar în locul lor năvăleşte mulţimea mediocrităţilor şi, cu steagul naţionalismului şi al libertăţii în frunte, acea gloată de exploatatori, pentru care Dunărea nu e destul de largă ca să-i despartă de Bizanţ. În contra lor rezistenţa, fie şi violentă, era o datorie.

    De aci critica! Însă critica unde trebuie şi constructivă unde poate.

    Paginile următoare cuprind un şir de cercetări critice asupra câtorva forme de cultură română din ultimele decenii.

    Scrierile astfel împreunate în volumul de faţă sunt o retipărire din Convorbiri literare. Prezentându-se acum singure înaintea publicului şi lipsite de vecinătatea şi de sprijinul scriitorilor uniţi cu noi în aceeaşi tendinţă, ele sunt silite să răspundă îndată la o întâmpinare de principă iuî, care caută să le tăgăduiască dreptatea şi folosul.

    Direcţia cea nouă — ni se zice — nu putea să se introducă în conlucrare paşnică pe lângă cea veche? Trebuia oare o critică aşa de neîmpăcată în contra celor mai multe forme şi autorităţi de astăzi? Admiţând chiar că transilvănenii scriu rău, că Bărnuţiu nu e om de ştiinţă, că Şincai nu e istoric, că Societatea Academică Română e stearpă, că cele mai multe ziare şi poezii nici nu merită acest nume; de ce să fie totuşi aşa de amar combătute? Tot sunt creaţiuni de cultură, forme fie şi goale pentru primirea cuprinsului viitor, tot sunt ceva, sunt un semn de viaţă şi sunt mai bine decât nimic.

    La aceasta răspundem:

    Puterile unui popor, fie morale, fie materiale, au în orice moment dat o cantitate mărginită. Averea naţională a românilor are astăzi o cifră fixă, energia lor intelectuală se află asemenea într-o câtime fixată. Nu te poţi juca nepedepsit cu această sumă a puterilor, cu capitalul întreprinderii de cultură într-un popor. Timpul, averea, tăria morală şi agerimea intelectuală ce le întrebuinţezi pentru o lucrare de prisos, necum pentru o lucrare greşită, sunt în veci pierdute pentru lucrarea cea trebuincioasă şi cea adevărată. Amândouă nu pot merge lângăolaltă, tocmai fiindcă izvorul puterilor unei naţiuni nu este nesecat, ci este din fire mărginit. Dacă dar îţi lipsesc o mie de şcolari silitori şi modeşti, de industriaşi şi meseriaşi naţionali, de poeţi şi prozatori mai buni, de oameni de ştiinţă adevăraţi, cauza este că mărginitele puteri de care dispune poporul tău pentru aceasta sunt consumate de profesori ignoranţi, de funcţionari netrebnici, de academici[...], secretari, membri onorifici, asociaţi în cultură, jurnalişti, ateneişti, conservatorişti, poetastri, spânzurători de pânze la „expoziţia artiştilor în viaţă“, şi celelalte, şi celelalte.

    Ai un singur bloc de marmură: dacă îl întrebuinţezi pentru o figură caricată, de unde să mai poţi sculpta o Minervă?


    Iaşi, martie 1874




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA