Publicat pe 14 martie 2011

Studiu ce descifreaza cheile longevitatii

Philip era un copil inteligent, neastamparat. Era mai mic decat ceilalti copii din clasa, fiindca mama sa l-a dat la scoala devreme. Era apropiat de parinti, care au divortat cand a avut 13 ani. Apoi a trait cu mama sa, care s-a chinuit sa castige o paine. Cand a crescut, s-a casatorit, a avut copii si au inceput grijile. A divortat si s-a recasatorit curand.

S-a inrolat in armata si desi i se parea ca munca ii placea, mai tarziu a marturisit ca nu este satisfacut, simtand ca nu traieste la nivelul potentialului sau. A murit devreme, inainte de 65 de ani, in urma unui atac de cord.

Philip a fost unul dintre cei 1500 de copii care au fost monitorizati timp de mai bine de 80 de ani intr-un studiu inceput in 1921 de psihologul Lewis Terman, de la Standford Universtity. Acesta, impreuna cu cei care l-au urmat, au adunat milioane de detalii despre copiii din studiu, inclusiv daca au supt la san, cata gimanstica au facut, daca au avut animale de casa, hobyuri, cum le-au fost casniciile, cat de satisfacatoare a fost viata sexuala sau cea profesionala, si multe altele. Ar putea acest ocean de informatie sa ne indice cum sa evitam soarta lui Philip?

In “The Longevity Project,” publicata recent de editura Penguin, profesorii de psihologie Howard Friedman si Leslie Martin, de la University of California, descriu epopeea de douazeci de ani in care ei au incercat sa raspunda la aceasta intrebare folosind datele adunate in studiul lui Terman.

Fii vesel, nu-ti face griji, nu munci prea mult, fa regulat exercitii fizice! Sunt acestea sfaturi de urmat pentru o viata lunga? Se pare ca nu. Studiul celor doi profesori arata ca efectul acestora poate fi chiar opus.

“Este surprinzator cat de frecvent presupunerile obisnuite – facute atat de cercetatori cat si in mass media – sunt eronate. Probabil ca descoperirea cea mai interesanta este ca personalitatea si relatiile sociale incepand din copilarie pot prezice riscul de deces decenii mai tarziu,” a spus Friedman.

70? Putin probabil. “La inceput, am fost frustrati datorita cercetarii diferentelor individuale, stres, sanatate si longevitate. Era clar ca unele persoane sunt mai susceptibile fata de boli, se recupereaza mai greu, sau mor mai devreme, in timp ce altii prospera. S-au propus tot felul de explicatii: anxietate, lipsa de activitate fizica, cariere stresante, asumarea de riscuri, lipsa religiei, nesociabilitatea, dezintegrarea grupurilor sociale, pesimism, asistenta medicala de proasta calitate, sau comportament de tip A. Insa nici una dintre acestea nu au fost studiate foarte bine pe termen lung.”

Cand Friedman si Martin au inceput cercetarea in 1991, ei au anticipat ca vor avea nevoie de sase luni pentru a examina predictorii sanatatii si longevitatii in randurile participantilor la studiul lui Terman. Insa proiectul a continuat timp de doua decenii, fiind sprijinit de peste 100 de studenti care au cercetat certificate de deces, au evaluat interviuri, au analizat mii de pagini cu informatii culese de-a lungul anilor despre participantii Terman.

“Am ajuns la o noua intelegere a batranetii si sanatatii,” a spus Martin. “O descoperire care ne uimeste este ca dintre participantii la proiectul longevitatii, cei care copii fiind erau mai veseli si care aveau un mai bun simt al umorului, au avut vieti mai scurte, in medie, decat cei care au fost mai putin veseli si glumeti. Indivizii cei mai prudenti si perseverenti au avut o stare de sanatate mai buna si au trait mai mult,” a spus Martin.

Explicatia este in parte legata de comportament – copiii veseli, increzatori, au tendinta sa riste mai mult cu sanatatea lor de-a lungul anilor. In timp ce o abordare optimista poate fi de ajutor intr-o stare de criza, “am descoperit ca, in general, prea mult simtamant ca ‘totul va fi bine’ poate fi periculos deoarece poate determina o persoana sa fie neglijenta in privinta unor lucruri importate pentru sanatate si longevitate.

Prudenta si perseverenta in schimb determina o multime de beneficii importante pentru multi ani. Se dovedeste astfel ca fericirea nu este cauza primara pentru o sanatate buna, ci fericirea si sanatatea sunt simultane, fiindca au radacini comune,” a spus Friedman.

Multe dintre descoperirile celor doi cercetatori sunt opuse intelepciunii convetionale. De exemplu:

• Casatoria poate fi un lucru bun pentru sanatatea barbatilor, insa nu prea conteaza in cazul femeilor. Barbatii casatoriti timp indelungat au trait in general pana la, si peste 70 de ani. Mai putin de o treime dintre barbatii divortati au trait pana la 70 de ani. Barbatii care nu au fost niciodata casatoriti au trait mai mult decat cei recasatoriti si semificativ mai mult decat cei divortati; insa nu au trait la fel de mult precum cei casatoriti.

• Divortul este mult mai putin daunator sanatatii femeilor. Femeile care au divortat si nu s-au recasatorit au trait aproape la fel de mult ca si cele care au ramas casatorite.

• “Nu munci prea tare, nu te stresa,” nu este un sfat bun pentru sanatate si longevitate. Subiectii care au fost cei mai angajati si implicati in activitatea profesionala, au fost mai bine. Cei productivi in mod continuu au trait mai mult decat cei cu mai putine griji.

• Inceperea scolii prea devreme – in clasa intai la sase ani – este un factor de risc pentru mortalitate. Timp suficient de joaca si abilitatea de a relationa cu colegii de clasa sunt foarte importante pentru copii.

• Joaca cu animalele de case nu este asociata cu o viata mai lunga. Acest animale ar putea imbunatati uneori strea de comfort, dar nu pot fi un inlocuitor pentru prieteni.

• Persoanele care se simt iubite raporteaza un simtamant de buna stare, insa nu ii ajuta sa traiasca mai mult. Cel mai limpede beneficiu rezultat din relatiile sociale provine din a fi implicat si a ajuta pe altii. Grupul cu care te asociezi determina tipul de persoana care devii – sanatoasa sau nu.

Friedman si Martin spun ca nu este niciodata prea tarziu sa alegem cale mai sanatoasa. Primul pas este sa incetam sa ne temem de a ne teme.

Informatii suplimentare: universityofcalifornia.edu