Ediţia în limba română
    / Cultură / Ştefan Octavian Iosif

    Ştefan Octavian Iosif

    Furtuna

    A revenit albastrul mai!
    Flori în grădină, flori pe plai
    Şi flori la pălărie!
    Stau ca pe spini, stau ca pe foc!
    E timpul numai bun de joc
    Şi bun de ştrengărie...

    Grivei, tovarăşul meu drag,
    Nerăbdător aşteaptă-n prag
    S-azvârl în colţ ghiozdanul...
    I-e dor ca s-o pornim haihui:
    Mă dau mai bine-n partea lui,
    Că nu e mai tot anul!

    O şterg de-acasă frumuşel:
    Grivei cu mine, eu cu el,
    Şi satu-n colb se-neacă...
    Intrăm în codru, şi Grivei
    A-nnebunit de vesel ce-i:
    Mă muşcă, sare, joacă...

    Dă spaima-n vrăbii, latră-n vînt,
    Îşi face mendrele; eu cînt,
    Şi codrul lin răsună...
    Pe sus trec leneş nouri grei —
    Noi nici nu ne gândim la ei,
    Şi doar aduc furtună!

    Abia o creangă s-a mişcat,
    Şi-n freamăt lung, neaşteptat,
    Lumina-n zări se stinge...
    Un roi de frunze joacă-n drum —
    Tot codrul e-un vârtej acum,
    Şi eu pornesc a plânge...

    Alerg în jos, alerg în sus:
    Am rătăcit, şi urme nu-s
    Ori încotro m-aş duce!
    Un fulger! — repede mă-nchin...
    Ah, mii de duhuri negre vin
    Şi vor ca să m-apuce...

    Cad în genunchi, prins de fior...
    Răzbubuind din nor în nor,
    Un trăsnet se descarcă!
    Zic Tatăl nostru, şi Grivei
    Se uită ţintă-n ochii mei:
    Şi el se roagă parcă...

    Dar iată! cât ne-am închinat,
    Un colţ de cer s-a luminat,
    Şi codru-i plin de soare...
    Ieşim voioşi la cîmp deschis
    Şi-mi pare că a fost un vis
    Furtuna trecătoare!...




    DE ASEMENEA ÎN SECŢIUNEA ŞTEFAN OCTAVIAN IOSIF

    Cu părul nins, cu ochii mici / Şi calzi de duioşie, / Aieve parc-o văd aici / Icoana firavei bunici / Din frageda-mi pruncie.
    Streşinele se dezgheaţă, / Picură mărgăritare... / Ce de lume! Ce de viaţă! / Şi ce larm-asurzitoare!
    S-a înserat. Uşor se-nalţă fumul / De prin ogeaguri către bolta vastă, / Domol coboară turma de pe coastă, / Umplând cu larma de talange drumul.
    S-au dus privighetorile măiestre; / Pustiu e cuibul blândei turturele... / Ah, unde-i şuierul mierliţei sure!
    Trece-n sus, pe plai în sus, / Un voinic pe-un murg călare. / Înapoi se uită dus / Peste mândrele hotare...
    Publicitate

    DE ASEMENEA ÎN SECŢIUNEA CULTURĂ:

    © 1991-2014 The Titi Tudorancea Bulletin | Titi Tudorancea® este Marcă Înregistrată | Condiţii de utilizare