Editura Global Info / Literatură

Ştefan Octavian Iosif

După o citire din Eminescu...

Citesc... De sub pleoapă nu o dată
Îmi scapără în jos, pe obrazul meu,
O lacrimă... şi te citesc mereu
Şi parcă te-aş citi întâia dată!
Ce orizonturi nouă-mi luminezi
Cu raza genială-a minţii tale!
O lume ideală tu-mi creezi
Şi peste toate-arunci un giulgi de jale
Ce fâlfâie întunecat în aer...

Şi strunele pe care ning petale
Suspină-amar, ca-n vis, abia atinse
De degetele-ţi palide şi reci,
De degetele-ţi reci şi-atât de pale...
Scoţând sub mâna ta măiastră-un vaier...
Şi fruntea ta cu lauri o-ncununi,
Cu crini, cu nuferi, ferigi din genuni,
Cu trandafiri ce din grădini i-aduni...

Plutind spre culmi cu aripile-ntinse,
Învăluit în nouri, tu petreci
În sfânta-apoteoză-a morţii reci...
O, numele tău sfânt poţi să ţi-l treci
În cartea nemuririi necuprinse...
Cât va mai izvodi glas omenesc,
Un viers în dulcea limbă-armonioasă
Din cea mai scundă şi-umilită casă
A preamăritului grai românesc!

TE-AR MAI PUTEA INTERESA