Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Octavian Goga

    Părăsit

    Mor multe şiraguri de clipe,
    Şi nimeni nu-mi bate la poartă
    Când vremea-mi aşterne pe suflet
    Cenuşa ei aspră şi moartă.

    Vin neguri cu noaptea pe umeri,
    Şi bezna mă-nghite, nătângă,
    Şi viforul vine, păgânul,
    A viselor aripi să-mi frângă.

    Nu-i rază să-mi mângâie fruntea,
    Încet coborându-mi din stele...
    Mai străluci-va vreodată
    Altaru-nchinărilor mele?

    Stejarul nădejdilor multe
    Îşi scutură frunzele moarte...
    Vai, tu eşti atât de frumoasă,
    Şi tu-mi eşti atât de departe...




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA