Ediţia în limba română
    / Cultură / Octavian Goga

    Octavian Goga

    Noi

    La noi sunt codri verzi de brad
    Şi câmpuri de mătasă;
    La noi atâţia fluturi sunt,
    Şi-atâta jale-n casă.
    Privighetori din alte ţări
    Vin doina să ne-asculte;
    La noi sunt cântece şi flori
    Şi lacrimi multe, multe...

    Pe boltă, sus, e mai aprins,
    La noi, bătrânul soare,
    De când pe plaiurile noastre
    Nu pentru noi răsare...
    La noi de jale povestesc
    A codrilor desişuri,
    Şi jale duce Murăşul,
    Şi duc tustrele Crişuri.

    La noi nevestele plângând
    Sporesc pe fus fuiorul,
    Şi-mbrăţişându-şi jalea plâng
    Şi tata, şi feciorul.
    Sub cerul nostru-nduioşat
    E mai domoală hora,
    Căci cântecele noastre plâng
    În ochii tuturora.

    Şi fluturii sunt mai sfioşi
    Când zboară-n zări albastre,
    Doar roua de pe trandafiri
    E lacrimi de-ale noastre.
    Iar codrii ce-nfrăţiţi cu noi
    Îşi înfioară sânul
    Spun că din lacrimi e-mpletit
    Şi Oltul, biet, bătrânul...

    Avem un vis neîmplinit,
    Copil al suferinţii,
    De jalea lui ne-am răposat
    Şi moşii, şi părinţii...
    Din vremi uitate, de demult,
    Gemând de grele patimi,
    Deşertăciunea unui vis
    Noi o stropim cu lacrimi...




    DE ASEMENEA ÎN SECŢIUNEA OCTAVIAN GOGA

    În cetăţuia ta de apă / Dorm cântecele noastre toate / Şi fierbe tăinuita jale / A visurilor sfărâmate. / Tu împleteşti în curcubeie / Comoara lacrimilor noastre, / Şi cel mai scump nisip tu-l duci / În vadul Dunării albastre.
    Tot mai rar s-aud în noapte clopotele de la strungă... / Patru inşi la popa-n casă ţin azi sfat de vreme lungă. / Într-un sfeşnic ard pe masă două lumânări de ceară, / Plin de grije, peană nouă moaie popa-n călimară: / „Patru juzi din patru sate, de la Murăş mai la vale, / Cu supunere se-nchină astăzi înălţimii-tale,
    Şi să cânţi un cântec, Laie, / Cum se cântă-n sat la noi, / Când se tânguie ciobanul / După turma lui de oi.
    După plopi cu frunza rară / Îşi desface luna sânul, / Vede-arama numărându-şi / Barbă-Putredă, jupânul.
    Peste creştet de dumbravă / Norii suri îşi poartă plumbul, / Cu podoaba zdrenţuită / Tremură pe câmp porumbul.

    DE ASEMENEA ÎN SECŢIUNEA CULTURĂ:

    © 1991-2014 The Titi Tudorancea Bulletin | Titi Tudorancea® este Marcă Înregistrată | Condiţii de utilizare