Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Mihai Eminescu

    Iar când voi fi pământ

    Iar când voi fi pământ,
    În liniştea serii,
    Săpaţi-mi un mormânt
    La marginea mării.

    Nu voi sicriu bogat,
    Podoabe şi flamuri,
    Ci-mi împletiţi un pat
    Din veştede ramuri.

    Să-mi fie somnul lin
    Şi codrul aproape,
    Să am un cer senin
    Pe-adâncile ape.

    S-aud cum blânde cad
    Isvoarele-ntr-una,
    Pe vârfuri lungi de brad
    Alunece luna.

    S-aud pe valuri vânt,
    Din munte talanga,
    Deasupra-mi teiul sfânt
    Să-şi scuture creanga.

    Şi cum n-oi suferi
    De-atuncea-nainte,
    Cu flori m-or troieni
    Aduceri aminte.

    Şi cum va înceta
    Al inimii zbucium,
    Ce dulce-mi va suna
    Cântarea de bucium!

    Vor arde-n preajma mea
    Luminile-n dealuri,
    Izbind s-or frământa
    Eternele valuri

    Şi nime-n urma mea
    Nu-mi plângă la creştet,
    Ci codrul vânt să dea
    Frunzişului veşted.

    Luceferii de foc
    Privi-vor din cetini
    Mormânt făr' de noroc
    Şi fără prieteni.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA