Editura Global Info / Literatură

Iosif Vulcan

O seară în grădină

Era o seară lină,
Și luna strălucia,
Șezu-i într-o grădină
Cu mândrulița mea;
Un pom tufos și mare
Ne-acoperea pe noi,
Și-n dulce desfătare
Vorbeam, șopteam vioi.

În mâna-mi dalbă-i mâna
Ca frunza tremura,
Iar corpu-i ca de zână
Pe sânu-mi se culca;
Gurița-i răpitoare
Șoptea încetișor
O vorbă-ncântătoare:
Amor, amor, amor!

Natura fuse mută,
Nimic nu se clătea;
Ci parc-ar fi știut
Ce-mi zise mândra mea, –
Căci frunzele subțire
Îndată ce-au văzut
A noastră fericire,
Aplaudau plăcut.

Atunce parcă-ndată
Și ceriul s-a deschis,
Cu inima-ncântată,
Privii sus în Elis;
Văzui de desfetare
Au îngerii în rai,
Dar ca și-a mea de mare
Acolo nu aflai.

Leta Mare, 12 octombrie 1862

TE-AR MAI PUTEA INTERESA