Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    George Topîrceanu

    Demostene Botez: Cobe

    Tu care mă citeşti cu voie bună,
    Necunoscut prieten inocent,
    Tu vei muri la noapte, peste-o lună
    Sau peste zece ani, — indiferent.

    Un mare potentat ce stă departe
    (Şi nimeni nu-i mai mare decât El)
    Te-a osândit nevinovat la moarte,
    Rostind sentinţa-i fără drept de-apel.

    Şi dacă, liber ca într-un ospiciu,
    Te lasă încă-un pic să mai respiri,
    O face doar aşa, dintr-un capriciu:
    Tu nu poţi evada pe nicăiri.

    Zadarnic l-ai ruga, că nu te-aude,
    Zadarnic te-ai piti, te-ai face mic.
    La EL nu merge cu protecţie, cu rude;
    Nu te salvează nimeni şi nimic...

    Tu vei muri şi-n urma ta ograda
    Va sta sub soare-a doua zi la fel.
    Şi factorul postal va trece strada,
    Lătrat de-aceeaşi jarvă de căţel.

    Apoi pe-aceeaşi stradă solitară
    Vor trece îndrăgostiţi pe-nserat,
    Visând în fiecare primăvară
    Un vis pe care şi tu l-ai visat.

    De dimineaţă-aceleaşi servitoare
    Vor scoate aşternutul pe balcon,
    Şi fiecare doamnă, la culcare,
    Va da pe nas cu cremă „Tokalon"...

    Iar tu, ca o momâie-ncremenită
    În fundul gropii umede şi reci,
    Vei sta privind în bezna nesfârşită
    Cu ochii ficşi, întunecaţi şi seci.

    Nu vei vedea apusurile roşii,
    Nici nu vei şti de-i noapte ori e zi.
    Şi-n veci de veci tu nu vei auzi
    Cum cântă-n soare, peste tot, cocoşii...




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA