Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    George Ranetti

    0 şi 1

    Ţifra Zero, obosită,
    Gâfâind, cum e ea grasă,
    Vru-ntr-o zi să stea la masă,
    Căci era şi flămânzită
    (Pântecu-i e vecinic gol,)
    Lângă Unu. Deci domol,
    Zero roagă să-l primească
    Un minut să s-odihnească
    Şi foamea să-şi potolească.
    Însă Unu,
    Ca nebunu,
    Insultă pe bietul Zero:
    - „Cum îndrăzneşti, hahalero,
    Lângă mine să te-aşezi?
    Nu te vezi
    În ce hal eşti, măi fârtate?
    Un nimic!... O nulitate!
    Eu, cu capul sus, semeţ,
    Şi drept ca un făcăleţ,
    Stau în fruntea tuturor,
    Stau în fruntea ţifrelor.
    Să stai tu la prânz cu mine?!
    Tu, pe care te-am văzut
    Încă cu-n altul ca tine,
    Tot aşa necunoscut,
    Stând pe uşi de la latrine?
    Marş d-aici!”
    - „Nu fi mândru cu cei mici,
    Unule,
    Nebunule!
    Îi răspunse Zero-ndată:
    Darnic n-ai fost niciodată,
    Nici bărbat,
    Probă că nici nu-mpărţeşti,
    Nici nu-nmulţeşti:
    Acest fapt e demonstrat.”
    Pe când cearta era-n toi
    Şi era să fie lată,
    Ţifra Două, înarmată,
    Porni dârză la război
    Împotriva ţifrei Unu,
    Şi l-ar fi distrus, cu tunu,
    Ori mai ştiu eu cu ce armă,
    Dacă Unu speriat,
    Pe Zero n-ar fi chemat
    Cu un strigăt de alarmă.
    Zero, iertând pe mişel,
    Veni-ndată lângă el,
    Silind pe Două să plece,
    Căci – vă jur că nu-i minciună –
    Unu şi Zero-mpreună
    Aveau putere cât Zece.

    Vechi de când cu tata Noe
    E-un proverb ce spune bine:
    „Totdauna ai nevoie
    De unul mai mic ca tine.”




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA