Publicat pe 14 septembrie 2009

Un fragment din cea mai veche Biblie a fost gasit ascuns intr-o manastire egipteana

Un om de stiinta britanic a descoperit un fragment din cea mai veche Biblie, ascuns in legatura unei carti din secolul 18, in biblioteca manastirii Sfanta Catherine din Egipt.

Fragmentul face parte dintr-o sectiune a Codex Sinaiticus, sectiune care nu a mai fost vazuta pana acum, si care dateaza aproximativ din anul 350 e.n.

Codexul scris de mana, in greaca, pe piele de animal, este cea mai veche dintre versiunile cunoscute ale Bibliei. Paginile din aceasta carte sunt impartite intre patru institutii, care includ si manastirea Sfanta Catherine si Biblioteca Britanica. Fragmentul de la Biblioteca Britanica este cel mai mare de cand Uniunea Sovietica si-a vandut colectia ei catre Marea Britanie in 1933.

Acadamicieni din Marea Britanie, Statele Unite, Egipt si Rusia au colaborat sa puna intreg acest Codex online in acest an, insa fragmente din carte au fost din intamplare redescoperite.

Calugarii care au confectionat legatura cartii din secolul 18 au mai legat si alte carti din biblioteca manastirii. Cercetatorii vor mai cauta fragmente din manuscris si in alte carti legate de acestia. Ei vor folosi scanere care sa scaneze manuscrisul fara a distruge parti din acesta.

Desi si alte fragmente vechi din Bibile au supravietuit trecerii timpului, Codex Sinaiticus este asa de important pentru ca este de departe cel mai complet. Textul care a fost descoperit pana acum contine tot Noul Testament si aproximativ jumatate din Vechiul Testament.

Conform publicatiei britanice 'The Independent', Vechiul Testament a fost scris in intregime in ebraica (cu o ciudata exceptie aramaica) insa nu este un text omogen.
Protestantii si cele mai recente versiuni catolice ale Bibliei tind sa foloseasca Textul Masoretic, o versiune a Vechiului Testament ebraic care a fost copiat si distribuit de discipolii evrei ai scolii masorete intre secolele 7 si 11.
Traducerile catolice anterioare si bisericile ortodoxe ale Greciei si Rusiei folosesc Septuaginta, o versiune greaca veche a textului ebraic care a fost tradus intre secolele unu si trei, era noastra.

In studierea istoriei vechi a Noului Testament, istoricii au aproximativ 5650 de copii scrise de mana in greaca, multe dintre ele fiind in mod clar diferite. Datorita faptului ca, crestinismul si-a consolidat puterea de-a lungul primului mileniu (era noastra), cele patru evanghelii dupa Matei, Marcu, Luca si Ioan au format elementele principale ale Noului Testament.

Exista si alte scrieri apocrife care au fost respinse de-a lungul acestui proces. Pastorul lui Hermas, de exemplu, este o lucrare literara crestina din secolul al doilea care apare in Codex Sinaiticus si care a fost considerata o parte din Biblie de catre vechii crestini, insa a fost mai tarziu respinsa.
Cea mai cunoscuta scriere apocrifa respinsa este evanghelia dupa Toma, o colectie de 114 citate atribuite lui Iisus, si care a fost descoperita in 1945.