Publicat pe 14 noiembrie 2011

Este apa de baut... potabila?

In mod ideal, apa de baut ar trebui sa contina doar.. apa. Insa fie ca sursa de apa potabila este reteaua de distributie municipala sau o fantana, ea poate contine lucruri nedorite: microorganisme, dezinfectanti, substante chimice organice sau anorganice, sau chiar izotopi radioactivi.

Microorganisme cum ar fi cryptosporidium, giardia, legionela, escherechia coli, virusi, pot produce boli intestinale sau pneumonie. Sursele de contaminare sunt reziduurile fecale umane sau animale, ori sunt prezente in mod natural in mediul inconjurator.

Dezinfectanti cum ar fi clorul, bromati (bromate de sodiu sau potasiu), acizi haloacetici, provin din procesele de dezinfectare a apei potabile.

Antimoniul, arsenicul, bariul, beriliul, cromul, cuprul, pumblul, mercurul, nitritii, seleniul, pot proveni din apele reziduale de la rafinarii, uzine ceramice, eroziunea zacamintelor naturale, apele reziduale de la foraje petroliere, ardrea carbunilor in centralele termoelectrice, coroziunea tevilor galvanizate, reziduuri de la baterii uzate care se scurg in sol, fertilizatori agricoli, sau uzine metalurgice.

Lista bolilor care pot rezulta prin expunerea la aceste substante este impresionanta: boli de piele, boli circulatorii, cancer, polipi intestinali, hipertensiune, leziuni intestinale, afectiuni renale, tiroidiene, gastrintestinale, alergii, etc.

Substantele organice cum ar fi acrilamida, benzenul, tetraclorura de carbon, clorura de benzen, ierbicidele, stirenul, toluenul, triclor-benzenul, xilenul, clorura de vinil provin din tratamentul apei potabile, de la rafinarii, tratamente agricole, benzinarii, fumigatii in livezi, reziduuri de la uzine chimice. Gama afectiunilor generate de acestea este chiar mai larga decat in cazul substantelor anorganice: boli nervoase, cancer, boli cardiovasculare, anemie, impotenta, afectiuni hepatice, renale, dermatologice etc.

Izotopii radioactivi pot proveni din eroziunea depozitelor naturale. Radiul este un gaz mai usor decat aerul care se infilteaza din scoarta pamantului, se dizolva in apa, patrunde in subsoluri unde se poate acumula in concentartii mai mari.

O concentratie de peste cinci picoCurie la litru prezinta risc ridicat de cancer. Emisiile de radon din sol depind de conditiile geologice locale si variaza destul de mult de la o regiune la alta (informatii suplimentare: www.euro.who.int). Detectoare de radon pot fi achizitionate din comert. Singura metoda de combatere este ventilatia permanenta a subsolurilor.

Laboratoare specializate supravegheaza permanent calitatea apei potabile, insa masuri suplimentare de siguranta cum ar fi folosirea filtrelor, este binevenita. Filtre cu carbon activ sunt foarte eficiente in eliminarea clorului si derivatilor sai. Alte tipuri de filtre mai eficiente si cu capacitate mai mare, insa mai scumpe, folosesc osmoza reversibila, care utilizeaza o membrana semipermeabila care lasa sa treaca doar moleculele (mai mici) de apa, oprind alte substante.

Pentru eliminarea microorganismelor se recomanda folosirea filtrelor cu ultraviolete. Aceasta distrug microorganismele fara sa foloseasca substante chimice.