Publicat pe 19 octombrie 2010

DIRECTIVA 2006/112/CE din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in special articolul 93,
avand in vedere propunerea Comisiei,
avand in vedere avizul Parlamentului European,
avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European,

intrucat:

(1) Directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata: baza unitara de evaluare (¹) a fost modificata in mod substantial in mai multe etape. La efectuarea noilor modificari ale directivei mentionate anterior, este de dorit, din motive de claritate si rationalizare, ca directiva mentionata sa fie reformata.
(¹)JO L 145, 13.6.1977, p. 1. Directiva, astfel cum a fost modificata ultima data prin Directiva 2006/98/CE (JO L 221, 21.8.2006, p. 9).

(2) Textul reformat va include toate dispozitiile inca aplicabile ale Directivei 67/227/CEE a Consiliului din 11 aprilie 1967 privind armonizarea legislatiilor statelor membre privind impozitele pe cifra de afaceri (²). Prin urmare, aceasta directiva se abroga.
(²)JO 71, 14.4.1967, p. 1301. Directiva, astfel cum a fost modificata prin Directiva 69/463/CEE (JO L 320, 20.12.1969, p. 34).

(3) In vederea asigurarii prezentarii acestor prevederi intr-o forma clara si logica, in conformitate cu principiul unei mai bune legiferari, este necesara reformarea structurii si formularii directivei, desi acest lucru nu antreneaza, in principiu, modificari de fond in legislatia existenta. Cu toate acestea, un numar mic de modificari substantiale sunt inerente exercitiului de reformare si este necesar sa fie, totusi, efectuate. In cazul in care asemenea modificari sunt efectuate, acestea sunt enumerate in totalitate in cadrul dispozitiilor care reglementeaza transpunerea si intrarea in vigoare.

(4) Realizarea obiectivului privind infiintarea unei piete interne presupune aplicarea in statele membre a legislatiei privind impozitele pe cifra de afaceri care sa nu denatureze conditiile concurentei sau sa impiedice libera circulatie a bunurilor si serviciilor. Prin urmare, este necesara realizarea acestei armonizari a legislatiei privind impozitele pe cifra de afaceri prin intermediul unui sistem privind taxa pe valoarea adaugata (TVA), astfel incat sa se elimine, pe cat posibil, factorii care pot denatura conditiile concurentei, atat la nivel national, cat si la nivel comunitar.

(5) Un sistem privind TVA atinge cel mai inalt grad de simplitate si neutralitate atunci cand taxa este perceputa intr-un mod cat mai general posibil si atunci cand sfera sa de aplicare acopera toate etapele productiei si distributiei, precum si prestarea de servicii. Prin urmare, adoptarea unui sistem comun care sa se aplice si comertului cu amanuntul este in interesul pietei interne si al statelor membre.

(6) Este necesar ca acest proces sa se efectueze in etape, intrucat armonizarea impozitelor pe cifra de afaceri determina in statele membre modificari in structura fiscala si consecinte apreciabile in domeniile bugetar, economic si social.

(7) Sistemul comun privind TVA este necesar sa conduca, chiar si in cazul in care cotele si scutirile nu sunt pe deplin armonizate, la o neutralitate in domeniul concurentei, astfel incat, pe teritoriul fiecarui stat membru, bunurile si serviciile similare sa suporte aceeasi sarcina fiscala, indiferent de lungimea lantului de productie si de distributie.

(8) In temeiul Deciziei 2000/597/CE, Euratom a Consiliului din 29 septembrie 2000 privind sistemul de resurse proprii ale Comunitatilor Europene (³), bugetul Comunitatilor Europene este necesar sa fie finantat in totalitate, fara sa aduca atingere altor venituri, din resursele proprii ale Comunitatilor. Acestea din urma este necesar sa includa resursele provenite din TVA si obtinute prin aplicarea unei cote uniforme a taxei la baze de stabilire determinate in mod uniform si in conformitate cu normele comunitare.
(³)JO L 253, 7.10.2000, p. 42.

(9) Este esential a se prevedea o perioada de tranzitie care sa permita adaptarea treptata a legislatiilor nationale in domeniile mentionate.

(10) In respectiva perioada de tranzitie, operatiunile intracomunitare efectuate de persoane impozabile, altele decat persoanele scutite de la plata impozitului, sunt impozitate in statul membru de destinatie, in conformitate cu respectivele cote si in conditiile stabilite de catre statul membru respectiv.

(11) De asemenea, este necesar ca, in perioada de tranzitie respectiva, achizitiile intracomunitare de o anumita valoare efectuate de persoane scutite de la plata impozitului sau de persoane juridice neimpozabile, anumite vanzari intracomunitare la distanta si livrarea de mijloace de transport noi persoanelor fizice sau organismelor scutite de la plata impozitului sau neimpozabile sa fie impozitate in statul membru de destinatie, in conformitate cu respectivele cote si in conditiile stabilite de catre statul membru respectiv, in masura in care operatiunile respective pot cauza, in absenta unor dispozitii speciale, denaturari semnificative ale concurentei intre statele membre.

(12) Din motive legate de conditiile lor geografice, economice si sociale, anumite teritorii sunt excluse din sfera de aplicare a prezentei directive.

(13) Pentru a spori caracterul nediscriminatoriu al taxei, termenul "persoana impozabila" se defineste astfel incat statele membre sa il poata utiliza pentru a include persoanele care efectueaza in mod ocazional anumite operatiuni.

(14) Termenul "operatiune taxabila" poate conduce la dificultati, in special in ceea ce priveste operatiunile considerate ca fiind operatiuni taxabile. Prin urmare, conceptele in cauza este necesar sa fie clarificate.

(15) In vederea facilitarii schimburilor comerciale intracomunitare in domeniul lucrarilor privind bunurile mobile corporale, este necesar a stabili regimuri fiscale aplicabile operatiunilor respective atunci cand acestea sunt efectuate pentru un client care este identificat in scopuri de TVA intr-un alt stat membru decat cel in care operatiunea este efectuata fizic.

(16) O operatiune de transport de pe teritoriul unui stat membru este considerata un transport intracomunitar de bunuri in cazul in care este legat direct de o operatiune de transport efectuata intre state membre, pentru a simplifica nu numai principiile si regimurile de impozitare a serviciilor de transport intern respective, ci si normele aplicabile serviciilor auxiliare si serviciilor prestate de intermediari care participa la prestarea diferitelor servicii.

(17) Stabilirea locului efectuarii operatiunilor taxabile poate conduce la conflicte intre statele membre privind jurisdictia, in special in ceea ce priveste livrarea de bunuri care necesita montaj sau prestarea de servicii. Desi locul unde se desfasoara o prestare de servicii este considerat in principiu ca fiind locul unde prestatorul si-a stabilit locul de desfasurare a activitatii sale economice, acesta este definit ca aflandu-se in statul membru al clientului, in special in cazul anumitor servicii prestate intre persoane impozabile al caror cost este inclus in pretul bunurilor.

(18) Este necesar a clarifica definitia locului impozitarii pentru anumite operatiuni efectuate la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor in timpul unui transport de calatori in cadrul Comunitatii.

(19) Electricitatea si gazul sunt considerate bunuri in scopuri de TVA. Cu toate acestea, este foarte dificila determinarea locului livrarii. Pentru a evita dubla impozitare sau neimpozitarea si pentru a realiza o piata interna veritabila fara bariere legate de regimul TVA, locul livrarii de gaz, prin sistemul de distributie a gazelor naturale, sau de electricitate, inainte ca bunurile sa atinga etapa finala de consum, este necesar sa fie, prin urmare, locul in care clientul si-a stabilit sediul activitatii economice. Livrarea de electricitate si de gaz in etapa finala, adica de la comercianti si distribuitori catre consumatorul final, se impoziteaza la locul unde clientul utilizeaza si consuma efectiv bunurile.

(20) In cazul inchirierii unor bunuri mobile corporale, aplicarea normei generale conform careia prestarile de servicii sunt impozitate in statul membru in care este stabilit prestatorul poate conduce la o denaturare semnificativa a concurentei in cazul in care locatorul si locatarul sunt stabiliti in state membre diferite, iar cotele de impozitare din statele respective difera. Prin urmare, este necesar a stabili ca locul prestarii unui serviciu este locul in care clientul si-a stabilit sediul activitatii economice sau in care dispune de un sediu comercial fix pentru care a fost furnizat serviciul sau, in absenta acestora, locul unde isi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuita.

(21) Cu toate acestea, in ceea ce priveste inchirierea de mijloace de transport, este necesar, din motive de control, a se aplica cu strictete norma generala si a se considera, astfel, locul prestarii ca fiind locul in care prestatorul si-a stabilit sediul activitatii economice.

(22) Toate serviciile de telecomunicatii consumate in Comunitate se impoziteaza pentru a preveni denaturarea concurentei in acest domeniu. In acest scop, serviciile de telecomunicatii prestate persoanelor impozabile stabilite in Comunitate sau clientilor stabiliti in tari terte se impoziteaza, in principiu, la locul in care este stabilit clientul serviciilor. Cu toate acestea, pentru a asigura impozitarea uniforma a serviciilor de telecomunicatii prestate de persoane impozabile stabilite in teritorii terte sau in tari terte unor persoane neimpozabile stabilite in Comunitate si care sunt efectiv utilizate sau exploatate in Comunitate, este necesar ca statele membre sa prevada ca locul prestarii sa fie in Comunitate.

(23) De asemenea, pentru a preveni denaturari ale concurentei, serviciile de televiziune si de radiodifuziune si serviciile prestate pe cale electronica din teritorii terte sau tari terte unor persoane stabilite in Comunitate sau din Comunitate unor clienti stabiliti in teritorii terte sau tari terte se impoziteaza la locul de stabilire al clientului.

(24) Conceptele de fapt generator si exigibilitate a TVA este necesar sa fie armonizate in cazul in care introducerea sistemului comun privind TVA si orice modificare ulterioara a acestuia produc efecte in acelasi timp in toate statele membre.

(25) Baza de impozitare se armonizeaza astfel incat aplicarea TVA operatiunilor taxabile sa conduca la rezultate comparabile in toate statele membre.

(26) Cu scopul de a preveni pierderea de venituri fiscale prin operatiuni realizate de partile legate intre ele in scopul obtinerii de avantaje fiscale, este necesar, in conditii limitate specifice, ca statele membre sa aiba posibilitatea de a interveni in ceea ce priveste baza de impozitare a livrarilor de bunuri sau prestarilor de servicii si a achizitiilor intra-comunitare de bunuri.

(27) Pentru combaterea evaziunii fiscale sau a fraudei, este necesar ca statele membre sa aiba posibilitatea de a include in baza de impozitare a unei operatiuni care implica prelucrarea aurului de investitii furnizat de un client valoarea aurului de investitii respectiv in cazul in care, prin prelucrarea sa, aurul isi pierde calitatea de aur de investitii. Este necesar ca atunci cand aplica aceste masuri, statele membre sa dispuna de un anumit grad de discretie.

(28) Pentru evitarea denaturarilor, eliminarea controalelor fiscale la frontiere implica nu numai o baza unitara de stabilire, ci si o aliniere suficienta intre statele membre in ceea ce priveste numarul de cote si nivelurile cotelor.

(29) Cota standard de TVA in vigoare in diferitele state membre, combinata cu mecanismul sistemului de tranzitie, asigura functionarea sistemului la un nivel acceptabil. Pentru a preintampina ca divergente in cotele standard de TVA aplicate de statele membre sa conduca la dezechilibre structurale in Comunitate si la denaturari ale concurentei in anumite sectoare de activitate, se fixeaza o cota standard minima de 15 %, sub rezerva unor revizuiri.

(30) Este necesar ca pentru a pastra caracterul neutru al TVA, cotele aplicate de statele membre sa permita, ca regula generala, deducerea TVA aplicate in etapa anterioara.

(31) In perioada de tranzitie, este necesar sa fie permise anumite derogari privind numarul si nivelul cotelor.

(32) Este necesar ca pentru o mai buna apreciere a impactului cotelor reduse, Comisia sa pregateasca un raport de evaluare privind impactul cotelor reduse aplicate serviciilor prestate la nivel local, in special in ceea ce priveste crearea de locuri de munca, cresterea economica si functionarea corespunzatoare a pietei interne.

(33) Este necesar ca pentru a combate problema somajului, statelor membre care doresc acest lucru sa li se permita sa experimenteze functionarea si impactul, in ceea ce priveste crearea de locuri de munca, ale unei reduceri a cotei TVA aplicate serviciilor cu mare aport de forta de munca. Reducerea respectiva poate micsora, de asemenea, tendintele intreprinderilor in cauza de a intra sau de a se mentine in economia subterana.

(34) Cu toate acestea, o asemenea reducere a cotei TVA nu este lipsita de riscuri pentru buna functionare a pietei interne si pentru caracterul neutru al taxei. Prin urmare, este necesar a se prevedea introducerea unei proceduri de autorizare pe o perioada fixa, dar suficient de lunga, pentru a permite evaluarea impactului cotelor reduse aplicate serviciilor prestate local. Pentru ca o astfel de masura sa ramana verificabila si limitata, sfera ei de aplicare se defineste cu strictete.

(35) Este necesar a se elabora o lista comuna a scutirilor, astfel incat resursele proprii ale Comunitatilor sa poata fi colectate intr-un mod uniform in toate statele membre.

(36) Atat in beneficiul persoanelor obligate la plata TVA, cat si al autoritatilor administrative competente, metodele de aplicare a TVA anumitor livrari si achizitiilor intracomunitare de produse supuse accizelor este necesar sa fie aliniate cu procedurile si obligatiile privind declararea in cazul expedierilor de astfel de produse intr-un alt stat membru prevazute de Directiva 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor si privind detinerea, circulatia si monitorizarea acestor produse (¹).
(¹)JO L 76, 23.3.1992, p. 1. Directiva, astfel cum a fost modificata ultima data prin Directiva 2004/106/CE (JO L 359, 4.12.2004,p. 30).

(37) Livrarea de gaz prin sistemul de distributie a gazelor naturale si livrarea de electricitate sunt impozitate la locul de stabilire al clientului. Prin urmare, este necesar ca pentru a evita dubla impozitare, importul de astfel de produse sa fie scutit de TVA.

(38) In ceea ce priveste faptele generatoare de pe piata interna legate de schimburile comerciale intracomunitare de bunuri efectuate in perioada de tranzitie de persoane impozabile nestabilite pe teritoriul statului membru in care are loc achizitia intracomunitara de bunuri, inclusiv operatiunile in lant, este necesar a se prevedea masuri de simplificare care sa asigure un tratament egal in toate statele membre. In acest sens, este necesar sa se armonizeze dispozitiile privind sistemul de impozitare si persoana obligata la plata TVA datorata pentru asemenea operatiuni. Cu toate acestea, este necesar sa se excluda, in principiu, din regimurile respective, bunurile care sunt destinate a fi livrate in etapa de vanzare cu amanuntul.

(39) Dispozitiile care reglementeaza deducerile este necesar sa fie armonizate in masura in care ele afecteaza sumele efectiv colectate. Proportia de deducere este necesar sa fie calculata in mod similar in toate statele membre.

(40) Regimul care permite regularizarea deducerilor pentru bunurile de capital pe intreaga durata de viata a activului, in functie de utilizarea sa efectiva, este necesar sa poata fi aplicat, de asemenea, anumitor servicii asemanatoare bunurilor de capital.

(41) Este necesar a se preciza care sunt persoanele obligate la plata TVA, in special in cazul serviciilor prestate de o persoana care nu este stabilita in statul membru in care este datorata TVA.

(42) Este necesar ca statele membre sa fie in masura, in anumite cazuri, sa desemneze destinatarul livrarilor de bunuri sau al prestarilor de servicii ca persoana obligata la plata TVA. Aceasta masura permite statelor membre sa simplifice normele si sa combata evaziunea fiscala si frauda din sectoarele identificate si privind anumite tipuri de operatiuni.

(43) Este necesar ca statele membre sa aiba libertatea deplina de a desemna persoanele obligate la plata TVA la import.

(44) Este necesar ca statele membre sa poata adopta dispozitii care sa prevada ca alta persoana decat persoana obligata la plata TVA este responsabila solidar de plata taxei.

(45) Obligatiile persoanelor impozabile este necesar sa fie armonizate pe cat posibil, pentru a asigura garantiile necesare pentru colectarea TVA intr-un mod uniform in toate statele membre.

(46) Utilizarea facturarii electronice este necesar sa permita autoritatilor fiscale sa-si desfasoare activitatile de monitorizare. Este necesar, prin urmare, pentru a asigura functionarea corespunzatoare a pietei interne, elaborarea unei liste, armonizate la nivel comunitar, cu detaliile care se mentioneaza pe facturi si stabilirea unui numar de regimuri comune care reglementeaza utilizarea facturarii electronice si depozitarea electronica a facturilor, precum si autofacturarea si externalizarea operatiunilor de facturare.

(47) Sub rezerva unor conditii pe care le stabilesc, statele membre au obligatia de a permite elaborarea electronica a anumitor declaratii si deconturi si sa poata solicita utilizarea mijloacelor electronice.

(48) Necesitatea unei reduceri a formalitatilor administrative si statistice care sunt indeplinite de intreprinderi, in special de intreprinderile mici si mijlocii, este necesar sa fie armonizata cu punerea in aplicare a unor masuri eficiente de control si cu nevoia, atat din motive economice, cat si fiscale, de a mentine calitatea instrumentelor statistice comunitare.

(49) Este necesar sa li se permita statelor membre sa continue aplicarea regimurilor lor speciale pentru intreprinderi mici, in conformitate cu dispozitii comune si in vederea unei armonizari sporite.

(50) Statele membre este necesar sa-si pastreze libertatea de a aplica un regim special cuprinzand reduceri forfetare a TVA aferenta intrarilor pentru fermierii care nu intra sub incidenta regimului normal. Este necesar sa fie stabilite principiile de baza ale regimului special respectiv si sa fie adoptata o metoda comuna de calculare a valorii adaugate de respectivii fermieri, pentru colectarea resurselor proprii.

(51) Este necesar a se adopta un sistem comunitar de impozitare aplicabil bunurilor second-hand, operelor de arta, antichitatilor si obiectelor de colectie, cu scopul de a evita dubla impozitare si denaturarea concurentei intre persoanele impozabile.

(52) Aplicarea normelor comune privind TVA aurului reprezinta un obstacol important in calea utilizarii acestuia pentru investitii financiare si justifica, prin urmare, aplicarea unui regim fiscal special, pentru a consolida, de asemenea, competitivitatea internationala a pietei comunitare a aurului.

(53) Livrarea de aur de investitii este in mod inerent similara altor instrumente financiare care sunt scutite de TVA. In consecinta, scutirea pare a fi tratamentul fiscal cel mai adecvat pentru livrarile de aur de investitii.

(54) Definitia aurului de investitie este necesar sa includa monedele de aur a caror valoare reflecta in principal pretul aurului continut. Din motive de transparenta si certitudine juridica, este necesar sa fie elaborata o lista anuala a monedelor care intra sub incidenta regimului aplicabil aurului de investitie, care ofera garantii operatorilor ce tranzactioneaza asemenea monede. Lista respectiva este necesar sa nu aduca atingere scutirii monedelor care nu sunt incluse in lista, dar care indeplinesc criteriile stabilite de prezenta directiva.

(55) Pentru a preveni evaziunea fiscala si a atenua in acelasi timp sarcina financiara aferenta livrarii de aur cu grad de puritate superior unui anumit nivel, este justificat a se permite statelor membre sa desemneze clientul ca persoana obligata la plata TVA.

(56) Pentru a facilita respectarea obligatiilor fiscale de catre operatorii care presteaza servicii pe cale electronica si care nu sunt stabiliti si nici nu sunt obligati sa fie identificati in scopuri de TVA in Comunitate, este necesar sa fie stabilit un regim special. In cadrul regimului respectiv, orice operator care presteaza asemenea servicii pe cale electronica persoanelor neimpozabile din Comunitate, in cazul in care nu este altfel identificat in scopuri de TVA in Comunitate, este necesar sa aiba posibilitatea de a opta pentru identificare intr-un singur stat membru.

(57) Este de dorit ca dispozitiile privind serviciile de radiodifuziune si televiziune si anumite servicii prestate pe cale electronica sa fie instituite doar temporar si sa fie revizuite, pe baza experientei, dupa o scurta perioada de timp.

(58) Este necesar a promova aplicarea uniforma a dispozitiilor prezentei directive si, in acest scop, este necesar sa se instituie un comitet consultativ pentru taxa pe valoare adaugata pentru a se permite statelor membre si Comisiei sa coopereze strans.

(59) Este necesar, in anumite limite si sub rezerva anumitor conditii, ca statele membre sa poata introduce sau continua sa aplice masuri speciale de derogare de la prezenta directiva, cu scopul de a simplifica perceperea taxei sau de a preveni anumite forme de evaziune fiscala sau frauda.

(60) Pentru a evita situatia de incertitudine a unui stat membru care a depus o cerere de derogare in ceea ce priveste planurile Comisiei ca raspuns la cererea respectiva, este necesar sa se stabileasca termene in care Comisia are obligatia de a prezenta Consiliului fie o propunere de autorizare, fie o comunicare in care sa isi expuna obiectiile.

(61) Este esential a se asigura aplicarea uniforma a sistemului privind TVA. Este necesar sa se adopte masuri de punere in aplicare pentru realizarea acestui obiectiv.

(62) Este necesar ca masurile respective sa abordeze, in special, problema dublei impozitari a operatiunilor transfrontaliere care poate aparea ca urmare a divergentelor dintre statele membre in aplicarea normelor care reglementeaza locul efectuarii operatiunilor taxabile.

(63) Cu toate ca sfera de aplicare a masurilor respective este limitata, aceste masuri pot avea un impact bugetar care poate fi semnificativ pentru unul sau mai multe state membre. Prin urmare, este justificat dreptul Consiliului de a-si exercita competentele de executare.

(64) Tinand seama de sfera lor limitata de aplicare, masurile de punere in aplicare este necesar sa fie adoptate de catre Consiliu hotarand in unanimitate la propunerea Comisiei.

(65) Intrucat, din aceste motive, obiectivele prezentei directive nu pot fi atinse in mod suficient de statele membre si pot fi realizate, prin urmare, mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta masuri, in conformitate cu principiul subsidiaritatii prevazut la articolul 5 din tratat. In conformitate cu principiul proportionalitatii, prevazut la articolul mentionat anterior, prezenta directiva nu depaseste ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor respective.

(66) Obligatia de a transpune prezenta directiva in legislatia nationala este necesar sa se limiteze la dispozitiile care reprezinta o modificare de fond in raport cu directivele anterioare. Obligatia de transpunere in legislatia nationala a dispozitiilor nemodificate decurge din directivele anterioare.

(67) Este necesar ca prezenta directiva sa nu aduca atingere obligatiilor statelor membre legate de termenele de transpunere in legislatia nationala a directivelor prevazute in anexa XI partea B,

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:

TITLUL I: OBIECT SI SFERA DE APLICARE

Art. 1. - (1) Prezenta directiva stabileste sistemul comun privind taxa pe valoarea adaugata (TVA).

(2) Principiul sistemului comun privind TVA presupune aplicarea asupra bunurilor si serviciilor a unei taxe generale de consum exact proportionala cu pretul bunurilor si serviciilor, indiferent de numarul de operatiuni care au loc in procesul de productie si de distributie anterior etapei in care este perceputa taxa.
La fiecare operatiune, TVA, calculata la pretul bunurilor sau serviciilor la o cota aplicabila bunurilor sau serviciilor respective, este exigibila dupa deducerea valorii TVA suportate direct de diferitele componente ale pretului.
Sistemul comun privind TVA se aplica pana la etapa de vanzare cu amanuntul, inclusiv.

Art. 2. - (1) Urmatoarele operatiuni sunt supuse TVA:

a) livrarea de bunuri efectuate cu titlu oneros pe teritoriul unui stat membru de catre o persoana impozabila care actioneaza ca atare;
b) achizitia intracomunitara de bunuri efectuata cu titlu oneros pe teritoriul unui stat membru de catre:

(i) o persoana impozabila care actioneaza ca atare sau o persoana juridica neimpozabila, in cazul in care vanzatorul este o persoana impozabila care actioneaza ca atare si care nu poate beneficia de scutirea pentru intreprinderi mici prevazuta la articolele 282-292 si care nu este reglementata de articolul 33 sau 36;
(ii) in cazul mijloacelor de transport noi, o persoana impozabila sau o persoana juridica neimpozabila ale carei alte achizitii nu sunt supuse TVA in temeiul articolului 3 alineatul (1) sau orice alta persoana neimpozabila;
(iii) in cazul produselor supuse accizelor, atunci cand accizele la achizitia intracomunitara sunt exigibile, in temeiul Directivei 92/12/CEE, pe teritoriul statului membru, o persoana impozabila sau o persoana juridica neimpozabila ale carei alte achizitii nu sunt supuse TVA in temeiul articolului 3 alineatul (1);

c) prestarea de servicii efectuata cu titlu oneros pe teritoriul unui stat membru de catre o persoana impozabila care actioneaza ca atare;
d) importul de bunuri.

(2)_

a) In sensul alineatului (1) litera (b) punctul (ii), sunt considerate "mijloace de transport" urmatoarele mijloace de transport, in cazul in care sunt destinate transportului de persoane sau de bunuri:

(i) vehiculele terestre cu motor a caror capacitate depaseste 48 centimetri cubi sau a caror putere depaseste 7,2 kilowati;
(ii) navele care depasesc 7,5 metri in lungime, cu exceptia navelor utilizate pentru navigatia in largul marii si care transporta calatori cu plata si a navelor utilizate pentru activitati comerciale, industriale sau de pescuit sau pentru salvare si asistenta pe mare sau pentru pescuitul de coasta;
(iii) aeronavele a caror greutate la decolare depaseste 1 550 kilograme, cu exceptia aeronavelor utilizate de companii aeriene care opereaza cu plata, in principal, pe rute internationale;

b) Aceste mijloace de transport sunt considerate "noi" in cazul:

(i) vehiculelor terestre cu motor, atunci cand livrarea are loc in termen de sase luni de la data primei puneri in folosinta sau atunci cand vehiculul a parcurs maximum 6 000 de kilometri;
(ii) navelor, atunci cand livrarea are loc in termen de trei luni de la data primei puneri in folosinta sau atunci cand nava a efectuat deplasari a caror durata totala nu depaseste 100 de ore;
(iii) aeronavelor, atunci cand livrarea are loc in termen de trei luni de la data primei puneri in folosinta sau atunci cand aeronava a zburat maximum 40 de ore;

c) statele membre stabilesc conditiile in care pot fi considerate ca stabilite datele prevazute la litera (b).

(3) "Produse supuse accizelor" inseamna produsele energetice, alcoolul si bauturile alcoolice si tutunul prelucrat, astfel cum sunt definite de legislatia comunitara actuala, exceptand gazul furnizat prin sistemul de distributie a gazelor naturale si electricitatea.

Art. 3. - (1) Prin derogare de la articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i), nu sunt supuse TVA urmatoarele operatiuni:

a) achizitia intracomunitara de bunuri efectuata de catre o persoana impozabila sau de catre o persoana juridica neimpozabila, atunci cand livrarea de astfel de bunuri pe teritoriul statului membru de achizitie este scutita in temeiul articolelor 148 si 151;
b) achizitia intracomunitara de bunuri, alta decat cea prevazuta la litera (a) si la articolul 4 si alta decat achizitia de mijloace de transport noi sau de produse supuse accizelor, efectuata de catre o persoana impozabila pentru activitatile sale agricole, forestiere sau de pescuit supuse regimului forfetar comun pentru producatori agricoli sau de catre o persoana impozabila care efectueaza doar livrari de bunuri sau prestari de servicii pentru care TVA nu este deductibila sau de catre o persoana juridica neimpozabila.

(2) Alineatul (1) litera (b) se aplica numai in cazul in care sunt indeplinite urmatoarele conditii:

a) in anul calendaristic curent, valoarea totala a achizitiilor intra-comunitare de bunuri nu depaseste un plafon pe care il stabilesc statele membre, dar care nu poate fi mai mic de 10 000 EUR sau echivalentul acestei sume in moneda nationala;
b) in anul calendaristic anterior, valoarea totala a achizitiilor intracomunitare de bunuri nu a depasit plafonul prevazut la litera (a).
Plafonul care serveste ca referinta consta in valoarea totala, fara TVA datorata sau achitata in statul membru din care a inceput expedierea sau transportul bunurilor, a achizitiilor intracomunitare de bunuri prevazute la alineatul (1) litera (b).

(3) Statele membre acorda persoanelor impozabile si persoanelor juridice neimpozabile eligibile in temeiul alineatului (1) litera (b) dreptul de a opta pentru regimul general prevazut la articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i).
Statele membre stabilesc norme detaliate pentru exercitarea optiunii prevazute la primul paragraf, care, in orice caz, acopera o perioada de doi ani calendaristici.

Art. 4. - Pe langa operatiunile prevazute la articolul 3, nu sunt supuse TVA urmatoarele operatiuni:

a) achizitia intracomunitara de bunuri second-hand, obiecte de arta, obiecte de colectie sau antichitati, astfel cum sunt definite la articolul 311 alineatul (1) punctele 1-4, atunci cand vanzatorul este un comerciant persoana impozabila care actioneaza ca atare si atunci cand TVA a fost aplicata bunurilor in statul membru din care a inceput expedierea sau transportul acestora, in conformitate cu regimul marjei prevazut la articolele 312-325;
b) achizitia intracomunitara de mijloace de transport second-hand, astfel cum sunt definite la articolul 327 alineatul (3), atunci cand vanzatorul este un comerciant persoana impozabila care actioneaza ca atare si atunci cand TVA a fost aplicata mijloacelor de transport in statul membru din care a inceput expedierea sau transportul acestora, conform regimului tranzitoriu pentru mijloace de transport second-hand;
c) achizitia intracomunitara de bunuri second-hand, obiecte de arta, obiecte de colectie sau antichitati, astfel cum sunt definite la articolul 311 alineatul (1) punctele 1-4, atunci cand vanzatorul este un organizator de vanzari prin licitatie publica, ce actioneaza ca atare, si atunci cand TVA a fost aplicata bunurilor in statul membru din care a inceput expedierea sau transportul acestora, conform regimului special pentru vanzari prin licitatie publica.

TITLUL II: SFERA DE APLICARE TERITORIALA

Art. 5. - In sensul aplicarii prezentei directive, se aplica urmatoarele definitii:

(1) "Comunitate" si "teritoriul Comunitatii" inseamna teritoriile statelor membre definite la punctul 2;

(2) "stat membru" si "teritoriul unui stat membru" inseamna teritoriul fiecarui stat membru al Comunitatii caruia i se aplica Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in conformitate cu articolul 299 din tratat, cu exceptia oricarui teritoriu dintre cele prevazute la articolul 6 din prezenta directiva;

(3) "teritorii terte" inseamna teritoriile prevazute la articolul 6;

(4) "tara terta" inseamna orice stat sau teritoriu caruia nu i se aplica tratatul.

Art. 6. - (1) Prezenta directiva nu se aplica urmatoarelor teritorii care fac parte din teritoriul vamal al Comunitatii:

a) Muntele Athos;
b) Insulele Canare;
c) teritoriile franceze de peste mari;
d) Insulele Aland;
e) Insulele anglo-normande.

(2) Prezenta directiva nu se aplica urmatoarelor teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Comunitatii:

a) Insula Heligoland;
b) teritoriul Büsingen:
c) Ceuta;
d) Melilla;
e) Livigno;
f) Campione d'Italia;
g) apele italiene ale Lacului Lugano.

Art. 7. - (1) Tinand seama de conventiile si tratatele incheiate cu Franta, Regatul Unit si, respectiv, Cipru, Principatul Monaco, Insula Man si zonele Akrotiri si Dhekelia aflate sub suveranitatea Regatului Unit nu sunt considerate, in sensul aplicarii prezentei directive, ca tari terte.

(2) Statele membre adopta masurile necesare pentru a asigura ca operatiunile provenite din Principatul Monaco sau destinate acestui teritoriu sunt considerate operatiuni provenite din Franta sau destinate acestei tari, ca operatiunile provenite din Insula Man sau destinate acestui teritoriu sunt considerate operatiuni provenite din Regatul Unit sau destinate acestei tari si ca operatiunile provenite din zonele Akrotiri si Dhekelia aflate sub suveranitatea Regatului Unit sau destinate acestor zone sunt considerate operatiuni provenite din Cipru sau destinate acestei tari.

Art. 8. - In cazul in care Comisia considera ca dispozitiile prevazute la articolele 6 si 7 nu mai sunt justificate, in special in ceea ce priveste concurenta loiala sau resursele proprii, prezinta Consiliului propuneri in consecinta.

TITLUL III: PERSOANE IMPOZABILE

Art. 9. - (1) "Persoana impozabila" inseamna orice persoana care, in mod independent, desfasoara in orice loc orice activitate economica, indiferent de scopul sau rezultatele activitatii respective.
Orice activitate a producatorilor, comerciantilor sau persoanelor care presteaza servicii, inclusiv activitatile miniere si agricole si activitatile prestate in cadrul profesiunilor liberale, este considerata "activitate economica". Exploatarea bunurilor corporale sau necorporale in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate este de asemenea considerata activitate economica.

(2) Pe langa persoanele prevazute la alineatul (1), orice persoana care, in mod ocazional, livreaza un mijloc de transport nou, expediat sau transportat clientului de catre vanzator sau client sau in numele vanzatorului sau al clientului la o destinatie situata in afara teritoriului unui stat membru, dar pe teritoriul Comunitatii, este considerata o persoana impozabila.

Art. 10. - Conditia prevazuta la articolul 9 alineatul (1) ca activitatea economica sa fie efectuata "in mod independent" exclude de la plata TVA salariatii si alte persoane in masura in care acestea sunt legate de un angajator printr-un contract de munca sau prin orice alte legaturi juridice care dau nastere relatiei angajator-angajat in ceea ce priveste conditiile de munca, remunerarea si raspunderea angajatorului.

Art. 11. - Dupa consultarea comitetului consultativ pentru taxa pe valoarea adaugata (denumit in continuare "comitetul TVA"), fiecare stat membru poate considera ca persoana impozabila unica orice persoane stabilite pe teritoriul statului membru respectiv care, fiind independente din punct de vedere juridic, sunt strans legate intre ele prin legaturi financiare, economice si organizationale.
Un stat membru care isi exercita optiunea prevazuta la primul paragraf poate adopta orice masuri considerate necesare pentru prevenirea evaziunii fiscale sau a fraudei prin utilizarea prezentei dispozitii.

Art. 12. - (1) Statele membre pot considera ca persoana impozabila orice persoana care efectueaza, in mod ocazional, o operatiune legata de activitatile prevazute la articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf si, in special, una dintre urmatoarele operatiuni:

a) livrarea unei cladiri sau a unor parti ale unei cladiri si a terenului pe care se afla cladirea, inaintea primei ocupari;
b) livrarea de terenuri construibile.

(2) In sensul alineatului (1) litera (a), "cladire" inseamna orice structura fixata pe pamant sau in pamant.
Statele membre pot stabili norme detaliate de aplicare a criteriului prevazut la alineatul (1) litera (a) in cazul transformarilor de cladiri si pot stabili definitia notiunii de "teren pe care se afla o cladire".
Statele membre pot aplica alte criterii decat cel al primei ocupari, precum perioada scursa intre data terminarii constructiei si data primei livrari sau perioada scursa intre data primei ocupari si data urmatoarei livrari, cu conditia ca perioadele respective sa nu depaseasca cinci ani si, respectiv, doi ani.

(3) In sensul alineatului (1) litera (b), "teren construibil" inseamna orice teren neamenajat sau amenajat, definit ca atare de statele membre.

Art. 13. - (1) Statele, autoritatile regionale si locale si alte organisme de drept public nu sunt considerate persoane impozabile pentru activitatile sau operatiunile in care se angajeaza ca autoritati publice, chiar si atunci cand colecteaza taxe, redevente, contributii sau plati in legatura cu activitatile sau operatiunile respective.
Cu toate acestea, atunci cand se angajeaza in asemenea activitati sau operatiuni, ele sunt considerate persoane impozabile pentru activitatile sau operatiunile respective in masura in care calitatea lor de persoane neimpozabile determina denaturari semnificative ale concurentei.
In orice caz, organismele de drept public sunt considerate persoane impozabile in ceea ce priveste activitatile prevazute in anexa I, cu conditia ca activitatile respective sa nu fie efectuate la o scara neglijabila.

(2) Statele membre pot considera ca activitati ale autoritatilor publice activitatile efectuate de organismele de drept public, scutite in temeiul articolelor 132, 135, 136, 371, 374-377, al articolului 378 alineatul (2), al articolului 379 alineatul (2) sau al articolelor 380-390.

TITLUL IV: OPERATIUNI TAXABILE

CAPITOLUL 1: Livrarea de bunuri

Art. 14. - (1) "Livrare de bunuri" inseamna transferul dreptului de a dispune de bunuri corporale in calitate de proprietar.

(2) Pe langa operatiunea prevazuta la alineatul (1), fiecare dintre urmatoarele operatiuni este considerata livrare de bunuri:

a) transferul, printr-un ordin emis de o autoritate publica sau in numele unei autoritati publice sau in conditiile prevazute de lege, al dreptului de proprietate asupra unui bun cu plata unei compensatii;
b) predarea efectiva a bunurilor in temeiul unui contract de inchiriere a bunurilor pe o anumita perioada sau de vanzare cu plata in rate a bunurilor, care prevede ca, in conditii normale, dreptul de proprietate este dobandit cel mai tarziu la plata ultimei rate;
c) transferul de bunuri in temeiul unui contract de comision la cumparare sau vanzare.

(3) Statele membre pot considera predarea anumitor lucrari de constructii ca o livrare de bunuri.

Art. 15. - (1) Electricitatea, gazul, caldura, agentul frigorific si altele de aceeasi natura sunt considerate bunuri corporale.

(2) Statele membre pot considera ca bunuri corporale urmatoarele:

a) anumite drepturi asupra bunurilor imobile;
b) drepturile in rem care ii confera titularului dreptul de a utiliza bunurilor imobile;
c) actiunile sau interesele echivalente cu actiunile care ii confera detinatorului, de jure sau de facto, drepturi de proprietate sau de posesie asupra unor bunuri imobile sau asupra unei parti a acestora.

Art. 16. - Utilizarea de catre o persoana impozabila a bunurilor care fac parte din activele activitatii sale economice in interes propriu sau in interesul personalului sau, transferul lor gratuit sau, mai general, utilizarea lor in alte scopuri decat cele legate de desfasurarea activitatii economice sunt considerate livrari ca livrari cu titlu oneros atunci cand taxa aferenta bunurilor respective sau partilor componente ale bunurilor respective a fost dedusa total sau partial.
Cu toate acestea, utilizarea bunurilor ca mostre sau pentru oferirea de cadouri de mica valoare in scopul desfasurarii activitatii nu este considerata livrare cu titlu oneros.

Art. 17. - (1) Transferul de catre o persoana impozabila a unor bunuri care fac parte din activele activitatii sale economice catre un alt stat membru este considerat livrare de bunuri efectuata cu titlu oneros.
"Transfer catre alt stat membru" inseamna expedierea sau transportul de bunuri mobile corporale de catre persoana impozabila sau in numele acesteia, in scopul desfasurarii activitatii sale, catre o destinatie din afara teritoriului statului membru in care se afla bunurile, dar in interiorul Comunitatii.

(2) Expedierile sau transporturile in scopul oricareia dintre urmatoarele tranzactii nu sunt considerate transfer catre alt stat membru:

a) livrarea de bunuri de catre persoana impozabila pe teritoriul statului membru in care se incheie expedierea sau transportul, in conditiile stabilite la articolul 33;
b) livrarea de bunuri, in vederea instalarii sau montarii de catre furnizor sau in numele acestuia, realizata de catre persoana impozabila pe teritoriul statului membru in care se incheie expedierea sau transportul bunurilor, in conditiile stabilite la articolul 36;
c) livrarea de bunuri de catre persoana impozabila la bordul unei nave, al unei aeronave sau al unui tren in cursul unei operatiuni de transport de calatori, in conditiile stabilite la articolul 37;
d) livrarea de gaz prin sistemul de distributie a gazelor naturale sau de electricitate, in conditiile stabilite la articolele 38 si 39;
e) livrarea de bunuri de catre persoana impozabila pe teritoriul statului membru, in conditiile stabilite la articolele 138, 146, 147, 148, 151 sau 152;
f) prestarea unui serviciu realizata pentru persoana impozabila si constand in prelucrarea fizica a bunurilor in cauza efectuata pe teritoriul statului membru in care se incheie expedierea sau transportul bunurilor, cu conditia ca bunurile, dupa prelucrare, sa fie returnate persoanei impozabile respective in statul membru din care au fost expediate sau transportate initial;
g) utilizarea temporara a bunurilor pe teritoriul statului membru in care se incheie expedierea sau transportul acestora, in scopul prestarii de servicii de catre persoana impozabila stabilita in statul membru in care a inceput expedierea sau transportul bunurilor;
h) utilizarea temporara a bunurilor, pe o perioada care nu depaseste douazeci si patru de luni, pe teritoriul unui alt stat membru, in care importul acelorasi bunuri dintr-o tara terta in vederea utilizarii lor temporare este reglementata de regimuri de admitere temporara cu scutire completa de drepturi de import.

(3) In cazul in care una dintre conditiile care reglementeaza eligibilitatea in temeiul alineatului (2) nu mai este indeplinita, se considera ca bunurile au fost transferate in alt stat membru. In asemenea cazuri, se considera ca transferul are loc in momentul in care conditia inceteaza sa mai fie indeplinita.

Art. 18. - Statele membre pot considera ca o livrare de bunuri efectuata cu titlu oneros fiecare dintre urmatoarele tranzactii:

a) utilizarea de catre o persoana impozabila in scopul desfasurarii activitatii sale economice a bunurilor produse, construite, extrase, prelucrate, cumparate sau importate in cadrul activitatii respective, in cazul in care TVA aferenta bunurilor respective nu este deductibila in intregime, in cazul in care acestea sunt achizitionate de la alta persoana impozabila;
b) utilizarea bunurilor de catre o persoana impozabila intr-un domeniu de activitate neimpozabil, atunci cand TVA aferenta bunurilor respective a fost dedusa total sau partial la achizitia acestora sau la utilizarea lor in conformitate cu litera (a);
c) cu exceptia cazurilor prevazute la articolul 19, pastrarea bunurilor de catre o persoana impozabila sau de catre succesorii acesteia atunci cand ea inceteaza sa mai desfasoare o activitate economica impozabila, in cazul in care TVA aferenta bunurilor respective a fost dedusa total sau partial la achizitia acestora sau la utilizarea lor in conformitate cu litera (a).

Art. 19. - In cazul unui transfer, indiferent daca este efectuat cu titlu oneros sau nu, sau sub forma de aport la o societate, al tuturor activelor sau al unei parti a acestora, statele membre pot considera ca nu a avut loc nici o livrare de bunuri si ca persoana careia ii sunt transferate bunurile este succesorul cedentului.
Statele membre pot adopta masurile necesare pentru a preveni denaturarea concurentei, in cazul in care beneficiarul este o persoana partial impozabila. De asemenea, acestea pot adopta orice masuri necesare pentru prevenirea evaziunii fiscale sau a fraudei prin aplicarea prezentului articol.

CAPITOLUL 2: Achizitia intracomunitara de bunuri

Art. 20. - "Achizitie intracomunitara de bunuri" inseamna obtinerea dreptului de a dispune, ca si un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate catre persoana care achizitioneaza aceste bunuri, de catre furnizor, sau de catre persoana care achizitioneaza bunurile sau in numele acestora, intr-un alt stat membru decat cel in care a inceput expedierea sau transportul bunurilor.
Atunci cand bunurile achizitionate de o persoana juridica neimpozabila sunt expediate sau transportate dintr-un teritoriu tert sau dintr-o tara terta si importate de persoana juridica neimpozabila respectiva intr-un alt stat membru decat cel in care este se incheie expedierea sau transportul, se considera ca bunurile au fost expediate sau transportate din statul membru de import. Statul membru respectiv acorda importatorului desemnat sau recunoscut in temeiul articolului 201 ca persoana obligata la plata TVA, o rambursare a TVA achitate pentru importul bunurilor, cu conditia ca importatorul sa faca dovada faptului ca achizitia sa a fost supusa TVA in statul membru in care se incheie expedierea sau transportul bunurilor.

Art. 21. - Utilizarea de catre o persoana impozabila, in scopul desfasurarii activitatii sale economice, a unor bunuri expediate sau transportate de persoana impozabila respectiva sau in numele acesteia din alt stat membru, in care bunurile au fost produse, extrase, prelucrate, cumparate sau achizitionate in sensul articolului 2 alineatul (1) litera (b) sau in care au fost importate de persoana impozabila respectiva in scopul desfasurarii activitatii sale economice este considerata o achizitie intracomunitara de bunuri efectuata cu titlu oneros.

Art. 22. - Utilizarea de catre fortele armate ale unui stat care este parte la Tratatul Atlanticului de Nord, pentru uzul acestora sau pentru personalul civil care le insoteste, a unor bunuri la a caror achizitie nu s-au aplicat regulile generale de impozitare care guverneaza piata interna a unui stat membru, este considerata achizitie intracomunitara de bunuri efectuata cu titlu oneros, atunci cand importul bunurilor in cauza nu poate beneficia de scutirea prevazuta la articolul 143 litera (h).

Art. 23. - Statele membre adopta masurile necesare pentru a se asigura ca o operatiune care a fost considerata ca o livrare de bunuri, in cazul in care a fost efectuata pe teritoriul lor de o persoana impozabila care actioneaza ca atare, este considerata o achizitie intracomunitara de bunuri.

CAPITOLUL 3: Prestarea de servicii

Art. 24. - (1) "Prestare de servicii" inseamna orice operatiune care nu constituie o livrare de bunuri.

(2) "Servicii de telecomunicatii" inseamna servicii care au ca obiect transmiterea, emiterea si receptia de semnale, inscrisuri, imagini si sunete sau de informatii de orice natura prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmiteri, emiteri sau receptii, inclusiv furnizarea accesului la retelele mondiale de informatii.

Art. 25. - O prestare de servicii poate consta, intre altele, in una dintre urmatoarele operatiuni:

a) cesiunea de bunuri necorporale, indiferent daca acestea fac sau nu obiectul unui drept de proprietate;
b) obligatia de a se abtine de la o actiune sau o situatie sau de a tolera o actiune sau o situatie;
c) prestarea de servicii efectuata pe baza unui ordin emis de o autoritate publica sau in numele unei autoritati publice sau potrivit legii.

Art. 26. - (1) Fiecare dintre urmatoarele tranzactii este considerata o prestare de servicii efectuata cu plata:

a) utilizarea in folosul propriu a bunurilor care constituie o parte din activele folosite in cadrul unei activitati economice de catre persoanele impozabile sau de catre personalul acestora sau, mai general, utilizarea acestora in alte scopuri decat pentru desfasurarea activitatii sale, atunci cand TVA aferenta bunurilor respective a fost dedusa total sau partial;
b) prestarea gratuita de servicii de catre persoanele impozabile in folosul propriu sau al personalului acestora, sau, mai general, in alte scopuri decat cele de activitate.

(2) Statele membre pot deroga de la dispozitiile alineatului (1), cu conditia ca aceasta derogare sa nu conduca la denaturarea concurentei.

Art. 27. - Pentru a preveni denaturarea concurentei si dupa consultarea comitetului TVA, statele membre pot asimila unei prestari de servicii efectuate cu plata, prestarea de catre o persoana impozabila a unui serviciu in scopul desfasurarii activitatii sale economice, atunci cand TVA aferenta unui astfel de serviciu nu este deductibila in intregime in cazul in care serviciul este prestat de o alta persoana impozabila.

Art. 28. - Atunci cand o persoana impozabila care actioneaza in nume propriu, dar in contul unei alte persoane ia parte la o prestare de servicii, se considera ca ea a primit si a prestat ea insasi serviciile respective.

Art. 29. - Articolul 19 se aplica in mod similar prestarilor de servicii.

CAPITOLUL 4: Importul de bunuri

Art. 30. - "Import de bunuri" inseamna intrarea in Comunitate a unor bunuri care nu se afla in libera circulatie in sensul articolului 24 din tratat.
Pe langa operatiunea prevazuta la primul paragraf, este considerata import de bunuri si intrarea in Comunitate a bunurilor care se afla in libera circulatie, provenite dintr-un teritoriu tert care face parte din teritoriul vamal al Comunitatii.

TITLUL V: LOCUL OPERATIUNILOR TAXABILE

CAPITOLUL 1: Locul livrarii de bunuri

Sectiunea 1: Livrarea de bunuri fara transport

Art. 31. - In cazul in care bunurile nu sunt expediate sau transportate, locul livrarii este considerat a fi locul unde se gasesc bunurile la momentul la care este efectuata livrarea.

Sectiunea 2: Livrarea de bunuri cu transport

Art. 32. - Atunci cand bunurile sunt expediate sau transportate de furnizor sau de client sau de o terta persoana, locul livrarii este considerat a fi locul unde se gasesc bunurile la momentul la care incepe expedierea sau transportul bunurilor catre client.
Cu toate acestea, in cazul in care expedierea sau transportul bunurilor incepe intr-un teritoriu tert sau intr-o tara terta, atat locul livrarii de catre importatorul desemnat sau recunoscut in temeiul articolului 201 ca fiind persoana obligata la plata TVA, cat si locul oricarei livrari ulterioare sunt considerate a fi situate in statul membru de import al bunurilor.

Art. 33. - (1) Prin derogare de la articolul 32, locul livrarii de bunuri expediate sau transportate de furnizor sau in numele acestuia dintr-un alt stat membru decat cel in care se incheie expedierea sau transportul bunurilor, este considerat a fi locul unde se afla bunurile la momentul la care se incheie expedierea sau transportul bunurilor la client, in cazul in care sunt indeplinite urmatoarele conditii:

a) livrarea de bunuri este efectuata pentru o persoana impozabila sau o persoana juridica neimpozabila ale carei achizitii intra-comunitare de bunuri nu sunt supuse TVA in temeiul articolului 3 alineatul (1) sau pentru orice alta persoana neimpozabila;
b) bunurile livrate nu sunt mijloace de transport noi sau bunuri livrate dupa asamblare sau instalare, cu sau fara functionare de proba, de catre furnizor sau in numele acestuia.

(2) In cazul in care bunurile livrate sunt expediate sau transportate dintr-un teritoriu tert sau dintr-o tara terta si importate de furnizor intr-un alt stat membru decat cel in care se incheie expedierea sau transportul bunurilor la client, se considera ca bunurile au fost expediate sau transportate din statul membru de import.

Art. 34. - (1) In cazul in care sunt indeplinite urmatoarele conditii, articolul 33 nu se aplica livrarilor de bunuri care sunt expediate sau transportate in totalitate in acelasi stat membru, atunci cand statul membru respectiv este cel in care se incheie expedierea sau transportul bunurilor:

a) bunurile livrate nu sunt produse supuse accizelor;
b) valoarea totala, fara TVA, a livrarilor respective efectuate in conditiile stabilite la articolul 33 in statul membru in cauza nu depaseste in nici un an calendaristic 100 000 EUR sau echivalentul acestei sume in moneda nationala;
c) valoarea totala, fara TVA, a livrarilor de bunuri, altele decat produsele supuse accizelor, efectuate in conditiile stabilite la articolul 33 in statul membru in cauza nu au depasit in anul calendaristic anterior 100 000 EUR sau echivalentul acestei sume in moneda nationala.

(2) Statul membru pe teritoriul caruia se afla bunurile in momentul la care se incheie expedierea sau transportul acestora la client poate limita plafonul prevazut la alineatul (1) la 35 000 EUR sau la echivalentul acestei sume in moneda nationala, in cazul in care statul membru respectiv considera ca plafonul de 100 000 EUR poate provoca denaturari semnificative ale concurentei.
Statele membre care isi exercita optiunea prevazuta la primul paragraf adopta masurile necesare pentru a informa in mod corespunzator autoritatile publice competente ale statului membru din care incepe expedierea sau transportul bunurilor.

(3) Comisia prezinta Consiliului, de indata ce este posibil, un raport privind functionarea plafonului special de 35 000 EUR prevazut la alineatul (2), insotit, dupa caz, de propuneri corespunzatoare.

(4) Statul membru pe al carui teritoriu se afla bunurile la momentul la care incepe expedierea sau transportul lor acorda persoanelor impozabile care efectueaza livrari de bunuri ce pot beneficia de dispozitiile alineatului (1) dreptul de a opta ca locul livrarii bunurilor sa fie stabilit in conformitate cu articolul 33.
Statele membre respective stabilesc normele privind exercitarea optiunii prevazute la primul paragraf, care acopera in orice caz doi ani calendaristici.

Art. 35. - Articolele 33 si 34 nu se aplica livrarilor de bunuri second-hand, obiecte de arta, obiecte de colectie sau antichitati, astfel cum sunt definite la articolul 311 alineatul (1) punctele 1-4, si nici livrarilor de mijloace de transport second-hand, astfel cum sunt definite la articolul 327 alineatul (3), supuse TVA in conformitate cu regimurile speciale relevante.

Art. 36. - In cazul in care bunurile expediate sau transportate de furnizor, de client sau de o terta persoana sunt instalate sau asamblate, cu sau fara functionare de proba, de catre furnizor sau in numele acestuia, locul livrarii este considerat a fi locul unde bunurile sunt instalate sau asamblate.
In cazul in care instalarea sau asamblarea este efectuata intr-un alt stat membru decat cel al furnizorului, statul membru pe al carui teritoriu este efectuata instalarea sau montarea adopta masurile necesare pentru a evita dubla impozitare in statul membru respectiv.

Sectiunea 3: Livrarea de bunuri la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor

Art. 37. - (1) In cazul in care bunurile sunt livrate la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor pe parcursul unui transport de calatori efectuat in Comunitate, locul livrarii este considerat a fi punctul de plecare al transportului de calatori.

(2) In sensul alineatului (1), "partea unui transport de calatori efectuat in Comunitate" inseamna partea unui transport efectuat, fara o escala in afara Comunitatii, intre punctul de plecare si punctul de sosire al transportului de calatori.
"Locul de plecare al unui transport de calatori" inseamna primul punct de imbarcare a calatorilor prevazut in Comunitate, eventual dupa o oprire in afara Comunitatii.
"Locul de sosire al unui transport de calatori" inseamna ultimul punct de debarcare prevazut in Comunitate pentru calatorii care s-au imbarcat in interiorul Comunitatii, eventual inaintea unei opriri in afara Comunitatii.
In cazul unei transport dus-intors, traseul de retur este considerat o operatiune separata de transport.

(3) Comisia prezinta Consiliului, de indata ce este posibil, un raport, insotit, dupa caz, de propuneri corespunzatoare, privind locul impozitarii livrarii de bunuri destinate consumului la bord si al prestarii de servicii, inclusiv servicii de restaurant, pentru calatorii aflati la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor.
Pana la adoptarea propunerilor mentionate la primul paragraf, statele membre pot scuti sau pot continua sa scuteasca, cu drept de deducere a TVA achitate in etapa anterioara, livrarile de bunuri destinate consumului la bord pentru care locul impozitarii este stabilit in conformitate cu alineatul (1).

Sectiunea 4: Livrarea de bunuri prin sistemele de distributie

Art. 38. - (1) In cazul livrarilor de gaz prin intermediul sistemului de distributie a gazelor naturale sau de electricitate catre un comerciant persoana impozabila, locul livrarii este considerat a fi locul unde comerciantul persoana impozabila respectiv si-a stabilit sediul activitatii sale economice sau locul unde dispune de un sediu comercial fix pentru care sunt livrate bunurile sau, in absenta unui astfel de sediu al activitatii sale sau a unui sediu comercial fix, locul unde isi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuita.

(2) In sensul alineatului (1), "comerciant persoana impozabila" inseamna o persoana impozabila a carei activitate principala legata de cumpararile de gaz sau electricitate consta in revanzarea acestor produse si al carei consum propriu de astfel de produse este neglijabil.

Art. 39. - In cazul livrarii de gaz prin sistemul de distributie a gazelor naturale sau de electricitate, care nu intra sub incidenta articolului 38, locul livrarii respective este considerat a fi locul unde clientul utilizeaza si consuma efectiv bunurile.
Atunci cand gazul sau electricitatea nu sunt in totalitate consumate efectiv de client, se considera ca bunurile neconsumate respective au fost utilizate si consumate la locul unde clientul si-a stabilit sediul activitatii economice sau unde dispune de un sediu comercial fix pentru care sunt livrate bunurile. In absenta unui astfel de sediu al activitatii sale sau a unui sediu comercial fix, locul utilizarii si consumului bunurilor de catre client este considerat a fi locul unde acesta isi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuita.

CAPITOLUL 2: Locul unei achizitii intracomunitare de bunuri

Art. 40. - Locul unei achizitii intracomunitare de bunuri este considerat a fi locul unde se incheie expedierea sau transportul bunurilor catre persoana care le achizitioneaza.

a) persoana care a achizitionat bunurile dovedeste ca a efectuat achizitia intracomunitara in scopul unei livrari ulterioare, pe teritoriul statului membru identificat in conformitate cu articolul 40, pentru care persoana careia ii sunt livrate bunurile a fost desemnata ca persoana obligata la plata TVA in conformitate cu articolul 197;
b) persoana care a achizitionat bunurile a indeplinit obligatiile prevazute la articolul 265 privind depunerea declaratiei recapitulative.

Art. 41. - Fara sa aduca atingere articolului 40, locul unei achizitii intracomunitare de bunuri mentionate la articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i) este considerat a fi situat pe teritoriul statului membru care a emis numarul de identificare in scopuri de TVA sub care a efectuat achizitia persoana care a achizitionat bunurile, cu exceptia cazului in care persoana care achizitioneaza bunurile dovedeste ca achizitia a fost supusa TVA in conformitate cu articolul 40.
In cazul in care achizitia este supusa TVA in conformitate cu primul paragraf, ulterior in temeiul articolului 40 achizitia fiind supusa TVA in statul membru in care se incheie transportul sau expeditia bunurilor, baza de impozitare se reduce in mod corespunzator in statul membru care a emis numarul de identificare in scopuri de TVA sub care a efectuat achizitia persoana care a achizitionat bunurile.

Art. 42. - Articolul 41 primul paragraf nu se aplica si se considera ca TVA a fost aplicata achizitiei intracomunitare de bunuri in conformitate cu articolul 40 atunci cand sunt indeplinite urmatoarele conditii

CAPITOLUL 3: Locul prestarii de servicii

Sectiunea 1: Regula generala

Art. 43. - Locul prestarii de servicii este considerat a fi locul unde prestatorul si-a stabilit sediul activitatii sale economice sau locul unde dispune de un sediu comercial fix de la care este prestat serviciul sau, in absenta unui astfel de sediu al activitatii sale sau a unui sediu comercial fix, locul unde isi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuita.

Sectiunea 2: Dispozitii speciale

Subsectiunea 1: Prestarea de servicii de catre intermediari

Art. 44. - Locul prestarii de servicii de catre un intermediar care actioneaza in numele si in contul altei persoane, alta decat cele prevazute la articolele 50 si 54 si la articolul 56 alineatul (1), este locul in care este efectuata tranzactia principala in conformitate cu prezenta directiva.
Cu toate acestea, in cazul in care clientul serviciilor prestate de intermediar este identificat in scopuri de TVA intr-un alt stat membru decat cel pe al carui teritoriu este efectuata operatiunea respectiva, locul prestarii de servicii de catre intermediar este considerat a fi situat pe teritoriul statului membru care a emis clientului numarul de identificare in scopuri de TVA sub care i-a fost prestat serviciul.

Subsectiunea 2: Prestarea de servicii legate de bunuri imobile

Art. 45. - Locul prestarii de servicii in legatura cu bunuri imobile, inclusiv serviciile agentilor si expertilor imobiliari, si serviciile de pregatire si coordonare a lucrarilor de constructii, precum serviciile prestate de arhitecti sau de societatile care asigura supravegherea pe santier este locul unde este situat bunul imobil respectiv.

Subsectiunea 3: Prestarea de servicii de transport

Art. 46. - Locul prestarii de servicii de transport altele decat transportul intracomunitar de bunuri este locul unde are loc transportul, in functie de distantele parcurse.

Art. 47. - Locul prestarii de servicii de transport intracomunitar de bunuri este locul de plecare al transportului.
Cu toate acestea, in cazul in care transportul intracomunitar de bunuri este prestat unor clienti identificati in scopuri de TVA intr-un alt stat membru decat cel de plecare al transportului, locul prestarii este considerat a fi situat pe teritoriul statului membru care a emis clientului numarul de identificare in scopuri de TVA sub care i-a fost prestat serviciul.

Art. 48. - "Transport intracomunitar de bunuri" inseamna orice transport de bunuri pentru care locul de plecare si locul de sosire sunt situate pe teritoriile a doua state membre diferite.
"Locul de plecare" inseamna locul unde incepe efectiv transportul bunurilor, indiferent de distantele parcurse pentru a ajunge la locul unde se gasesc bunurile.
"Locul de sosire" inseamna locul unde se incheie efectiv transportul de bunuri.

Art. 49. - Transportul de bunuri pentru care locul de plecare si locul de sosire sunt situate pe teritoriul aceluiasi stat membru este considerat transport intracomunitar de bunuri atunci cand transportul respectiv este legat direct de un transport de bunuri pentru care locul de plecare si locul de sosire sunt situate pe teritoriile a doua state membre diferite.

Art. 50. - Locul prestarii de servicii de catre un intermediar, care actioneaza in numele si in contul altei persoane, atunci cand intermediarul intervine in prestarea serviciilor de transport intracomunitar de bunuri este locul de plecare al transportului.
Cu toate acestea, atunci cand clientul serviciilor prestate de intermediar este identificat in scopuri de TVA in alt stat membru decat cel de plecare al transportului, locul prestarii de servicii de catre intermediar este considerat a fi situat pe teritoriul statului membru care a emis clientului numarul de identificare in scopuri de TVA sub care i-a fost prestat serviciul.

Art. 51. - Statele membre pot sa nu aplice TVA partii din transportul intracomunitar de bunuri care traverseaza ape ce nu fac parte din teritoriul Comunitatii.

Subsectiunea 4: Prestarea de servicii culturale si similare, servicii auxiliare transportului sau servicii in legatura cu bunurile mobile corporale

Art. 52. - Locul prestarii urmatoarelor servicii este locul unde serviciile sunt efectiv prestate:

a) activitati culturale, artistice, sportive, stiintifice, educative, de divertisment sau activitati similare, inclusiv activitatile organizatorilor de astfel de activitati, si, dupa caz, servicii auxiliare;
b) activitati auxiliare transportului, precum incarcarea, descarcarea, manipularea si activitati similare;
c) evaluari ale bunurilor mobile corporale sau lucrari efectuate asupra acestor bunuri.

Art. 53. - Prin derogare de la articolul 52 litera (b), locul prestarii de servicii care implica activitati auxiliare transportului intracomunitar de bunuri, efectuate pentru clienti identificati in scopuri de TVA intr-un alt stat membru decat cel pe al carui teritoriu sunt desfasurate efectiv activitatile, este considerat a fi situat pe teritoriul statului membru care a emis clientului numarul de identificare in scopuri de TVA sub care i-a fost prestat serviciul.

Art. 54. - Locul prestarii de servicii de catre un intermediar, care actioneaza in numele si in contul altei persoane, atunci cand intermediarul participa la prestarea de servicii constand din activitati auxiliare transportului intracomunitar de bunuri este locul unde sunt desfasurate efectiv activitatile auxiliare.
Cu toate acestea, atunci cand clientul serviciilor prestate de intermediar este identificat in scopuri de TVA in alt stat membru decat cel pe al carui teritoriu sunt desfasurate efectiv activitatile auxiliare, locul prestarii de servicii de catre intermediar este considerat a fi situat pe teritoriul statului membru care a emis clientului numarul de identificare in scopuri de TVA sub care i-a fost prestat serviciul.

Art. 55. - Prin derogare de la articolul 52 litera (c), locul prestarii de servicii care implica evaluari ale bunurilor mobile corporale sau lucrari asupra acestor bunuri, efectuate pentru clienti identificati in scopuri de TVA intr-un alt stat membru decat cel pe al carui teritoriu sunt prestate efectiv serviciile, este considerat a fi situat pe teritoriul statului membru care a emis clientului numarul de identificare in scopuri de TVA sub care i-a fost prestat serviciul.
Derogarea prevazuta la primul paragraf se aplica doar atunci cand bunurile sunt expediate sau transportate din statul membru in care serviciile au fost prestate efectiv.

Subsectiunea 5: Prestarea de servicii diverse

Art. 56. - (1) Locul prestarii urmatoarelor servicii unor clienti stabiliti in afara Comunitatii sau unor persoane impozabile stabilite in Comunitate, dar intr-o tara diferita de cea a prestatorului este locul unde clientul si-a stabilit sediul activitatii sale economice sau locul unde are un sediu comercial fix pentru care este prestat serviciul sau, in absenta unui astfel de loc, locul unde isi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuita:

a) transferurile si cesiunile de drepturi de autor, brevete, licente, marci de comert si alte drepturi similare;
b) serviciile de publicitate;
c) serviciile prestate de consultanti, ingineri, birourile de consultanta, avocati, contabili si alte servicii similare, precum si prelucrarile de date si furnizarea de informatii;
d) obligatiile de a se abtine de la desfasurarea, totala sau partiala, a unei activitati economice sau a unui drept prevazut la prezentul alineat;
e) operatiunile bancare, financiare si de asigurari, inclusiv de reasigurari, cu exceptia inchirierii de seifuri;
f) punerea la dispozitie de personal;
g) inchirierea de bunuri mobile corporale, cu exceptia tuturor mijloacelor de transport;
h) acordarea accesului la sistemele de distributie a gazelor naturale si a electricitatii si prestarea de servicii de transport sau de transmitere prin aceste sisteme, precum si prestarea de alte servicii direct legate de acestea;
i) serviciile de telecomunicatii;
j) serviciile de radiodifuziune si televiziune;
k) serviciile prestate pe cale electronica, precum cele prevazute in anexa II;
l) prestarea de servicii de catre intermediari, care actioneaza in numele si in contul altor persoane, atunci cand intermediarii respectivi intervin in prestarea serviciilor prevazute la prezentul alineat.

(2) Atunci cand prestatorul unui serviciu si clientul comunica prin posta electronica, aceasta nu inseamna in sine ca serviciul prestat este un serviciu prestat pe cale electronica in sensul alineatului (1) litera (k).

(3) Alineatul (1) literele (j) si (k) si alineatul (2) se aplica pana la 31 decembrie 2006.

Art. 57. - (1) Atunci cand serviciile prevazute la articolul 56 alineatul (1) litera (k) sunt prestate unor persoane neimpozabile stabilite intr-un stat membru sau care isi au domiciliul stabil sau resedinta obisnuita intr-un stat membru, de catre o persoana impozabila care si-a stabilit sediul activitatii sale economice in afara Comunitatii sau care are un sediu comercial fix in afara Comunitatii de la care este prestat serviciul sau care, in absenta unui astfel de sediu al activitatii sale sau a unui sediu comercial fix, isi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuita in afara Comunitatii, locul prestarii este locul unde persoana neimpozabila este stabilita sau locul unde isi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuita.

(2) Alineatul (1) se aplica pana la 31 decembrie 2006.

Subsectiunea 6: Criteriul utilizarii si exploatarii efective

Art. 58. - Pentru a evita dubla impozitare, neimpozitarea sau denaturarea concurentei, statele membre pot considera, in ceea ce priveste prestarea de servicii prevazute la articolul 56 alineatul (1) si inchirierea de mijloace de transport:

a) locul prestarii tuturor serviciilor respective sau a unora dintre ele, in cazul in care este situat pe teritoriul lor, ca fiind situat in afara Comunitatii, atunci cand utilizarea si exploatarea efective ale serviciilor au loc in afara Comunitatii;
b) locul prestarii tuturor serviciilor respective sau a unora dintre ele, in cazul in care este situat in afara Comunitatii, ca fiind situat pe teritoriul lor, atunci cand utilizarea si exploatarea efective ale serviciilor au loc pe teritoriul lor.
Cu toate acestea, prezenta dispozitie nu se aplica serviciilor prevazute la articolul 56 alineatul (1) litera (k), atunci cand serviciile respective sunt prestate unor persoane neimpozabile.

Art. 59. - (1) Statele membre aplica articolul 58 litera (b) serviciilor de telecomunicatii prestate persoanelor neimpozabile stabilite intr-un stat membru sau care isi au domiciliul stabil sau resedinta obisnuita intr-un stat membru de catre o persoana impozabila care si-a stabilit sediul activitatii sale economice in afara Comunitatii sau care dispune de sediu comercial fix in afara Comunitatii de la care sunt prestate serviciile sau care, in absenta unui astfel de sediu al activitatii sale economice sau a unui sediu comercial fix, isi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuita in afara Comunitatii.

(2) Pana la 31 decembrie 2006, statele membre aplica articolul 58 litera (b) serviciilor de radiodifuziune si televiziune, prevazute la articolul 56 alineatul (1) litera (j), prestate unor persoane neimpozabile stabilite intr-un stat membru sau care isi au domiciliul stabil sau resedinta obisnuita intr-un stat membru de catre o persoana impozabila care si-a stabilit sediul activitatii sale economice in afara Comunitatii sau care dispune de un sediu comercial fix in afara Comunitatii de la care sunt prestate serviciile sau care, in absenta unui astfel de sediu al activitatii sale economice sau a unui sediu comercial fix, isi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuita in afara Comunitatii.

CAPITOLUL 4: Locul importului de bunuri

Art. 60. - Locul importului de bunuri este statul pe al carui teritoriu se afla bunurile la momentul intrarii lor in Comunitate.

Art. 61. - Prin derogare de la articolul 60, in cazul in care, la intrarea in Comunitate, bunurile care nu se afla in libera circulatie intra sub unul dintre regimurile sau se afla in una dintre situatiile prevazute la articolul 156 sau sub regimuri de admitere temporara cu scutire totala de drepturi de import sau sub regimuri de tranzit extern, locul importului bunurilor respective este statul membru pe al carui teritoriu bunurile nu mai intra sub incidenta regimurilor sau situatiilor respective.
In mod similar, in cazul in care, la intrarea in Comunitate, bunurile care se afla in libera circulatie sunt plasate intr-unul dintre regimurile sau se afla in una dintre situatiile prevazute la articolele 276 si 277, locul importului este statul membru pe al carui teritoriu bunurile nu mai intra sub incidenta regimurilor sau situatiilor respective.

TITLUL VI: FAPT GENERATOR SI EXIGIBILITATEA TVA

CAPITOLUL 1: Dispozitii generale

Art. 62. - In sensul prezentei directive:

(1) "fapt generator" inseamna faptul prin care sunt realizate conditiile legale necesare pentru ca TVA sa devina exigibila;

(2) TVA devine "exigibila" atunci cand autoritatea fiscala dobandeste in temeiul legii, la un moment dat, dreptul de a solicita taxa de la persoana obligata la plata acesteia, chiar daca plata acestei taxe poate fi amanata.

CAPITOLUL 2: Livrarea de bunuri si prestarea de servicii

Art. 63. - Faptul generator intervine si TVA devine exigibila atunci cand sunt livrate bunurile sau sunt prestate serviciile.

Art. 64. - (1) Atunci cand determina decontari sau plati succesive, livrarea de bunuri, alta decat cea constand in inchirierea de bunuri pe o anumita perioada de timp sau vanzarea de bunuri cu plata in rate, in conformitate cu articolul 14 alineatul (2) litera (b), si prestarea de servicii sunt considerate efectuate la expirarea perioadelor la care se refera decontarile sau platile respective.

(2) Statele membre pot prevedea ca, in anumite cazuri, livrarea continua de bunuri sau prestarea continua de servicii pe o anumita perioada de timp se considera efectuata la intervale de cel putin un an.

Art. 65. - In cazul in care plata este facuta inainte de livrarea bunurilor sau prestarea de servicii, TVA devine exigibila la incasarea platii si la suma incasata.

Art. 66. - Prin derogare de la articolele 63, 64 si 65, statele membre pot prevedea ca TVA sa devina exigibila, pentru anumite operatiuni sau anumite categorii de persoane impozabile, la una din urmatoarele date:

a) cel tarziu la data emiterii facturii;
b) cel tarziu la data incasarii platii;
c) atunci cand nu se emite o factura sau cand aceasta este emisa tarziu, intr-un termen determinat de la data la care intervine faptul generator.

Art. 67. - (1) Atunci cand, in conformitate cu conditiile stabilite la articolul 138, bunurile expediate sau transportate intr-un alt stat membru decat cel in care incepe expedierea sau transportul bunurilor sunt livrate in regim de scutire de TVA sau atunci cand bunurile sunt transferate in regim de scutire de TVA intr-un alt stat membru de catre o persoana impozabila in scopul desfasurarii activitatii sale economice, TVA devine exigibila in cea de a cincisprezeceazi a lunii urmatoare celei in care intervine faptul generator.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), TVA devine exigibila la emiterea facturii prevazute la articolul 220, in cazul in care factura este emisa inainte de cea de a cincisprezecea zi a lunii urmatoare celei in care intervine faptul generator.

CAPITOLUL 3: Achizitia intracomunitara de bunuri

Art. 68. - Faptul generator intervine atunci cand este efectuata achizitia intracomunitara de bunuri.
Achizitia intracomunitara de bunuri este considerata a fi efectuata atunci cand livrarea de bunuri similare pe teritoriul statului membru respectiv este considerata a fi efectuata.

Art. 69. - (1) In cazul achizitiei intracomunitare de bunuri, TVA devine exigibila in cea de a cincisprezeceazi a lunii urmatoare celei in care intervine faptul generator.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), TVA devine exigibila la emiterea facturii prevazute la articolul 220, in cazul in care factura este emisa inainte de cea de a cincisprezeceazi a lunii urmatoare celei in care intervine faptul generator.

CAPITOLUL: 4 Importul de bunuri

Art. 70. - Faptul generator intervine si TVA devine exigibila atunci cand bunurile sunt importate.

Art. 71. - (1) Atunci cand, la introducerea in Comunitate, bunurile sunt plasate intr-unul dintre regimurile sau se afla in una dintre situatiile prevazute la articolele 156, 276 si 277 sau sub regimuri de admitere temporara cu scutire totala de drepturi de import sau sub regimuri de tranzit extern, faptul generator intervine si TVA devine exigibila doar in momentul in care bunurile nu mai intra sub incidenta regimurilor sau situatiilor respective.
Cu toate acestea, atunci cand bunurile importate sunt supuse drepturi vamale, prelevarilor agricole sau unor taxe similarestabilite in cadrul unei politici comune, faptul generator intervine si TVA devine exigibila in momentul in care intervine faptul generator privind taxele respective, iar drepturile respective devin exigibile.

(2) Atunci cand bunurile importate nu sunt supuse nici uneia dintre drepturile prevazute la alineatul (1) al doilea paragraf, statele membre aplica, in ceea ce priveste faptul generator si momentul la care TVA devine exigibila, dispozitiile in vigoare care reglementeaza drepturile vamale.

TITLUL VII: BAZA DE IMPOZITARE

CAPITOLUL 1: Definitie

Art. 72. - In sensul prezentei directive, "valoare de piata" inseamna suma totala pe care, pentru obtinerea bunurilor sau serviciilor in cauza la momentul respectiv, un client aflat in aceeasi etapa de comercializare la care are loc livrarea de bunuri sau prestarea de servicii este necesar sa o plateasca in conditii de concurenta loiala, unui furnizor sau prestator independent de pe teritoriul statului membru in care livrarea sau prestarea este supusa taxei.
Atunci cand nu poate fi stabilita o livrare de bunuri sau o prestare de servicii comparabila, "valoarea de piata" inseamna:

(1) pentru bunuri, o suma care nu este mai mica decat pretul de cumparare al bunurilor sau al unor bunuri similare sau, in absenta unui pret de cumparare, pretul de cost, stabilit la momentul livrarii;

(2) pentru servicii, o suma care nu este mai mica decat costurile complete ale persoanei impozabile pentru prestarea serviciului.

CAPITOLUL 2: Livrarea de bunuri sau prestarea de servicii

Art. 73. - Pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, altele decat cele prevazute la articolele 74-77, baza de impozitare include toate elementele care reprezinta contrapartida obtinuta sau care urmeaza sa fie obtinuta de catre furnizor sau prestator, in schimbul livrarii sau al prestarii, de la client sau de la un tert, inclusiv subventii direct legate de pretul livrarii sau al prestarii.

Art. 74. - Atunci cand o persoana impozabila utilizeaza sau dispune de bunuri care fac parte din activele activitatii economice sau atunci cand bunurile sunt detinute de o persoana impozabila sau de catre succesorii acesteia dupa ce activitatea sa economica impozabila inceteaza, in conformitate cu articolele 16 si 18, baza de impozitare este pretul de cumparare al bunurilor sau al unor bunuri similare sau, in absenta unui pret de cumparare, pretul de cost, stabilite la momentul la care are loc utilizarea, dispunerea sau pastrarea.

Art. 75. - Pentru prestarea de servicii, prevazuta la articolul 26, atunci cand bunurile care fac parte din activele unei activitati economice sunt utilizate in scopuri personale sau serviciile sunt efectuate cu titlu gratuit, baza de impozitare este reprezentata de costul complet al persoanei impozabile pentru prestarea serviciilor.

Art. 76. - Pentru livrarea de bunuri constand intr-un transfer in alt stat membru, baza de impozitare este pretul de cumparare al bunurilor sau al unor bunuri similare sau, in absenta unui pret de cumparare, pretul de cost, stabilite la momentul efectuarii transferului.

Art. 77. - Pentru prestarea de catre o persoana impozabila a unui serviciu in scopul desfasurarii activitatii sale economice, in conformitate cu articolul 2 7, baza de impozitare este reprezentata de valoarea de piata a serviciului prestat.

Art. 78. - Baza de impozitare include urmatoarele elemente:

a) impozite, drepturi, prelevari si taxe, cu exceptia TVA in sine;
b) cheltuieli accesorii cum sunt: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport si asigurare, solicitate de catre furnizor/prestator cumparatorului sau beneficiarului.
In sensul primului paragraf litera (b), statele membre pot considera drept cheltuieli accesorii cheltuielile care fac obiectul unei intelegeri separate.

Art. 79. - Baza de impozitare nu cuprinde urmatoarele elemente:

a) reduceri de pret cu titlu de sconturi pentru plata anticipata;
b) reduceri de pret si rabaturi acordate clientului si obtinute de acesta la momentul livrarii;
c) sume primite de o persoana impozabila de la client, reprezentand decontarea cheltuielilor efectuate in numele si in contul clientului si inregistrate in contabilitate intr-un cont tranzitoriu.

Este necesar ca persoana impozabila sa faca dovada sumei efective a cheltuielilor prevazute la primul paragraf litera (c) si nu poate deduce TVA care poate fi eventual aplicata acestora.

Art. 80. - (1) Pentru a preveni evaziunea fiscala sau frauda, statele membre pot adopta masuri in oricare dintre urmatoarele cazuri pentru a se asigura ca, pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii care implica familia sau legaturi personale apropiate, legaturi organizationale, de proprietate, de afiliere, financiare sau juridice, astfel cum sunt definite de statul membru, baza de impozitare este considerata valoarea de piata:

a) atunci cand contrapartida este mai mica decat valoarea de piata libera, iar beneficiarul livrarii sau al prestarii nu are drept complet de deducere in temeiul articolelor 167-171 si articolelor 173-177;
b) atunci cand contrapartida este mai mica decat valoarea de piata, iar furnizorul sau prestatorul nu are un drept complet de deducere in temeiul articolelor 167-171 si articolelor 173-177, iar livrarea sau prestarea este supusa unei scutiri in temeiul articolelor 132, 135,136, 371, 375, 376, 377, articolului 378 alineatul (2), articolului 379 alineatul (2) sau articolelor 380-390;
c) atunci cand contrapartida este mai mare decat valoarea de piata, iar furnizorul sau prestatorul nu are drept complet de deducere in temeiul articolelor 16 7-171 si articolelor 173-177.
In sensul primului paragraf, legaturile juridice pot include relatia dintre un angajator si un angajat sau familia angajatului sau orice alte persoane care ii sunt apropiate.

(2) Atunci cand statele membre isi exercita optiunea prevazuta la alineatul (1), ele pot restrictiona categoriile de furnizori/prestatori sau beneficiari carora li se aplica masurile.

(3) Statele membre informeaza comitetul TVA cu privire la masurile legislative nationale adoptate in temeiul alineatului (1), in masura in care nu sunt masuri autorizate de Consiliu inainte de 13 august 2006 in conformitate cu articolul 27 alineatele (1)-(4) din Directiva 77/388/CEE si care sunt mentinute in temeiul alineatului (1) din prezentul articol.

Art. 81. - Statele membre care, la 1 ianuarie 1993, nu isi exercitau optiunea in temeiul articolului 98 de a aplica o cota redusa pot prevedea, in cazul in care isi exercita optiunea in temeiul articolului 89, ca, pentru livrarea de obiecte de arta, prevazuta la articolul 103 alineatul (2), este necesar ca baza de impozitare sa fie egala cu o fractiune din suma stabilita in conformitate cu articolele 73, 74, 76, 78 si 79.
Fractiunea prevazuta la primul paragraf este stabilita astfel incat TVA astfel datorata sa fie egala cu cel putin 5 % din suma stabilita in conformitate cu articolele 73, 74, 76, 78 si 79.

Art. 82. - Statele membre pot prevedea ca, pentru livrarea de bunuri si prestarea de servicii, este necesar ca baza de impozitare sa includa valoarea aurului de investitii scutit in sensul articolului 346, care a fost furnizat de client pentru a fi utilizat ca baza de prelucrare si care, drept urmare, isi pierde calitatea de aur de investitii scutit atunci cand bunurile sunt livrate si serviciile sunt prestate. Valoarea care se utilizeaza este valoarea de piata a aurului de investitii la momentul la care bunurile sunt livrate si serviciile sunt prestate.

CAPITOLUL 3: Achizitia intracomunitara de bunuri

Art. 83. - Pentru achizitia intracomunitara de bunuri, baza de impozitare se stabileste in functie de aceleasi elemente utilizate in conformitate cu capitolul 1 in scopul determinarii bazei de impozitare pentru livrarea acelorasi bunuri pe teritoriul statului membru in cauza. In cazul operatiunilor considerate achizitii intracomunitare de bunuri, prevazute la articolele 21 si 22, baza de impozitare este reprezentata de pretul de cumparare al bunurilor sau al unor bunuri similare sau, in absenta unui pret de cumparare, pretul de cost, stabilite la momentul livrarii.

Art. 84. - (1) Statele membre adopta masurile necesare pentru a se asigura ca accizele datorate sau achitate de persoana care efectueaza achizitia intracomunitara a unui produs supus accizelor sunt incluse in baza de impozitare in conformitate cu articolul 78 primul paragraf litera (a).

(2) Atunci cand, dupa efectuarea achizitiei intracomunitare de bunuri, persoana care a achizitionat bunurile obtine o rambursare a accizelor achitate in statul membru in care a inceput expedierea sau transportul bunurilor, baza de impozitare este redusa in mod corespunzator in statul membru pe al carui teritoriu s-a efectuat achizitia.

CAPITOLUL 4: Importul de bunuri

Art. 85. - Pentru importurile de bunuri, baza de impozitare este valoarea in vama, stabilita in conformitate cu dispozitiile comunitare in vigoare.

Art. 86. - (1) Baza de impozitare include urmatoarele elemente, in masura in care acestea nu sunt deja incluse:

a) impozite, drepturi, prelevari si alte taxe datorate in afara statului membru de import si cele datorate ca urmare a importului, exceptand TVA care este perceputa;
b) cheltuieli accesorii, precum comisioane, cheltuieli de ambalare, transport si asigurare, care intervin pana la primul loc de destinatie pe teritoriul statului membru de import, precum si cele care decurg din transportul catre alt loc de destinatie din Comunitate, in cazul in care locul respectiv este cunoscut la momentul aparitiei faptului generator.

(2) In sensul alineatului (1) litera (b), "primul loc de destinatie" inseamna locul mentionat pe scrisoarea de trasura sau pe orice alt document in baza caruia bunurile sunt importate in statul membru de import. In cazul in care nu exista o asemenea mentiune, primul loc de destinatie este considerat a fi locul primului transfer al incarcaturii in statul membru de import.

Art. 87. - Baza de impozitare nu include urmatoarele elemente:

a) reduceri de pret cu titlu de sconturi pentru plata anticipata;
b) reduceri de pret si rabaturi acordate clientului si obtinute de catre acesta la momentul importului.

Art. 88. - Atunci cand bunurile exportate temporar din Comunitate sunt reimportate dupa ce au suferit, in afara Comunitatii, procese de reparatie, prelucrare, adaptare, confectionare sau reprelucrare, statele membre iau masuri pentru a se asigura ca regimul fiscal al bunurilor in scopuri de TVA este acelasi cu cel aplicabil in cazul in care procesele de reparatie, prelucrare, adaptare, confectionare sau reprelucrare au fost efectuate pe teritoriul lor.

Art. 89. - Statele membre care, la 1 ianuarie 1993, nu isi exercitau optiunea in temeiul articolului 98 de a aplica o cota redusa pot prevedea ca, pentru importul de obiecte de arta, obiecte de colectie si antichitati, astfel cum sunt definite la articolul 311 alineatul (1) punctele 2, 3 si 4, este necesar ca baza de impozitare sa fie egala cu o fractiune din suma stabilita in conformitate cu articolele 85, 86 si 87.
Fractiunea prevazuta la primul paragraf este stabilita in asa fel incat TVA astfel datorata sa fie egala cu cel putin 5 % din suma stabilita in conformitate cu articolele 85, 86 si 87.

CAPITOLUL 5: Dispozitii diverse

Art. 90. - (1) In cazul anularii, al refuzului sau al neplatii totale sau partiale sau in cazul in care pretul este redus dupa livrare, baza de impozitare se reduce, in consecinta, in conditiile stabilite de statele membre.

(2) In cazul neplatii totale sau partiale, statele membre pot deroga de la alineatul (1).

Art. 91. - (1) Atunci cand elementele utilizate pentru stabilirea bazei de impozitare la import sunt exprimate intr-o alta moneda decat cea a statului membru in care este efectuata evaluarea, cursul de schimb se stabileste in conformitate cu dispozitiile comunitare care reglementeaza calcularea valorii in vama.

(2) Atunci cand elementele utilizate pentru stabilirea bazei de impozitare a unei alte operatiuni decat importul de bunuri sunt exprimate intr-o alta moneda decat cea a statului membru in care este efectuata evaluarea, cursul de schimb aplicabil este ultimul curs de vanzare inregistrat, la momentul la care TVA devine exigibila, pe piata valutara sau pe pietele valutare cele mai reprezentative ale statului membru in cauza sau un curs stabilit in raport cu cel de pe piata sau pietele respective, in conformitate cu normele stabilite de statul membru in cauza.
Cu toate acestea, pentru unele dintre operatiunile prevazute la primul paragraf sau pentru anumite categorii de persoane impozabile, statele membre pot utiliza cursul de schimb stabilit in conformitate cu dispozitiile comunitare in vigoare care reglementeaza calcularea valorii in vama.

Art. 92. - In ceea ce priveste costurile ambalajelor returnabile, statele membre pot adopta una dintre urmatoarele masuri:

a) excluderea lor din baza de impozitare si adoptarea masurilor necesare pentru a se asigura ca suma respectiva este regularizata in cazul in care ambalajul nu este returnat;
b) includerea lor in baza de impozitare si adoptarea masurilor necesare pentru a se asigura ca suma respectiva este regularizat in cazul in care ambalajul este efectiv returnat.

TITLUL VIII: COTE

CAPITOLUL 1: Aplicarea cotelor

Art. 93. - Cota aplicabila operatiunilor taxabile este cea in vigoare la momentul survenirii faptului generator.
Cu toate acestea, in urmatoarele situatii, cota aplicabila este cea in vigoare la momentul la care TVA devine exigibila:

a) in cazurile prevazute la articolele 65 si 66;
b) in cazul unei achizitii intracomunitare de bunuri;
c) pentru importul de bunuri, in cazurile prevazute la articolul 71 alineatul (1) al doilea paragraf si la articolul 71 alineatul (2).

Art. 94. - (1) Cota aplicabila unei achizitii intracomunitare de bunuri este cea aplicabila livrarii de bunuri similare pe teritoriul statului membru.

(2) Sub rezerva optiunii prevazute la articolul 103 alineatul (1) de aplicare a unei cote reduse la importul de obiecte de arta, obiecte de colectie sau antichitati, cota aplicabila importului de bunuri este cea aplicabila livrarii de bunuri similare pe teritoriul statului membru.

Art. 95. - In cazul in care cotele se modifica, statele membre pot efectua regularizari, in cazurile prevazute la articolele 65 si 66, pentru a tine seama de cota aplicabila la momentul la care bunurile au fost livrate sau serviciile au fost prestate.
De asemenea, statele membre pot adopta toate masurile tranzitorii adecvate.

CAPITOLUL 2: Structura si nivelul cotelor

Sectiunea 1: Cota standard

Art. 96. - Statele membre aplica o cota standard a TVA, care este fixata de fiecare stat membru ca procent din baza de impozitare si care este aceeasi pentru livrarea de bunuri si pentru prestarea de servicii.

Art. 97. - (1) De la 1 ianuarie 2006 pana la 31 decembrie 2010, cota standard nu poate fi mai mica de 15 %.

(2) Consiliul decide, in conformitate cu articolul 93 din tratat, in privinta nivelului cotei standard aplicate dupa 31 decembrie 2010.

Sectiunea 2: Cote reduse

Art. 98. - (1) Statele membre pot aplica fie una, fie doua cote reduse.

(2) Cotele reduse se aplica numai livrarilor de bunuri sau prestarilor de servicii din categoriile prevazute in anexa III.
Cotele reduse nu se aplica serviciilor prevazute la articolul 5 6 alineatul (1) litera (k).

(3) La aplicarea cotelor reduse prevazute la alineatul (1) pentru categorii de bunuri, statele membre pot utiliza Nomenclatura combinata pentru a delimita in mod precis categoria in cauza.

Art. 99. - (1) Cotele reduse se fixeaza ca procent din baza de impozitare, care nu poate fi mai mic de 5 %.

(2) Fiecare cota redusa este astfel stabilita incat valoarea TVA care rezulta din aplicarea cotei sa permita in mod normal deducerea completa a TVA deductibile in temeiul articolelor 167-171 si articolelor 173-177.

Art. 100. - Pe baza unui raport al Comisiei, Consiliul revizuieste din doi in doi ani, incepand din 1994, sfera de aplicare a cotelor reduse.
In conformitate cu articolul 93 din tratat, Consiliul poate decide modificarea listei de bunuri si servicii stabilite in anexa III.

Art. 101. - Pana la 30 iunie 2007, Comisia prezinta Parlamentului European si Consiliului un raport de evaluare globala privind impactul cotelor reduse aplicate serviciilor prestate local, inclusiv servicii de restaurant, in special in ceea ce priveste crearea de locuri de munca, cresterea economica si buna functionare a pietei interne, pe baza unui studiu efectuat de un grup economic de reflectie independent.

Sectiunea 3: Dispozitii speciale

Art. 102. - Statele membre pot aplica o cota redusa livrarii de gaze naturale, electricitate sau incalzire urbana, cu conditia sa nu determine nici un risc de denaturare a concurentei.
Este necesar ca orice stat membru care intentioneaza sa aplice o cota redusa in temeiul primului paragraf sa informeze in prealabil Comisia in mod corespunzator. Comisia decide daca exista sau nu un risc de denaturare a concurentei. In cazul in care Comisia nu adopta decizia respectiva in termen de trei luni de la primirea informatiilor, se considera ca nu exista nici un risc de denaturare a concurentei.

Art. 103. - (1) Statele membre pot prevedea ca respectiva cota redusa sau una dintre cotele reduse pe care le aplica in conformitate cu articolele 98 si 99 sa se aplice, de asemenea, importului de obiecte de arta, obiecte de colectie si antichitati, astfel cum sunt definite la articolul 311 alineatul (1) punctele 2, 3 si 4.

(2) In cazul in care statele membre isi exercita optiunea in temeiul alineatului (1), ele pot aplica, de asemenea, cota redusa urmatoarelor operatiuni:

a) livrarea de obiecte de arta, de catre creatorul lor sau de catre succesorii acestuia;
b) livrarea de obiecte de arta, in mod ocazional, de catre o persoana impozabila alta decat un comerciant persoana impozabila, atunci cand obiectele de arta au fost importate de persoana impozabila insasi sau atunci cand acestea i-au fost livrate de creatorul lor sau de succesorii lui sau atunci cand acestea i-au conferit dreptul de deducere totala a TVA.

Art. 104. - Austria poate aplica, in comunele Jungholz si Mittelberg (Kleines Walsertal), o a doua cota standard mai mica decat cota corespunzatoare aplicata in restul Austriei, dar nu mai mica de 15%.

Art. 105. - Portugalia poate aplica, in cazul operatiunilor efectuate in regiunile autonome Azore si Madeira si al importurilor directe in aceste regiuni, cote mai mici decat cele aplicate pe continent.

CAPITOLUL 3: Dispozitii temporare pentru anumite servicii cu un mare aport de forta de munca

Art. 106. - Consiliul, hotarand in unanimitate la propunerea Comisiei, poate permite statelor membre sa aplice pana la 31 decembrie 2010 cotele reduse prevazute la articolul 98 serviciilor enumerate in anexa IV.
Cotele reduse pot fi aplicate serviciilor apartinand a cel mult doua dintre categoriile stabilite in anexa IV.
In cazuri exceptionale, un stat membru poate sa aplice cotele reduse serviciilor apartinand a trei dintre categoriile respective.

Art. 107. - Serviciile prevazute la articolul 106 este necesar sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a) sa fie cu mare aport de forta de munca;
b) sa fie furnizate in mare parte direct consumatorilor finali;
c) sa fie in principal locale si sa nu cauzeze denaturari ale concurentei.

De asemenea, este necesar sa existe o legatura stransa intre scaderea preturilor ca urmare a reducerii cotei si cresterea previzibila a cererii si ocuparii fortei de munca. Aplicarea unei cote reduse este necesar sa nu aduca atingere bunei functionari a pietei interne.

Art. 108. - Orice stat membru care doreste sa aplice pentru prima data dupa 31 decembrie 2005 o cota redusa unuia sau mai multora dintre serviciile prevazute la articolul 106 in temeiul prezentului articol informeaza Comisia in mod corespunzator pana la 31 martie 2006. Acesta ii comunica inainte de data respectiva toate informatiile relevante privind noile masuri pe care doreste sa le introduca, in special urmatoarele:

a) sfera de aplicare a masurii si descrierea detaliata a serviciilor respective;
b) detaliile care demonstreaza ca au fost indeplinite conditiile prevazute la articolul 107;
c) detaliile care evidentiaza costul bugetar al masurii preconizate.

CAPITOLUL 4: Dispozitii speciale aplicabile pana la adoptarea unor regimuri definitive

Art. 109. - Pana la introducerea regimurilor definitive prevazute la articolul 402, se aplica dispozitiile stabilite in prezentul capitol.

Art. 110. - Statele membre care, la 1 ianuarie 1991, acordau scutiri cu drept de deducere a TVA achitate in etapa anterioara sau aplicau cote reduse inferioare valorii minime stabilite la articolul 99 pot continua sa acorde scutirile respective sau sa aplice cotele reduse respective.
Este necesar ca scutirile si cotele reduse prevazute la primul paragraf sa fie in conformitate cu legislatia comunitara si sa fi fost adoptate din motive sociale clar definite si in favoarea consumatorului final.

Art. 111. - In conditiile stabilite la articolul 110 al doilea paragraf, scutirile cu drept de deducere a TVA achitate in etapa anterioara pot continua sa fie acordate in urmatoarele cazuri:

a) de catre Finlanda pentru livrarile de ziare si periodice vandute prin abonament si pentru tiparirea de publicatii distribuite membrilor asociatiilor de interes public;
b) de catre Suedia pentru livrarea de ziare, inclusiv jurnale radiodifuzate si inregistrate pe casete pentru persoanele cu deficiente de vedere, de produse farmaceutice furnizate spitalelor sau pe baza de reteta si pentru productia de periodice ale organizatiilor fara scop lucrativ sau pentru prestarea de alte servicii legate de acestea.

Art. 112. - In cazul in care dispozitiile articolului 110 cauzeaza pentru Irlanda denaturari ale concurentei in livrarea de produse energetice pentru incalzire sau iluminat, Irlanda poate fi autorizata de Comisie, in cazul unei cereri exprese, sa aplice o cota redusa acestor livrari, in conformitate cu articolele 98 si 99.
In cazul prevazut la primul paragraf, Irlanda prezinta o cerere Comisiei, insotita de toate informatiile necesare. In cazul in care Comisia nu a adoptat o decizie in termen de trei luni de la primirea cererii, se considera ca Irlanda este autorizata sa aplice cotele reduse propuse.

Art. 113. - Statele membre care, la 1 ianuarie 1991, in conformitate cu legislatia comunitara, acordau scutiri cu drept de deducere a TVA achitate in etapa anterioara sau aplicau cote reduse inferioare valorii minime stabilite la articolul 99, pentru alte bunuri si servicii decat cele prevazute in anexa III, pot sa aplice cota redusa sau una dintre cele doua cote reduse prevazute la articolul 98 livrarii de astfel de bunuri sau prestarii de astfel de servicii.

Art. 114. - (1) Statele membre care, la 1 ianuarie 1993, au fost obligate sa mareasca cu peste 2 % cota lor standard in vigoare la 1 ianuarie 1991 pot aplica o cota redusa inferioara valorii minime stabilite la articolul 99 livrarilor de bunuri si prestarilor de servicii din categoriile prevazute in anexa III.
De asemenea, statele membre prevazute la primul paragraf pot aplica o asemenea cota serviciilor de restaurant, imbracamintei si incaltamintei pentru copii si locuintelor.

(2) Statele membre nu se pot prevala de alineatul (1) pentru a introduce scutiri cu drept de deducere a TVA achitate in etapa anterioara.

Art. 115. - Statele membre care, la 1 ianuarie 1991, aplicau o cota redusa serviciilor de restaurant, imbracamintei si incaltamintei pentru copii sau locuintelor pot continua sa aplice aceasta cota livrarii de asemenea bunuri sau prestarii de asemenea servicii.

Art. 116. - Portugalia poate aplica una dintre cele doua cote reduse prevazute la articolul 98 serviciilor de restaurant, cu conditia ca respectiva cota sa nu fie mai mica de 12 %.

Art. 117. - (1) In sensul aplicarii articolului 115, Austria poate continua sa aplice o cota redusa serviciilor de restaurant.

(2) Austria poate aplica una dintre cele doua cote reduse prevazute la articolul 98 inchirierii de bunuri imobile in scopuri rezidentiale, cu conditia ca respectiva cota sa nu fie mai mica de 10 %.

Art. 118. - Statele membre care, la 1 ianuarie 1991, aplicau o cota redusa livrarii de bunuri sau prestarii de servicii altele decat cele prevazute in anexa III pot aplica respectiva cota redusa sau una dintre cele doua cote reduse prevazute la articolul 98 livrarii de bunuri sau prestarii de servicii in cauza, cu conditia ca respectiva cota sa nu fie mai mica de 12 %.
Primul paragraf nu se aplica livrarii de bunuri second-hand, obiecte de arta, obiecte de colectie sau antichitati, astfel cum sunt definite la articolul 311 alineatul (1) punctele 1-4, supuse TVA in conformitate cu regimul marjei prevazut la articolele 312-325 sau cu regimurile pentru vanzari prin licitatie publica.

Art. 119. - In sensul aplicarii articolului 118, Austria poate aplica o cota redusa vinurilor produse intr-o exploatatie agricola de catre producatorul-fermier, cu conditia ca respectiva cota sa nu fie mai mica de 12 %.

Art. 120. - Grecia poate sa aplice cote cu pana la 30 % mai mici decat cotele corespunzatoare aplicate in Grecia continentala in departamentele Lesbos, Chios, Samos, Dodecanese si Cyclades si in insulele Thassos, Sporades de Nord, Samothrace si Skiros.

Art. 121. - Statele membre care, la 1 ianuarie 1993, considerau lucrarile efectuate in baza unui contract ca livrare de bunuri pot aplica serviciilor realizate in baza unui contract cota aplicabila bunurilor obtinute dupa efectuarea lucrarilor.
In sensul aplicarii primului alineat, "serviciile realizate in baza unui contract" inseamna predarea de catre un contractor clientului sau a unor bunuri mobile fabricate sau asamblate de contractor din materiale sau obiecte care i-au fost incredintate de catre client in acest scop, indiferent daca o parte din materialele utilizate a fost furnizata de catre contractor.

Art. 122. - Statele membre pot aplica o cota redusa livrarilor de plante vii sau de alte produse de floricultura, inclusiv bulbi, radacini si produse similare, flori taiate si frunze ornamentale, si livrarilor de lemn folosit ca lemn pentru foc.

CAPITOLUL 5: Dispozitii temporare

Art. 123. - Republica Ceha poate continua sa aplice, pana la 31 decembrie 2007, o cota redusa de cel putin 5 % urmatoarelor operatiuni:

a) livrari de energie termica utilizata de gospodariile populatiei si de micile intreprinderi care nu sunt supuse TVA pentru incalzire si producerea de apa calda, exceptand materiile prime utilizate pentru generarea energiei termice;
b) prestari de lucrari de constructii pentru cladiri rezidentiale care nu fac parte dintr-o politica sociala, exceptand materialele de constructii.

Art. 124. - Estonia poate continua sa aplice, pana la 30 iunie 2007, o cota redusa de cel putin 5 % livrarilor de energie termica vanduta persoanelor fizice, asociatiilor de locuinte, asociatiilor de apartamente, bisericilor, congregatiilor si institutiilor si organismelor finantate de la bugetul de stat, comunal sau orasenesc, precum si livrarilor de turba, brichete pentru incalzire, carbune si lemn de foc persoanelor fizice.

Art. 125. - (1) Cipru poate continua sa acorde, pana la 31 decembrie 2007, o scutire cu drept de deducere a TVA achitate in etapa anterioara pentru livrarile de produse farmaceutice si produse alimentare pentru consum uman, cu exceptia diferitelor tipuri de inghetata si a produselor similare, precum si a produselor alimentare sarate (chipsuri sau baghete din cartofi, foietaje si produse similare ambalate pentru consum uman fara preparare suplimentara).

(2)Cipru poate continua sa aplice o cota redusa de cel putin 5 % prestarii de servicii de restaurant, pana la prima din urmatoarele date: 31 decembrie 2007 sau data introducerii unor regimuri definitive, in conformitate cu articolul 402.

Art. 126.- Ungaria poate continua sa aplice o cota redusa de cel putin 12 % urmatoarelor tranzactii:

a) livrarilor de carbune, caramida de carbune si cocs, lemne de foc si mangal si prestarilor de servicii de incalzire urbana, pana la 31 decembrie 2007;
b) prestarilor de servicii de restaurant si livrarilor de produse alimentare vandute in localuri similare, pana la prima din urmatoarele date: 31 decembrie 2007 sau data introducerii unor regimuri definitive, in conformitate cu articolul 402.

Art. 127. - Malta poate continua sa acorde, pana la 1 ianuarie 2010, o scutire cu drept de deducere a TVA achitate in etapa anterioara pentru livrarile de produse alimentare pentru consum uman si farmaceutice.

Art. 128. - (1) Polonia poate sa acorde, pana la 31 decembrie 2007, o scutire cu drept de deducere a TVA achitate in etapa anterioara pentru livrarile de anumite carti si periodice de specialitate.

(2) Polonia poate continua sa aplice o cota redusa de cel putin 7 % prestarilor de servicii de restaurant pana la prima din urmatoarele doua date: 31 decembrie 2007 sau data introducerii unor regimuri definitive, in conformitate cu articolul 402.

(3) Polonia poate continua sa aplice, pana la 30 aprilie 2008, o cota redusa de cel putin 3 % livrarilor de produse alimentare prevazute in anexa III punctul 1.

(4) Polonia poate continua sa aplice, pana la 30 aprilie 2008, o cota redusa de cel putin 3 % livrarilor de bunuri sau prestarilor de servicii de tipul celor destinate in mod normal utilizarii in productia agricola, exceptand bunurile de capital, precum utilajele sau cladirile, prevazute in anexa III punctul 11.

(5) Polonia poate continua sa aplice, pana la 31 decembrie 2007, o cota redusa de cel putin 7 % prestarilor de servicii de constructie, renovare si transformare a locuintelor, nefurnizate in cadrul unei politici sociale, exceptand materialele de constructii, si livrarilor, inainte de prima ocupare, de cladiri rezidentiale sau de parti ale cladirilor rezidentiale, prevazute la articolul 12 alineatul (1) litera (a).

Art. 129.- (1) Slovenia poate continua sa aplice o cota redusa de cel putin 8,5 % prepararii de mancaruri, pana la prima din urmatoarele date: 31 decembrie 2007 sau data introducerii unor regimuri definitive, in conformitate cu articolul 402.

(2) Slovenia poate continua sa aplice, pana la 31 decembrie 2007, o cota redusa de cel putin 5 % prestarii de lucrari de constructie, renovare si intretinere a cladirilor rezidentiale nefurnizate in cadrul unei politici sociale, exceptand materialele de constructii.

Art. 130. - Slovacia poate continua sa aplice o cota redusa de cel putin 5 % urmatoarelor tranzactii:

a) prestarea de lucrari de constructie pentru cladiri rezidentiale nefurnizate in cadrul unei politici sociale, exceptand materialele de constructii, pana la 31 decembrie 2007;
b) livrarea de energie termica utilizata de gospodariile populatiei si de micile intreprinderi care nu sunt supuse TVA pentru incalzire si producerea de apa calda, exceptand materiile prime utilizate pentru generarea energiei termice, pana la 31 decembrie 2008.

TITLUL IX: SCUTIRI

CAPITOLUL 1: Dispozitii generale

Art. 131. - Scutirile prevazute la capitolele 2-9 se aplica fara sa aduca atingere altor dispozitii comunitare si in conformitate cu conditiile pe care statele membre le stabilesc in scopul de a asigura aplicarea corecta si directa a acestor scutiri si de a preveni orice posibila evaziune, frauda sau abuz.

CAPITOLUL 2: Scutiri pentru anumite activitati de interes general

Art. 132. - (1) Statele membre scutesc urmatoarele tranzactii:

a) prestarea de servicii si livrarea de bunuri accesorii acestora, altele decat serviciile de transport de calatori si serviciile de telecomunicatii, efectuate de catre serviciile postale publice;
b) spitalizarea si ingrijirea medicala si activitatile conexe asigurate de organisme de drept public sau, in conditii sociale comparabile celor aplicabile organismelor de drept public, asigurate de spitale, centre de tratament medical sau diagnoza si alte institutii de natura similara recunoscute in mod corespunzator;
c) prestarea de ingrijiri medicale in exercitarea profesiunilor medicale si paramedicale, astfel cum sunt definite de statul membru in cauza;
d) livrarea de organe, sange si lapte, de provenienta umana;
e) prestarea de servicii efectuata in cadrul profesiei lor de catre tehnicienii dentari si livrarea de proteze dentare de catre dentisti si tehnicieni dentari;
f) prestarea de servicii de catre grupuri independente de persoane, care efectueaza o activitate scutita de TVA sau pentru care nu sunt persoane impozabile, in scopul prestarii catre membrii lor a serviciilor necesare in mod direct desfasurarii activitatii respective, atunci cand grupurile in cauza se rezuma sa solicite membrilor lor rambursarea exacta a partii lor din cheltuielile comune, cu conditia ca scutirea respectiva sa nu fie susceptibila de a cauza denaturari ale concurentei;
g) prestarea de servicii si livrarea de bunuri direct legate de ajutorul social si securitatea sociala, inclusiv cele prestate si livrate de camine de batrani, de organisme de drept public sau de alte organisme recunoscute de statul membru in cauza ca avand un caracter social;
h) prestarea de servicii si livrarea de bunuri direct legate de protectia copiilor si a tinerilor, de catre organisme de drept public sau de alte organizatii recunoscute de statul membru in cauza ca avand un caracter social;
i) educatia copiilor si a tinerilor, invatamantul scolar sau universitar, formarea si reconversia profesionala, inclusiv prestarea de servicii si livrarea de bunuri strans legate de acestea, de catre organisme de drept public care au acest scop sau de alte organizatii recunoscute de statul membru in cauza ca avand scopuri similare;
j) pregatirea particulara oferita de profesori si la nivel de invatamant scolar si universitar;
k) punerea la dispozitie de personal de catre institutiile religioase sau filozofice in scopul activitatilor prevazute la literele (b), (g), (h) si (i) si in scopul asistentei spirituale;
l) prestarea de servicii, precum si livrarea de bunuri strans legate de acestea, in folosul membrilor, in schimbul unei cotizatii stabilite in conformitate cu statutul lor, de catre organizatiile fara scop lucrativ care urmaresc obiective de ordin politic, sindical, religios, patriotic, filozofic, filantropic sau civic, cu conditia ca scutirea respectiva sa nu fie susceptibila de a cauza denaturari ale concurentei;
m) prestarea anumitor servicii strans legate de sport si educatia fizica de catre organizatii fara scop lucrativ persoanelor care practica sportul sau educatia fizica;
n) prestarea anumitor servicii culturale, precum si livrarea de bunuri strans legate de acestea, de catre organisme de drept public sau de alte organisme culturale recunoscute de statul membru in cauza;
o) prestarea de servicii si livrarea de bunuri de catre organizatii ale caror activitati sunt scutite in temeiul literelor (b), (g), (h), (i), (l), (m) si (n), cu ocazia evenimentelor destinate strangerii de fonduri si organizate exclusiv in beneficiul lor, cu conditia ca scutirea respectiva sa nu fie susceptibila de a cauza denaturari ale concurentei;
p) prestarea de servicii de transport pentru persoanele bolnave sau accidentate in vehicule special destinate acestui scop, de catre organisme autorizate corespunzator;
q) alte activitati decat cele de natura comerciala efectuate de organismele publice de radio si televiziune.

(2) In sensul alineatului (1) litera (o), statele membre pot introduce orice restrictii necesare, in special in ceea ce priveste numarul faptelor sau suma fondurilor care dau dreptul la scutire.

Art. 133. - Statele membre pot acorda altor organisme decat cele de drept public fiecare dintre scutirile prevazute la articolul 132 alineatul (1) literele (b), (g), (h), (i), (l), (m) si (n) sub rezerva respectarii, in fiecare caz in parte, a uneia sau mai multora dintre urmatoarele conditii:

a) nu este necesar ca organismele in cauza sa urmareasca in mod sistematic obtinerea unui profit, iar orice profituri eventuale nu se distribuie, ci se aloca in scopul continuarii sau imbunatatirii serviciilor prestate;
b) este necesar ca organismele in cauza sa fie gestionate si administrate in mod esential cu titlu gratuit de catre persoane care nu au, fie prin ele insele, fie prin intermediari, interese directe sau indirecte in rezultatele activitatilor respective;
c) organismele in cauza au obligatia de a practica preturi aprobate de autoritatile publice sau care nu depasesc asemenea preturi aprobate sau, pentru operatiunile care nu sunt supuse aprobarii, preturi mai mici decat cele practicate pentru operatiuni similare de intreprinderile comerciale supuse TVA;
d) este necesar ca scutirile sa nu fie susceptibile de a cauza denaturari ale concurentei in dezavantajul intreprinderilor comerciale supuse TVA.
Statele membre care, in temeiul anexei E la Directiva 77/388/CEE, la 1 ianuarie 1989 aplicau TVA operatiunilor prevazute la articolul 132 alineatul (1) literele (m) si (n) pot aplica, de asemenea, conditiile prevazute la primul paragraf litera (d), atunci cand livrarile de bunuri sau prestarile de servicii respective de catre organisme de drept public sunt scutite.

Art. 134. - Livrarea de bunuri sau prestarea de servicii nu este scutita, in temeiul articolului 132 alineatul (1) literele (b), (g), (h), (i), (l), (m) si (n), in urmatoarele cazuri:

a) atunci cand livrarea sau prestarea nu este esentiala pentru operatiunile scutite;
b) atunci cand scopul principal al livrarii sau prestarii este obtinerea de venituri suplimentare pentru organismul in cauza prin operatiuni care se afla in concurenta directa cu cele efectuate de intreprinderile comerciale supuse TVA.

CAPITOLUL 3: Scutiri pentru alte activitati

Art. 135. - (1) Statele membre scutesc urmatoarele operatiuni:

a) tranzactiile de asigurare si reasigurare, inclusiv serviciile conexe prestate de brokerii si agentii de asigurari;
b) acordarea si negocierea de credite si gestionarea creditelor de catre persoana care le acorda;
c) negocierea de garantii de credit sau de alte garantii sau orice tranzactii cu astfel de garantii, precum si gestionarea garantiilor de credit de catre persoana care acorda creditul;
d) operatiuni, inclusiv negocierea, privind conturile de depozit sau conturile curente, plati, viramente, creante, cecuri si alte instrumente negociabile, exceptand recuperarea creantelor;
e) operatiuni, inclusiv negocierea, privind monede, bancnote si monede utilizate ca mijloc legal de plata, cu exceptia obiectelor de colectie, si anume monede de aur, argint sau din alt metal sau bancnote care nu sunt utilizate in mod normal ca mijloc legal de plata sau monede de interes numismatic;
f) operatiuni, inclusiv negocierea, dar exceptand gestionarea sau pastrarea, cu actiuni, titluri de participare, obligatiuni si alte valori mobiliare, dar exceptand documentele reprezentand titluri de proprietate asupra bunurilor si drepturile sau valorile mobiliare prevazute la articolul 15 alineatul (2);
g) gestionarea de fonduri comune de plasament, asa cum sunt definite de statele membre;
h) livrarea la valoarea nominala de timbre postale utilizate de catre serviciile postale pe teritoriul lor, de timbre fiscale sau de alte timbre similare;
i) pariuri, loterii si alte forme de jocuri de noroc, sub rezerva conditiilor si restrictiilor stabilite de fiecare stat membru;
j) livrarea unei cladiri sau a unor parti ale unei cladiri si a terenului pe care se afla cladirea, alta decat livrarea prevazuta la articolul 12 alineatul (1) litera (a);
k) livrarea de terenuri pe care nu s-au ridicat constructii alta decat livrarea de terenuri construibile prevazuta la articolul 12 alineatul (1) litera (b);
l) leasingul sau inchirierea de bunuri imobile.

(2) Sunt excluse de la scutirea prevazuta la alineatul (1) litera (l) urmatoarele operatiuni:

a) prestarea de servicii de cazare, definita de legislatia statelor membre, in sectorul hotelier sau in sectoare cu functie similara, inclusiv cazari in tabere de vacanta sau in locuri amenajate pentru camping;
b) inchirierea de spatii pentru parcarea vehiculelor;
c) inchirierea de echipamente si instalatii fixate definitiv;
d) inchirierea de seifuri.

Statele membre pot aplica excluderi suplimentare din sfera de aplicare a scutirii prevazute la alineatul (1) punctul (l).

Art. 136. - Statele membre scutesc urmatoarele operatiuni:

a) livrarea de bunuri utilizate exclusiv pentru o activitate scutita in temeiul articolelor 132, 135, 371, 375, 376 si 377, articolului 378 alineatul (2), articolului 379 alineatul (2) si articolelor 380-390, in cazul in care bunurile respective nu au facut obiectul unui drept de deducere;
b) livrarea de bunuri la a caror achizitie sau utilizare taxa pe valoarea adaugata aferenta nu a fost deductibila, in temeiul articolului 176.

Art. 137. - (1) Statele membre pot acorda persoanelor impozabile dreptul de a opta pentru impozitarea urmatoarelor operatiuni:

a) operatiunile financiare prevazute la articolul 135 alineatul (1) literele (b)-(g);
b) livrarea unei cladiri sau a unor parti ale unei cladiri si a terenului pe care se afla cladirea, alta decat livrarea prevazuta la articolul 12 alineatul (1) litera (a);
c) livrarea de terenuri pe care nu s-au ridicat constructii, alta decat livrarea de terenuri construibile prevazuta la articolul 12 alineatul (1) litera (b);
d) leasingul sau inchirierea de bunuri imobile.

(2) Statele membre stabilesc normele de exercitare a optiunii prevazute la alineatul (1).

Statele membre pot limita sfera de aplicare a dreptului de optiune mentionat anterior.

CAPITOLUL 4: Scutiri pentru operatiunile intracomunitare

Sectiunea 1: Scutiri legate de livrarea de bunuri

Art. 138. - (1) Statele membre scutesc livrarea de bunuri expediate sau transportate catre o destinatie aflata in afara teritoriului lor respectiv, dar in cadrul Comunitatii, de catre vanzator sau persoana care achizitioneaza bunurile sau in numele acestora, pentru o alta persoana impozabila sau pentru o persoana juridica neimpozabila care actioneaza ca atare intr-un alt stat membru decat cel in care incepe expedierea sau transportul bunurilor.

(2) Pe langa livrarea de bunuri prevazuta la alineatul (1), statele membre scutesc urmatoarele operatiuni:

a) livrarea de mijloace de transport noi, expediate sau transportate clientului la o destinatie aflata in afara teritoriului lor respectiv, dar in cadrul Comunitatii, de catre vanzator sau client sau in numele acestora, pentru persoane impozabile sau pentru persoane juridice neimpozabile ale caror achizitii intracomunitare de bunuri nu se supun TVA in temeiul articolului 3 alineatul (1) sau pentru orice alta persoana neimpozabila;
b) livrarea de bunuri supuse accizelor, expediate sau transportate clientului la o destinatie din afara teritoriului lor respectiv, dar in cadrul Comunitatii, de catre vanzator sau client sau in numele acestora, pentru persoane impozabile sau pentru persoane juridice neimpozabile ale caror achizitii intracomunitare de bunuri altele decat produsele supuse accizelor nu se supun TVA in temeiul articolului 3 alineatul (1), atunci cand
produsele respective au fost expediate sau transportate in conformitate cu articolul 7 alineatele (4) si (5) sau cu articolul 16 din Directiva 92/12/CEE;
c) livrarea de bunuri, constand dintr-un transfer catre un alt stat membru, care beneficiaza de scutire in temeiul alineatului (1) si al literelor (a) si (b) in cazul in care a fost efectuata pentru alta persoana impozabila.

Art. 139. - (1) Scutirea prevazuta la articolul 138 alineatul (1) nu se aplica livrarii de bunuri efectuate de persoane impozabile care beneficiaza de scutirea pentru intreprinderi mici prevazuta la articolele 282-292.
Scutirea respectiva nu se aplica nici livrarii de bunuri catre persoanele impozabile sau persoanele juridice neimpozabile ale caror achizitii intracomunitare de bunuri nu se supun TVA in temeiul articolului 3 alineatul (1).

(2) Scutirea prevazuta la articolul 138 alineatul (2) litera (b) nu se aplica livrarii de produse supuse accizelor efectuate de catre persoane impozabile care beneficiaza de scutirea pentru intreprinderi mici prevazuta la articolele 282-292.

(3) Scutirea prevazuta la articolul 138 alineatul (1) si la articolul 138 alineatul (2) literele (b) si (c) nu se aplica livrarii de bunuri supuse TVA in conformitate cu regimul marjei prevazut la articolele 312-325 sau cu regimurile speciale pentru vanzarile prin licitatie publica.
Scutirea prevazuta la articolul 138 alineatul (1) si la articolul 138 alineatul (2) litera (c) nu se aplica livrarii de mijloace de transport second-hand, astfel cum sunt definite la articolul 327 alineatul (3), supuse TVA in conformitate cu regimurile tranzitorii pentru mijloace de transport second-hand.

Sectiunea 2: Scutiri pentru achizitiile intracomunitare de bunuri

Art. 140. - Statele membre scutesc urmatoarele operatiuni:

a) achizitia intracomunitara de bunuri a caror livrare de catre persoane impozabile este scutita in toate circumstantele pe teritoriul lor respectiv;
b) achizitia intracomunitara de bunuri al caror import este scutit in toate circumstantele in temeiul articolului 143 literele (a), (b), (c) si (e)-(l);
c) achizitia intracomunitara de bunuri atunci cand, in temeiul articolelor 170 si 171, persoana care achizitioneaza bunurile beneficiaza in toate circumstantele de rambursarea totala a TVA datorate in temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b).

Art. 141. - Fiecare stat membru adopta masuri specifice pentru a se asigura ca TVA nu este aplicata achizitiei intracomunitare de bunuri pe teritoriul lui, efectuata in conformitate cu articolul 40, atunci cand sunt indeplinite urmatoarele conditii:

a) achizitia de bunuri este efectuata de catre o persoana impozabila care nu este stabilita in statul membru in cauza, dar este inregistrata in scopuri de TVA in alt stat membru;
b) achizitia de bunuri este efectuata in scopul unei livrari ulterioare a bunurilor respective, in statul membru in cauza, de catre persoana impozabila prevazuta la litera (a);
c) bunurile astfel achizitionate de catre persoana impozabila prevazuta la litera (a) sunt expediate sau transportate direct, dintr-un alt stat membru decat cel in care persoana este identificata in scopuri de TVA, persoanei careia urmeaza sa-i efectueze livrarea ulterioara;
d) persoana careia urmeaza sa-i fie efectuata livrarea ulterioara este o alta persoana impozabila sau o persoana juridica neimpozabila, identificata in scopuri de TVA in statul membru in cauza;
e) destinatarul prevazut la litera (d) a fost desemnat in conformitate cu articolul 197 ca persoana obligata la plata TVA pentru livrarea efectuata de persoana impozabila nestabilita in statul membru in care este datorata taxa.

Sectiunea 3: Scutiri pentru anumite servicii de transport

Art. 142. - Statele membre pot scuti prestarea de servicii de transport intracomunitar de bunuri catre si dinspre insulele care formeaza regiunile autonome Azore si Madeira, precum si prestarea de servicii de transport de bunuri intre insulele respective.

CAPITOLUL 5: Scutiri la import

Art. 143. - Statele membre scutesc urmatoarele operatiuni:

a) importul definitiv de bunuri a caror livrare de catre o persoana impozabila este scutita in toate circumstantele pe teritoriul lor respectiv;
b) importul final de bunuri reglementat de Directivele 69/169/CEE(¹), 83/181/CEE(²) si 2006/79/CE (³) ale Consiliului;

(¹)Directiva 69/169/CEE a Consiliului din 28 mai 1969 privind armonizarea dispozitiilor stabilite prin actiuni legislative, de reglementare sau administrative referitoare la scutirea de impozitul pe cifra de afaceri si de accize percepute la import in contextul traficului international de calatori (JO L 133, 4.6.1969, p. 6). Directiva, astfel cum a fost modificata ultima data prin Directiva 2005/93/CE (JO L 346, 29.12.2005, p. 16).
(²)Directiva 83/181/CEE a Consiliului din 28 martie 1983 de stabilire a domeniului de aplicare a articolului 14 alineatul (1) litera (d) din Directiva 77/388/CEE privind scutirea de la taxa pe valoarea adaugata a anumitor importuri finale de bunuri (JO L 105, 23.4.1983, p. 38). Directiva, astfel cum a fost modificata ultima data prin Actul de aderare din 1994.
(³)Directiva 2006/79/CE a Consiliului din 5 octombrie 2006 privind scutirea de impozit la import pentru loturile mici de bunuri cu caracter necomercial din tari terte (versiune codificata) (JO L 286, 17.10.2006, p. 15).

c) importul definitiv de bunuri in libera circulatie dintr-un teritoriu tert care face parte din teritoriul vamal comunitar, care beneficiaza de scutire in temeiul literei (b) in cazul in care au fost importate in sensul articolului 30 primul paragraf;
d) importul de bunuri expediate sau transportate dintr-un teritoriu tert sau dintr-o tara terta intr-un alt stat membru decat cel in care se incheie expedierea sau transportul bunurilor, atunci cand livrarea bunurilor respective de catre importatorul desemnat sau recunoscut in temeiul articolului 201 ca persoana obligata la plata TVA este scutita in temeiul articolului 138;
e) reimportul, de catre persoana care le-a exportat, de bunuri in starea in care au fost exportate, atunci cand respectivele bunuri sunt scutite de drepturi vamale;
f) importul, in cadrul regimurilor diplomatice si consulare, de bunuri scutite de drepturi vamale;
g) importul de bunuri de catre organizatii internationale recunoscute ca atare de autoritatile publice ale statului membru gazda sau de catre membri ai acestor organizatii, in limitele si conditiile stabilite de conventiile internationale de instituire a organizatiilor sau de acordurile de sediu;
h) importul de bunuri, in statele membre parti la Tratatul Atlanticului de Nord, de catre fortele armate ale altor state parti la tratatul in cauza in scopul utilizarii de catre fortele respective sau de catre personalul civil care le insoteste sau pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor lor atunci cand fortele respective participa la o actiune comuna de aparare;
i) importul de bunuri de catre fortele armate ale Regatului Unit stationate in insula Cipru in temeiul Tratatului de constituire a Republicii Cipru din 16 august 1960, pentru utilizare de catre fortele respective sau de catre personalul civil care le insoteste sau pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor lor;
j) importul, efectuat in porturi de catre intreprinderi de pescuit maritim, de produse piscicole pescuite, neprelucrate sau dupa ce au fost conservate in vederea comercializarii, dar inainte de a fi livrate;
k) importul de aur de catre bancile centrale;
l) importul de gaze prin sistemul de distributie a gazelor naturale sau de electricitate.

Art. 144. - Statele membre scutesc prestarea de servicii legate de importul de bunuri atunci cand valoarea serviciilor in cauza este inclusa in baza de impozitare in conformitate cu articolul 86 alineatul (1) litera (b).

Art. 145. - (1) Comisia prezinta Consiliului, dupa caz si de indata ce este posibil, propuneri pentru delimitarea sferei de aplicare a scutirilor prevazute la articolele 143 si 144 si de stabilire a normele de punere in aplicare a scutirilor respective.

(2) Pana la intrarea in vigoare a normelor prevazute la alineatul (1), statele membre pot mentine in vigoare dispozitiile lor nationale.
Statele membre isi pot adapta dispozitiile nationale astfel incat sa reduca la minimum denaturarea concurentei si, in special, sa previna neimpozitarea sau dubla impozitare in Comunitate.
Statele membre pot utiliza orice proceduri administrative pe care le considera cele mai adecvate pentru realizarea scutirii.

(3) Comisiei ii sunt notificate de catre statele membre, iar Comisia, la randul ei, informeaza celelalte state membre in mod corespunzator, dispozitiile de drept intern in vigoare, in masura in care acestea nu au fost inca notificate, si cele pe care statele membre le adopta in temeiul alineatului (2).

CAPITOLUL 6: Scutiri la export

Art. 146. - (1) Statele membre scutesc urmatoarele operatiuni:

a) livrarea de bunuri expediate sau transportate la o destinatie din afara Comunitatii de catre vanzator sau in contul acestuia;
b) livrarea de bunuri expediate sau transportate la o destinatie din afara Comunitatii de catre un client nestabilit pe teritoriul lor respectiv sau in contul acestuia, cu exceptia bunurilor transportate de client insusi pentru echiparea si alimentarea ambarcatiunilor de agrement si a aeronavelor private sau a altor mijloace de transport de uz privat;
c) livrarea de bunuri catre organisme autorizate care le exporta in afara Comunitatii in cadrul activitatilor lor umanitare, caritabile sau educative desfasurate in afara Comunitatii;
d) prestarea de servicii constand in lucrari asupra bunurilor mobile achizitionate sau importate in scopul efectuarii lucrarilor in cauza in cadrul Comunitatii si expediate sau transportate in afara Comunitatii de catre prestator, de catre clientul care nu este stabilit pe teritoriul lor respectiv sau in contul oricaruia dintre acestia;
e) prestarea de servicii, inclusiv transportul si operatiunile accesorii acestuia, dar exceptand prestarea de servicii scutite in conformitate cu articolele 132 si 135, atunci cand acestea sunt legate direct de exportul sau importul bunurilor reglementate de articolul 61 si articolul 157 alineatul (1) litera (a).

(2) Scutirea prevazuta la alineatul (1) litera (c) poate fi acordata prin rambursarea TVA.

Art. 147. - (1) Atunci cand livrarea de bunuri prevazuta la articolul 146 alineatul (1) litera (b) se refera la bunuri transportate in bagajele personale ale calatorilor, scutirea se aplica numai in cazul respectarii urmatoarelor conditii:

a) pasagerul nu este stabilit in Comunitate;
b) bunurile sunt transportate in afara Comunitatii inainte de sfarsitul celei de-a treia luni urmatoare celei in care a fost efectuata livrarea;
c) valoarea totala a livrarii, inclusiv TVA, este mai mare de 17 5 EUR sau echivalentul in moneda nationala, stabilita anual prin aplicarea ratei de conversie obtinute in prima zi lucratoare a lunii octombrie cu efect de la data de 1 ianuarie a anului urmator.
Cu toate acestea, statele membre pot scuti o livrare cu valoare totala inferioara sumei prevazute la primul paragraf litera (c).

(2) In sensul alineatului (1), "un calator care nu este stabilit in Comunitate" inseamna un calator al carui domiciliu permanent sau a carui resedinta obisnuita nu este situata in Comunitate. In acest caz, "domiciliu stabil sau resedinta obisnuita" inseamna locul mentionat ca atare in pasaport, carte de identitate sau alt document recunoscut ca document de identitate de catre statul membru pe al carui teritoriu are loc livrarea.
Dovada exportului este furnizata prin factura sau prin alt document inlocuitor, avizate de biroul vamal prin care au iesit bunurile din Comunitate.
Fiecare stat membru trimite Comisiei specimene ale stampilelor pe care le utilizeaza pentru avizarea prevazuta la al doilea paragraf. Comisia transmite informatiile respective autoritatilor fiscale ale celorlalte state membre.

CAPITOLUL 7: Scutiri legate de transportul international

Art. 148. - Statele membre scutesc urmatoarele operatiuni:

a) livrarea de bunuri pentru alimentarea si aprovizionarea navelor utilizate pentru navigatia in largul marii si pentru transportul de calatori cu plata sau utilizate pentru activitati comerciale, industriale sau de pescuit sau pentru salvare ori asistenta pe mare sau pentru pescuitul de coasta, exceptand, in cazul navelor utilizate pentru pescuitul de coasta, proviziile de la bordul navelor;
b) livrarea de bunuri pentru alimentarea si aprovizionarea navelor de razboi, incluse la codul 8906 10 00 din Nomenclatura Combinata (NC), care parasesc teritoriul lor catre porturi sau puncte de ancorare din afara statului membru in cauza;
c) livrarea, modificarea, repararea, intretinerea, navlosirea si inchirierea navelor prevazute la litera (a) si livrarea, inchirierea, repararea si intretinerea echipamentelor, inclusiv echipamente de pescuit, incorporate sau utilizate pe navele respective;
d) prestarea de servicii altele decat cele prevazute la litera (c), pentru satisfacerea nevoilor directe ale navelor prevazute la litera (a) sau a incarcaturilor lor;
e) livrarea de bunuri pentru alimentarea si aprovizionarea aeronavelor utilizate de companiile aeriene care efectueaza in principal transport international cu plata;
f) livrarea, modificarea, repararea, intretinerea si inchirierea aeronavelor prevazute la litera (e) si livrarea, inchirierea, repararea si intretinerea echipamentelor incorporate sau utilizate pe aeronavele respective;
g) prestarea altor servicii decat cele prevazute la litera (f), pentru satisfacerea nevoilor directe ale aeronavelor prevazute la litera (e) sau a incarcaturilor lor.

Art. 149. - Portugalia poate considera ca transport international transportul maritim si aerian intre insulele care formeaza regiunile autonome Azore si Madeira si intre aceste regiuni si continent.

Art. 150. - (1) Comisia prezinta Consiliului, dupa caz si de indata ce este posibil, propuneri de delimitare a sferei de aplicare a scutirilor prevazute la articolul 148 si de stabilire a normelor de punere in aplicare a scutirilor respective.

(2) Pana la intrarea in vigoare a dispozitiilor prevazute la alineatul (1), statele membre pot limita sfera de aplicare a scutirilor prevazute la articolul 148 literele (a) si (b).

CAPITOLUL 8: Scutiri referitoare la anumite operatiuni asimilate exporturilor

Art. 151. - (1) Statele membre scutesc urmatoarele operatiuni:

a) livrarea de bunuri sau prestarea de servicii in cadrul relatiilor diplomatice si consulare;
b) livrarea de bunuri sau prestarea de servicii destinate organismelor internationale recunoscute ca atare de autoritatile publice ale statului membru gazda si membrilor acestor organizatii, in limitele si conditiile stabilite de conventiile internationale de instituire a organismelor sau de acordurile de sediu;
c) livrarea de bunuri sau prestarea de servicii intr-un stat membru care este parte la Tratatul Atlanticului de Nord, destinate fie fortelor armate ale celorlalte state parti la tratatul respectiv pentru utilizarea de catre fortele in cauza sau de catre personalul civil care le insoteste, fie pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor acestora atunci cand fortele respective participa la o actiune comuna de aparare;
d) livrarea de bunuri sau prestarea de servicii catre un alt stat membru, destinate fortelor armate ale unui stat care este parte la Tratatul Atlanticului de Nord, altul decat statul membru de destinatie insusi, pentru utilizarea de catre fortele in cauza sau de catre personalul civil care le insoteste sau pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor lor atunci cand fortele respective participa la o actiune comuna de aparare;
e) livrarea de bunuri sau prestarea de servicii fortelor armate ale Regatului Unit stationate in insula Cipru in temeiul Tratatului de stabilire a Republicii Cipru din 16 august 1960, pentru utilizare de catre fortele respective sau de catre personalul civil care le insoteste sau pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor acestora.
Pana la adoptarea unor norme fiscale comune, scutirile prevazute la primul paragraf se supun limitelor stabilite de statul membru gazda.

(2) In cazurile in care bunurile nu sunt expediate sau transportate in afara statului membru in care are loc livrarea si in cazul serviciilor, scutirea poate fi acordata prin rambursarea TVA.

Art. 152. - Statele membre scutesc livrarea de aur catre bancile centrale.

CAPITOLUL 9: Scutiri pentru prestarile de servicii efectuate de catre intermediari

Art. 153. - Statele membre scutesc prestarea de servicii efectuata de catre intermediari, care actioneaza in numele si in contul altei persoane, atunci cand acestia participa la operatiunile prevazute la capitolele 6, 7 si 8 sau la operatiunile efectuate in afara Comunitatii.
Scutirile prevazute la primul paragraf nu se aplica agentiilor de turism care, in numele si in contul calatorilor, presteaza servicii care sunt efectuate in alte state membre.

CAPITOLUL 10: Scutiri pentru operatiunile legate de comertul international

Sectiunea 1: Antrepozite vamale, alte antrepozite decat antrepozitele vamale si regimuri similare

Art. 154. - In sensul prezentei sectiuni, "alte antrepozite decat antrepozitele vamale" inseamna, in cazul produselor supuse accizelor, locurile definite ca antrepozite fiscale la articolul 4 litera (b) din Directiva 92/12/CEE si, in cazul produselor nesupuse accizelor, locurile definite ca atare de statele membre.

Art. 155. - Fara sa aduca atingere altor dispozitii fiscale comunitare, statele membre pot adopta, dupa consultarea comitetului TVA, masuri speciale pentru scutirea tuturor sau a unora dintre operatiunile prevazute in prezenta sectiune, cu conditia ca masurile respective sa nu vizeze o utilizare finala sau un consum final si ca valoarea TVA datorate la transferul din regimurile sau situatiile prevazute in prezenta sectiune sa corespunda valorii taxei datorate in cazul in care fiecare dintre operatiunile respective a fost impozitata pe teritoriul lor.

Art. 156. - (1) Statele membre pot scuti urmatoarele operatiuni:

a) livrarea de bunuri destinate prezentarii in vama si plasate dupa caz, in depozit temporar;
b) livrarea de bunuri destinate plasarii intr-o zona libera sau intr-un antrepozit liber;
c) livrarea de bunuri destinate plasarii sub regim de antrepozit vamal sau regim de perfectionare activa;
d) livrarea de bunuri destinate admiterii in apele teritoriale pentru a fi incorporate in platforme de foraj sau de productie, in scopul construirii, repararii, intretinerii, transformarii sau echiparii acestor platforme, sau pentru a conecta aceste platforme de foraj sau de productie la continent;
e) livrarea de bunuri destinate admiterii in apele teritoriale pentru alimentarea si aprovizionarea platformelor de foraj sau de productie.

(2) Locurile prevazute la alineatul (1) sunt cele definite ca atare de dispozitiile vamale comunitare in vigoare.

Art. 157. - (1) Statele membre pot scuti urmatoarele operatiuni:

a) importul de bunuri destinate plasarii sub un regim de antrepozit, altul decat antrepozitul vamal;
b) livrarea de bunuri destinate plasarii, pe teritoriul lor, sub un regim de antrepozit, altul decat antrepozitul vamal.

(2) Statele membre nu pot prevedea alte regimuri de antrepozit decat antrepozitul vamal pentru bunurile care nu sunt supuse accizelor atunci cand bunurile respective sunt destinate livrarii in etapa de vanzare cu amanuntul.

Art. 158. - (1) Prin derogare de la articolul 157 alineatul (2), statele membre pot prevedea alte regimuri de antrepozit decat antrepozitul vamal in urmatoarele cazuri:

a) atunci cand bunurile sunt destinate magazinelor duty-free in scopul livrarii catre calatori care le transporta in bagajele personale si care utilizeaza aeronavele sau navele maritime pentru a calatori in teritorii terte sau tari terte, atunci cand livrarea respectiva este scutita in temeiul articolului 146 alineatul (1) litera (b);
b) atunci cand bunurile sunt destinate persoanelor impozabile in scopul livrarii catre calatorii de la bordul unei aeronave sau nave in cursul unui zbor sau al unei traversari maritime atunci cand locul de sosire este situat in afara Comunitatii;
c) atunci cand bunurile sunt destinate persoanelor impozabile in scopul efectuarii de livrari scutite de TVA in temeiul articolului 151.

(2) Atunci cand statele membre isi exercita optiunea de scutire prevazuta la alineatul (1) litera (a), ele adopta masurile necesare pentru a asigura aplicarea corecta si simpla a scutirii respective si pentru a preveni evaziunea, frauda sau abuzul.

(3) In sensul alineatului (1) litera (a), "magazin duty-free" inseamna orice unitate situata intr-un aeroport sau port care indeplineste conditiile stabilite de autoritatile publice competente.

Art. 159. - Statele membre pot scuti prestarea de servicii aferente livrarilor de bunuri prevazute la articolul 156, articolul 157 alineatul (1) litera (b) sau articolul 158.

Art. 160. - (1) Statele membre pot scuti urmatoarele operatiuni:

a) livrarea de bunuri sau prestarea de servicii efectuate in locurile prevazute la articolul 156 alineatul (1) atunci cand, pe teritoriul lor, inca se aplica una dintre situatiile specificate la alineatul respectiv;
b) livrarea de bunuri sau prestarea de servicii efectuate in locurile prevazute la articolul 157 alineatul (1) litera (b) sau la articolul 158, atunci cand, pe teritoriul lor, inca se aplica una dintre situatiile specificate la articolul 157 alineatul (1) litera (b) sau la articolul 158 alineatul (1).

(2) In cazul in care statele membre isi exercita optiunea in temeiul alineatului (1) litera (a) pentru tranzactiile efectuate in antrepozite vamale, ele adopta masurile necesare pentru a prevedea alte regimuri de antrepozit decat antrepozitul vamal care permit aplicarea alineatului (1) litera (b) acelorasi operatiuni atunci cand acestea se refera la bunurile enumerate in anexa V si sunt efectuate in alte antrepozite decat antrepozitele vamale.

Art. 161. - Statele membre pot scuti livrarea urmatoarelor bunuri si prestarea de servicii aferente:

a) livrarea de bunuri prevazute la articolul 30 primul paragraf, bunurile ramanand in regim de admitere temporara cu scutire totala de drepturi de import sau in regim de tranzit extern;
b) livrarea de bunuri prevazute la articolul 30 al doilea paragraf, bunurile ramanand in regim de tranzit comunitar intern prevazut la articolul 276.

Art. 162. - Atunci cand statele membre isi exercita optiunea prevazuta in prezenta sectiune, ele adopta masurile necesare pentru a se asigura ca achizitia intracomunitara de bunuri destinate plasarii sub unul din regimurile sau in una din situatiile prevazute la articolul 156, articolul 157 alineatul (1) litera (b) sau articolul 158 este reglementata de aceleasi dispozitii precum livrarea de bunuri efectuata pe teritoriul lor in aceleasi conditii.

Art. 163. - In cazul in care bunurile nu mai sunt reglementate de regimurile sau situatiile prevazute in prezenta sectiune, rezultand astfel un import in temeiul articolului 61, statul membru de import adopta masurile necesare pentru a preveni dubla impozitare.

Sectiunea 2: Operatiuni scutite in vederea exportului si in cadrul schimburilor comerciale dintre statele membre

Art. 164. - (1) Statele membre pot scuti, dupa consultarea comitetului TVA, urmatoarele operatiuni efectuate de o persoana impozabila sau destinate acesteia, pana la o valoare egala cu valoarea exporturilor efectuate de persoana in cauza in cele 12 luni anterioare:

a) achizitiile intracomunitare de bunuri efectuate de persoana impozabila si importurile si livrarile de bunuri destinate persoanei impozabile in vederea exportului lor din Comunitate in starea in care se afla sau dupa prelucrare;
b) prestarile de servicii aferente activitatii de export a persoanei impozabile.

(2) Atunci cand statele membre isi exercita optiunea de scutire in temeiul alineatului (1), ele aplica scutirea respectiva, dupa consultarea comitetului TVA, si operatiunilor legate de livrarile efectuate de persoana impozabila, in conditiile stabilite la articolul 138, pana la o valoare egala cu valoarea livrarilor efectuate de persoana in cauza, in aceleasi conditii, in cele 12 luni anterioare.

Art. 165. - Statele membre pot stabilit o valoare maxima comuna pentru operatiunile scutite in temeiul articolului 164.

Sectiunea 3: Dispozitii comune sectiunilor 1 si 2

Art. 166. - Comisia prezinta Consiliului, dupa caz si de indata ce este posibil, propuneri privind regimuri comune de aplicare a TVA in cazul operatiunilor prevazute la sectiunile 1 si 2.

TITLUL X: DEDUCERI

CAPITOLUL 1: Originea si sfera de aplicare a dreptului de deducere

Art. 167. - Dreptul de deducere ia nastere in momentul in care taxa deductibila devine exigibila.

Art. 168. - In masura in care bunurile si serviciile sunt utilizate in scopul operatiunilor taxabile ale unei persoane impozabile, persoana impozabila are dreptul, in statul membru in care efectueaza operatiunile respective, de a deduce din valoarea TVA, pe care are obligatia de a o plati, urmatoarele sume:

a) TVA datorata sau achitata in statul membru in cauza pentru bunurile care ii sunt sau care urmeaza a-i fi livrate sau pentru serviciile care ii sunt sau urmeaza a-i fi prestate de o alta persoana impozabila;
b) TVA datorata pentru operatiunile asimilate livrarilor de bunuri sau prestarilor de servicii in temeiul articolului 18 litera (a) si articolului 27;
c) TVA datorata pentru achizitiile intracomunitare de bunuri in temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i);
d) TVA datorata pentru operatiunile asimilate achizitiilor intracomunitare in conformitate cu articolele 21 si 22;
e) TVA datorata sau achitata pentru importul de bunuri in statul membru in cauza.

Art. 169. - Pe langa deducerea prevazuta la articolul 168, persoana impozabila are dreptul sa deduca TVA prevazuta la articolul respectiv in masura in care bunurile si serviciile sunt utilizate in scopul urmatoarelor operatiuni:

a) operatiuni legate de activitatile prevazute la articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf, efectuate in afara statului membru in care taxa este datorata sau achitata, pentru care TVA este deductibila in cazul in care operatiunile sunt efectuate in statul membru respectiv;
b) operatiuni scutite in temeiul articolelor 138, 142 sau 144, articolelor 146-149, articolelor 151, 152, 153 sau 156, articolului 157 alineatul (1) litera (b), articolelor 158-161 sau articolului 164;
c) operatiuni scutite in temeiul articolului 135 alineatul (1) literele (a)-(f), atunci cand clientul este stabilit in afara Comunitatii sau atunci cand operatiunile respective sunt in legatura directa cu bunuri care urmeaza a fi exportate din Comunitate.

Art. 170. - Toate persoanele impozabile care, in sensul articolului 1 din Directiva 79/1072/CEE (¹), articolului 1 din Directiva 86/560/CEE (²) si articolului 171 din prezenta directiva, nu sunt stabilite in statul membru in care ele cumpara bunuri si servicii sau importa bunuri supuse TVA au dreptul de a obtine o rambursare a TVA respective in masura in care bunurile si serviciile sunt utilizate pentru urmatoarele operatiuni:

(¹)A opta Directiva 79/1072/CEE a Consiliului din 6 decembrie 1979 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adaugata persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul tarii (JO L 331, 27.12.1979, p. 11). Directiva, astfel cum a fost modificata ultima data prin Actul de aderare din 2003.
(²)A treisprezecea Directiva 86/560/CEE a Consiliului din 17 noiembrie 1986 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adaugata persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunitatii (JO L 326, 21.11.1986, p. 40).

a) operatiunile prevazute la articolul 169;
b) operatiunile pentru care taxa este datorata doar de catre client in conformitate cu articolele 194-197 sau cu articolul 199.

Art. 171. - (1) TVA este rambursata persoanelor impozabile care nu sunt stabilite in statul membru in care ele cumpara bunuri si servicii sau importa bunuri supuse TVA, dar care sunt stabilite intr-un alt stat membru, in conformitate cu normele de punere in aplicare stabilite de Directiva 79/1072/CEE.
Persoanele impozabile prevazute la articolul 1 din Directiva 79/1072/CEE sunt considerate, de asemenea, in sensul aplicarii directivei mentionate anterior, persoane impozabile care nu sunt stabilite in statul membru in cauza atunci cand, in statul membru in care ele cumpara bunuri si servicii sau importa bunuri supuse TVA, au efectuat doar livrarea de bunuri sau prestarea de servicii unui destinatar desemnat ca persoana obligata la plata TVA in conformitate cu articolele 194-197 sau cu articolul 199.

(2) TVA este rambursata persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunitatii in conformitate cu normele de aplicare stabilite de Directiva 86/560/CEE.
Persoanele impozabile prevazute la articolul 1 din Directiva 86/560/CEE sunt considerate, de asemenea, in sensul aplicarii directivei mentionate anterior, persoane impozabile care nu sunt stabilite in Comunitate atunci cand, in statul membru in care ele cumpara bunuri si servicii sau importa bunuri supuse TVA, au efectuat doar livrarea de bunuri sau prestarea de servicii unui destinatar desemnat ca persoana obligata la plata TVA in conformitate cu articolele 194-197 sau cu articolul 199.

(3) Directivele 79/1072/CEE si 86/560/CEE nu se aplica livrarii de bunuri care este sau poate fi scutita in temeiul articolului 138 atunci cand bunurile astfel livrate sunt expediate sau transportate de persoana care achizitioneaza bunurile sau in numele acesteia.

Art. 172. - (1) Orice persoana care este considerata persoana impozabila prin faptul ca livreaza, in mod ocazional, un mijloc de transport nou in conditiile stabilite la articolul 138 alineatul (1) si articolul 138 alineatul (2) litera (a) are dreptul de a deduce, in statul membru in care are loc livrarea, TVA inclusa in pretul de cumparare sau achitata pentru importul sau achizitia intracomunitara a mijlocului de transport respectiv, pana la o valoare care nu depaseste valoarea TVA pe care este necesar sa o plateasca in cazul in care livrarea nu este scutita.
Dreptul de deducere apare si poate fi exercitat doar in momentul livrarii mijlocului de transport nou.

(2) Statele membre stabilesc normele de aplicare a alineatului (1).

CAPITOLUL 2: Pro rata de deducere

Art. 173. - (1) In cazul bunurilor sau serviciilor utilizate de o persoana impozabila atat pentru operatiuni care dau drept de deducere in conformitate cu articolele 168, 169 si 170, cat si pentru operatiuni care nu dau drept de deducere a TVA, deducerea este permisa numai pentru partea din TVA care poate fi atribuita primelor tranzactii.
Pro rata de deducere se stabileste, in conformitate cu articolele 174 si 175, pentru toate operatiunile efectuate de persoana impozabila.

(2) Statele membre pot adopta urmatoarele masuri:

a) sa autorizeze persoanele impozabile sa stabileasca o pro rata pentru fiecare sector al activitatii sale, cu conditia sa tina evidente contabile distincte pentru fiecare sector;
b) sa oblige persoana impozabila sa stabileasca o pro rata pentru fiecare sector al activitatii sale si sa tina evidente contabile distincte pentru fiecare sector;
c) sa autorizeze sau sa oblige persoana impozabila sa efectueze deducerea pe baza utilizarii tuturor bunurilor si serviciilor sau a unei parti a acestora;
d) sa autorizeze sau sa oblige persoana impozabila sa efectueze deducerea in conformitate cu norma stabilita la alineatul (1) primul paragraf, pentru toate bunurile si serviciile utilizate pentru toate operatiunile prevazute la paragraful mentionat anterior;
e) sa prevada ca, atunci cand TVA care nu poate fi dedusa de catre persoana impozabila este nesemnificativa, aceasta sa fie considerata nula.

Art. 174. - (1) Pro rata de deducere este compusa dintr-un raport cuprinzand urmatoarele sume:

a) la numarator, valoarea totala, fara TVA, a cifrei de afaceri anuale, aferente operatiunilor care dau drept de deducere conform articolelor 168 si 169;
b) la numitor, valoarea totala, fara TVA, a cifrei de afaceri anuale aferente operatiunilor incluse la numarator si operatiunilor care nu dau drept de deducere.
Statele membre pot include la numitor valoarea subventiilor, altele decat cele legate direct de pretul livrarilor de bunuri sau prestarilor de servicii prevazute la articolul 73.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), urmatoarele sume sunt excluse de la calculul pro rata de deducere:

a) valoarea cifrei de afaceri aferente livrarilor de bunuri de capital utilizate de persoana impozabila in scopul desfasurarii activitatii sale economice;
b) valoarea cifrei de afaceri aferente operatiunilor imobiliare si financiare accesorii;
c) valoarea cifrei de afaceri aferente operatiunilor prevazute la articolul 135 alineatul (1) literele (b)-(g) in masura in care operatiunile in cauza sunt accesorii.

(3) Atunci cand statele membre isi exercita optiunea in temeiul articolului 191 de a nu solicita ajustarea pentru bunurile de capital, ele pot include transferurile de bunuri de capital in calculul pro rata de deducere.

Art. 175. - (1) Pro rata de deducere se determina anual, se stabileste ca procent si se rotunjeste la o cifra care nu depaseste urmatorul numar intreg.

(2) Pro rata provizorie pentru un an este cea calculata pe baza operatiunilor anului anterior. In absenta oricaror astfel de operatiuni sau atunci cand acestea sunt nesemnificative ca valoare, pro rata este estimata provizoriu, sub controlul autoritatilor fiscale, de catre persoana impozabila pe baza previziunilor proprii.
Cu toate acestea, statele membre pot continua sa aplice normele in vigoare la 1 ianuarie 1979 sau, in cazul statelor membre care au aderat la Comunitate dupa data mentionata anterior, la data aderarii lor.

(3) Deducerile efectuate pe baza pro rata provizorie sunt regularizate la stabilirea pro rata definitiva, in cursul anului urmator.

CAPITOLUL 3: Restrictii privind dreptul de deducere

Art. 176. - Consiliul, hotarand in unanimitate la propunerea Comisiei, stabileste cheltuielile care nu dau drept de deducere a TVA. Nu se acorda dreptul de deducere a taxei pentru cheltuielile care nu sunt legate strict de activitatea economica desfasurata, precum cheltuielile de lux, divertisment sau spectacole.
Pana la intrarea in vigoare a dispozitiilor prevazute la primul paragraf, statele membre pot continua sa aplice toate excluderile prevazute de legislatiile lor nationale la 1 ianuarie 1979 sau, in cazul statelor membre care au aderat la Comunitate dupa data mentionata anterior, la data aderarii lor.

Art. 177. - Dupa consultarea comitetului TVA, fiecare stat membru poate exclude total sau partial, din motive economice conjuncturale, din sistemul de deduceri toate sau o parte din bunurile de capital sau alte bunuri.
Pentru a mentine conditii identice de concurenta, statele membre, in loc de a refuza deducerea, pot impozita bunurile fabricate de persoana impozabila insasi sau bunurile pe care aceasta le-a cumparat in Comunitate sau pe care le-a importat, astfel incat impozitul sa nu depaseasca valoarea TVA care se aplica achizitiei de bunuri similare.

CAPITOLUL 4: Norme care reglementeaza exercitarea dreptului de deducere

Art. 178. - Pentru exercitarea dreptului de deducere, o persoana impozabila este necesar sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a) pentru deducerile in temeiul articolului 168 litera (a), in ceea ce priveste livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, aceasta are obligatia de a detine o factura emisa in conformitate cu articolele 220-236 si cu articolele 238, 239 si 240;
b) pentru deducerile in temeiul articolului 168 litera (b), in ceea ce priveste operatiunile asimilate livrarilor de bunuri sau prestarilor de servicii, aceasta are obligatia de a indeplini formalitatile stabilite de fiecare stat membru;
c) pentru deducerile in temeiul articolului 168 litera (c), in ceea ce priveste achizitia intracomunitara de bunuri, aceasta are obligatia de a include in declaratia privind TVA prevazuta la articolul 250 toate informatiile necesare pentru calcularea valorii TVA datorate pentru achizitiile sale intracomunitare de bunuri si are obligatia de a detine o factura emisa in conformitate cu articolele 220-236;
d) pentru deducerile in temeiul articolului 168 litera (d), in ceea ce priveste operatiunile asimilate achizitiilor intracomunitare de bunuri, are obligatia de a indeplini formalitatile stabilite de fiecare stat membru;
e) pentru deducerile in temeiul articolului 168 litera (e), in ceea ce priveste importul de bunuri, are obligatia de a detine un document de import care o desemneaza ca destinatar sau importator si care mentioneaza valoarea TVA datorate sau permite calcularea valorii respective;
f) atunci cand este obligata sa plateasca TVA in calitate de client in cazul aplicarii articolelor 194-197 sau articolului 199, are obligatia de a indeplini formalitatile stabilite de fiecare stat membru.

Art. 179. - Persoana impozabila efectueaza deducerea scazand din valoarea totala a TVA datorate pentru o anumita perioada fiscala valoarea totala a TVA pentru care, in aceeasi perioada, dreptul de deducere a aparut si este exercitat in conformitate cu articolul 178.
Cu toate acestea, statele membre pot solicita ca persoanele impozabile care efectueaza operatiuni ocazionale definite la articolul 12 sa-si exercite dreptul de deducere doar la momentul livrarii.

Art. 180. - Statele membre pot autoriza o persoana impozabila sa efectueze o deducere pe care nu a efectuat-o in conformitate cu articolele 178 si 179.

Art. 181. - Statele membre pot autoriza o persoana impozabila care nu detine o factura emisa in conformitate cu articolele 220-236 sa efectueze deducerea prevazuta la articolul 168 litera (c) pentru achizitiile sale intracomunitare de bunuri.

Art. 182. - Statele membre stabilesc conditiile si normele de aplicare a articolelor 180 si 181.

Art. 183. - Atunci cand, pentru o anumita perioada fiscala, valoarea deducerilor depaseste valoarea TVA datorate, statele membre pot fie efectua o rambursare, fie reporta excedentul in perioada urmatoare, in conditiile pe care le stabilesc.
Cu toate acestea, statele membre pot refuza rambursarea sau reportarea in cazul in care valoarea excedentului este nesemnificativa.

CAPITOLUL 5: Ajustarea deducerilor

Art. 184. - Deducerea initiala este regularizata atunci cand este mai mare sau mai mica decat cea la care are dreptul persoana impozabila.

Art. 185. - (1) Regularizarea se efectueaza in special atunci cand, dupa intocmirea declaratiei privind TVA, apar modificari ale factorilor utilizati la stabilirea sumei de dedus, de exemplu atunci cand se anuleaza cumparari sau se obtin reduceri de pret.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), nu se efectueaza regularizari in cazul operatiunilor ramase total sau partial neachitate sau in cazul distrugerii, pierderii sau furtului demonstrate sau confirmate in mod corespunzator sau in cazul bunurilor preluate pentru oferirea de cadouri de mica valoare sau de esantioane, in conformitate cu articolul 16.
Cu toate acestea, in cazul operatiunilor ramase total sau partial neachitate sau in cazul furtului, statele membre pot solicita efectuarea regularizarii.

Art. 186. - Statele membre stabilesc normele de aplicare a articolelor 184 si 185.

Art. 187. - (1) In cazul bunurilor de capital, regularizarea este operata pe o perioada de cinci ani, incluzand anul in care bunurile au fost achizitionate sau fabricate.
Cu toate acestea, statele membre isi pot baza regularizarea pe o perioada de cinci ani completi de la data la care bunurile sunt utilizate prima data.
In cazul bunurilor imobile achizitionate ca bunuri de capital, perioada de regularizarere poate fi prelungita pana la 20 de ani.

(2) Regularizarea anuala se efectueaza numai pentru o cincime din TVA aplicata bunurilor de capital sau, in cazul prelungirii perioadei de regularizare, pentru o fractiune corespunzatoare din TVA.
Regularizarea prevazuta la primul paragraf se efectueaza in functie de modificarile dreptului de deducere in anii urmatori fata de anul in care bunurile au fost achizitionate, fabricate sau, dupa caz, utilizate prima data.

Art. 188. - (1) In cazul in care sunt livrate in perioada de regularizare, bunurile de capital sunt considerate ca si cand au fost utilizate pentru activitatea economica a persoanei impozabile pana la expirarea perioadei de regularizare.
Activitatea economica este considerata impozabila in intregime in cazurile in care livrarea de bunuri de capital este impozabila.
Activitatea economica este considerata scutita in intregime in cazurile in care livrarea de bunuri de capital este scutita.

(2) Regularizare prevazuta la alineatul (1) se efectueaza o singura data pentru perioada de timp ramasa din perioada de regularizare. Cu toate acestea, atunci cand livrarea de bunuri de capital este scutita, statele membre pot sa nu solicite o regularizare in masura in care cumparatorul este o persoana impozabila care utilizeaza bunurile de capital respective doar pentru operatiuni care dau drept de deducere.

Art. 189. - Pentru aplicarea articolelor 18 7 si 188, statele membre pot adopta urmatoarele masuri:

a) definirea conceptului de bunuri de capital;
b) precizarea valorii TVA care este luata in considerare pentru regularizare;
c) adoptarea oricaror masuri necesare pentru a se asigura ca regularizarea nu creeaza avantaje nejustificate;
d) permiterea simplificarilor administrative.

Art. 190. - In sensul articolelor 187, 188, 189 si 191, statele membre pot considera ca bunuri de capital serviciile care au caracteristici similare celor atribuite in mod normal bunurilor de capital.

Art. 191. - In cazul in care, in orice stat membru, efectul practic al aplicarii articolelor 187 si 188 este neglijabil, statul membru in cauza poate opta, dupa consultarea comitetului TVA, sa nu aplice dispozitiile respective, tinand seama de impactul global al TVA in statul membru in cauza si de necesitatea unei simplificari administrative si cu conditia sa nu rezulte denaturari ale concurentei.

Art. 192. - Atunci cand o persoana impozabila trece de la regimul normal de impozitare la un regim special sau viceversa, statele membre adopta toate masurile necesare pentru a se asigura ca persoana impozabila respectiva nu beneficiaza de avantaje nejustificate sau nu sufera prejudicii nejustificate.

TITLUL XI: OBLIGATIILE PERSOANELOR IMPOZABILE SI ALE ANUMITOR PERSOANE NEIMPOZABILE

CAPITOLUL 1: Obligatia de plata

Sectiunea 1: Persoane obligate la plata TVA catre autoritatile fiscale

Art. 193. - TVA se plateste de orice persoana impozabila ce efectueaza o livrare de bunuri sau o prestare de servicii impozabila, cu exceptia cazului in care se plateste de o alta persoana in conformitate cu articolele 194-199 si articolul 202.

Art. 194. - (1) In cazul in care livrarea de bunuri sau prestarea de servicii impozabila este efectuata de o persoana impozabila care nu este stabilita in statul membru in care are obligatia de a plati TVA, statele membre au posibilitatea de a prevedea ca persoana obligata la plata TVA sa fie persoana careia i-au fost furnizate bunurile sau serviciile.

(2) Statele membre stabilesc conditiile de punere in aplicare a alineatului (1).

Art. 195. - TVA este datorata de orice persoana identificata in scopuri de TVA in statul membru in care taxa este datorata si careia ii sunt livrate bunurile in circumstantele prevazute la articolele 38 sau 39, in cazul in care livrarile sunt efectuate de o persoana impozabila care nu este stabilita in statul membru respectiv.

Art. 196. - TVA este datorata de orice persoana careia ii sunt furnizate serviciile prevazute la articolul 56 sau de orice persoana identificata in scopuri de TVA in statul membru in care taxa este datorata si careia ii sunt furnizate serviciile prevazute la articolele 44, 47, 50, 53, 54 si 55, in cazul in care serviciile sunt furnizate de o persoana impozabila care nu este stabilita in statul membru respectiv.

Art. 197. - (1) TVA este datorata de persoana careia ii sunt livrate bunurile, in cazul in care se indeplinesc urmatoarele conditii:

a) operatiunea taxabila este o livrare de bunuri efectuata in conformitate cu conditiile stabilite la articolul 141;
b) persoana careia ii sunt livrate bunurile este o alta persoana impozabila sau o persoana juridica neimpozabila, identificata in scopuri de TVA in statul membru in care este efectuata livrarea;
c) factura emisa de persoana impozabila nestabilita in statul membru in care este stabilita persoana careia ii sunt livrate bunurile este intocmita in conformitate cu articolele 220-236.

(2) Atunci cand un reprezentant fiscal este desemnat ca persoana obligata la plata TVA in temeiul articolului 204, statele membre pot prevedea o derogare de la alineatul (1) din prezentul articol.

Art. 198. - (1) In cazul in care operatiuni specifice referitoare la aurul de investitii intre o persoana impozabila ce opereaza pe o piata reglementata a lingourilor de aur si o alta persoana impozabila ce nu opereaza pe respectiva piata sunt impozitate in temeiul articolului 352, statele membre desemneaza clientul ca persoana obligata la plata TVA.
In cazul in care clientul care nu opereaza pe piata reglementata a lingourilor de aur este o persoana impozabila ce este necesar sa fie inregistrata in scopuri TVA in statul membru in care se datoreaza taxa doar in ceea ce priveste operatiunile prevazute la articolul 352, vanzatorul indeplineste obligatiile fiscale in numele clientului, in conformitate cu legislatia statului membru respectiv.

(2) Atunci cand o livrare de aur sub forma de materie prima sau de produse semiprelucrate de o puritate mai mare sau egala cu 325 miimi sau o livrare de aur de investitii, astfel cum este definit la articolul 344 alineatul (1), este efectuata de o persoana impozabila ce exercita una dintre optiunile prevazute la articolele 348, 349 si 350, statele membre pot desemna clientul ca persoana obligata la plata TVA.

(3) Statele membre stabilesc procedurile si conditiile pentru punerea in aplicare a alineatelor (1) si (2).

Art. 199. - (1) Statele membre pot prevedea ca persoana obligata la plata TVA sa fie persoana impozabila destinatara a urmatoarelor operatiuni:

a) lucrari de constructii, inclusiv servicii de reparatii, curatenie, intretinere, transformare si demolare legate de bunuri imobile, precum si livrarea de lucrari de constructii considerate ca o livrare de bunuri in temeiul articolului 14 alineatul (3);
b) punerea la dispozitie a personalului ce participa la activitati prevazute la litera (a);
c) livrarea de bunuri imobile, in conformitate cu articolul 135 alineatul (1) literele (j) si (k), in cazul in care furnizorul a optat pentru impozitarea livrarii in temeiul articolului 137;
d) livrarea de materiale uzate, materiale uzate ce nu se pot reutiliza in aceeasi stare, rebuturi, deseuri industriale si neindustriale, deseuri reciclabile, deseuri transformate partial si anumite bunuri si servicii, enumerate in anexa VI;
e) livrarea de bunuri oferite in garantie de o persoana impozabila altei persoane impozabile, in executarea respectivei garantii;
f) livrarea de bunuri efectuata dupa cesionarea unui drept de rezervare de proprietate unui cesionar care exercita acest drept;
g) livrarea unui bun imobil vandut de un debitor impotriva caruia s-a pronuntat o hotarare in cadrul unei proceduri de vanzare silita.

(2) Atunci cand se aplica optiunea prevazuta la alineatul (1), statele membre pot specifica livrarile de bunuri si servicii reglementate si categoriile de furnizori sau beneficiari pentru care se pot aplica aceste masuri.

(3) In sensul alineatului (1), statele membre pot adopta urmatoarele masuri:

a) sa prevada ca o persoana impozabila care desfasoara si activitati sau operatiuni care nu sunt considerate livrari de bunuri sau prestari de servicii impozabile in conformitate cu articolul 2 sa fie considerata persoana impozabila pentru livrarile primite in conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol;
b) sa prevada ca un organism public neimpozabil sa fie considerat persoana impozabila pentru livrarile primite in conformitate cu alineatul (1) literele (e), (f) si (g).

(4) Statele membre informeaza comitetul TVA cu privire la masurile legislative nationale adoptate in temeiul alineatului (1), in masura in care nu sunt masuri autorizate de Consiliu inainte de 13 august 2006 in conformitate cu articolul 27 alineatele (1)-(4) din Directiva 77/388/CEE si care sunt mentinute in temeiul alineatului (1) din prezentul articol.

Art. 200. - Orice persoana ce efectueaza o achizitie intracomunitara de bunuri impozabila datoreaza TVA.

Art. 201. - La import, TVA este datorata de orice persoane desemnate sau recunoscute ca persoane obligate la plata taxei de catre statul membru de import.

Art. 202. - TVA este datorata de orice persoana responsabila de iesirea bunurilor din regimurile sau situatiile enumerate la articolele 156, 157, 158, 160 si 161.

Art. 203. - TVA este datorata de orice persoana ce mentioneaza aceasta taxa pe o factura.

Art. 204. - (1) In cazul in care, in temeiul articolelor 193-197 si articolelor 199 si 200 persoana obligata la plata TVA este o persoana impozabila care nu este stabilita in statul membru in care TVA este datorata, statele membre pot permite persoanei respective sa numeasca un reprezentant fiscal ca persoana obligata la plata TVA.
De asemenea, in cazul in care o operatiune taxabila este efectuata de o persoana impozabila care nu este stabilita in statul membru in care TVA este datorata si nu exista, cu tara in care este stabilita sau isi are sediul persoana impozabila, nici un instrument juridic referitor la asistenta reciproca avand o sfera de aplicare similara celei prevazute de Directiva 76/308/CEE (¹) si de Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 (²), statele membre pot adopta masuri in temeiul carora persoana obligata la plata TVA este un reprezentant fiscal numit de persoana impozabila nestabilita in statul membru respectiv.

(¹)Directiva 76/308/CEE a Consiliului din 15 martie 1976 privind asistenta reciproca in materie de recuperare a creantelor privind anumite cotizatii, drepturi, taxe si alte masuri (JO L 73, 19.3.1976, p. 18). Directiva, astfel cum a fost modificata ultima data prin Actul de aderare din 2003.
(²)Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 al Consiliului din 7 octombrie 2003 privind cooperarea administrativa in domeniul taxei pe valoarea adaugata (JO L 264, 15.10.2003, p. 1). Regulament astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 885/2004 (JO L 16 8, 1.5.2004, p. 1).
Cu toate acestea, statele membre nu pot aplica optiunea prevazuta la al doilea paragraf unei persoane impozabile nestabilite, in sensul articolului 358 punctul 1, care a optat pentru regimul special pentru servicii furnizate pe cale electronica.

(2) Optiunea prevazuta la alineatul (1) primul paragraf este supusa conditiilor si procedurilor stabilite de fiecare stat membru.

Art. 205. - In situatiile prevazute la articolele 193-200 si articolele 202, 203 si 204, statele membre pot prevedea ca o alta persoana decat persoana obligata la plata TVA sa fie tinuta raspunzatoare in mod solidar pentru plata TVA.

Sectiunea 2: Modalitati de plata

Art. 206. - Orice persoana impozabila obligata la plata TVA are obligatia de a plati valoarea neta a TVA cu ocazia depunerii declaratiei privind TVA prevazute la articolul 250. Cu toate acestea, statele membre pot stabili o alta data pentru plata respectivei sume sau pot solicita efectuarea unor plati provizorii anticipate.

Art. 207. - Statele membre adopta masurile necesare pentru a se asigura ca persoanele considerate ca persoane obligate la plata TVA in locul unei persoane impozabile nestabilite pe teritoriul lor respectiv, in conformitate cu articolele 194-197 si articolele 199 si 204, indeplinesc obligatiile de plata stabilite in prezenta sectiune.
De asemenea, statele membre adopta masurile necesare pentru a se asigura ca persoanele care, in conformitate cu articolul 205, sunt tinute raspunzatoare in mod solidar pentru plata TVA isi indeplinesc respectivele obligatii de plata.

Art. 208. - Atunci cand statele membre desemneaza cumparatorul de aur de investitii ca persoana obligata la plata TVA in temeiul articolului 198 alineatul (1) sau daca, in cazul aurului sub forma de materie prima, produse semiprelucrate sau aur de investitie, astfel cum este definit la articolul 344 alineatul (1), statele membre recurg la optiunea prevazuta la articolul 198 alineatul (2) de a desemna clientul ca persoana obligata la plata TVA, acestea adopta masurile necesare pentru a se asigura ca persoana respectiva indeplineste obligatiile de plata stabilite in prezenta sectiune.

Art. 209. - Statele membre adopta masurile necesare pentru a se asigura ca persoanele juridice neimpozabile care sunt obligate la plata TVA datorata pentru achizitii intracomunitare de bunuri, in conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i), indeplinesc obligatiile de plata stabilite in prezenta sectiune.

Art. 210. - Statele membre adopta modalitatile de plata a TVA pentru achizitiile intracomunitare de mijloace de transport noi, prevazute la articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (ii), si pentru achizitiile intracomunitare de produse supuse accizelor, prevazute la articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (iii).

Art. 211. - Statele membre stabilesc modalitatile de plata in ceea ce priveste importul de bunuri.
In special, statele membre pot prevedea ca, in cazul importului de bunuri efectuat de catre persoane impozabile sau anumite categorii de astfel de persoane, de catre persoane obligate la plata TVA sau de anumite categorii de astfel de persoane, TVA datorata pentru import sa nu fie achitata la momentul importului, cu conditia sa fie mentionata ca atare in declaratia privind TVA ce se depune in conformitate cu articolul 250.

Art. 212. - Statele membre pot scuti persoanele impozabile de la plata TVA datorate, in cazul in care suma este nesemnificativa.

CAPITOLUL 2: Identificare

Art. 213. - (1) Orice persoana impozabila declara cand incepe, isi modifica sau inceteaza activitatea ca persoana impozabila.
Statele membre permit si pot solicita ca declaratia sa se faca prin mijloace electronice, in conditiile pe care le stabilesc.

(2) Fara a aduce atingere alineatului (1) primul paragraf, orice persoana impozabila sau persoana juridica neimpozabila ce efectueaza achizitii intracomunitare de bunuri ce nu sunt supuse TVA in temeiul articolului 3 alineatul (1) are obligatia de a declara ca efectueaza aceste achizitii, in cazul in care conditiile pentru a nu le supune taxei, stabilite de dispozitia respectiva, nu mai sunt indeplinite.

Art. 214. - (1) Statele membre adopta masurile necesare pentru a se asigura ca urmatoarele persoane sunt identificate printr-un numar individual:

a) orice persoana impozabila, cu exceptia celor prevazute la articolul 9 alineatul (2), care desfasoara, pe teritoriul statului respectiv, livrari de bunuri sau prestari de servicii care dau drept de deducere a taxei, altele decat livrarile de bunuri sau prestarile de servicii pentru care se plateste TVA exclusiv de clientul sau de persoana careia ii sunt destinate bunurile sau serviciile, in conformitate cu articolele 194-197 si articolul 199;
b) orice persoana impozabila sau persoana juridica neimpozabila ce efectueaza achizitii intracomunitare de bunuri supuse TVA in temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b) si orice persoana impozabila sau persoana juridica neimpozabila ce exercita optiunea prevazuta la articolul 3 alineatul (3) de a-si supune TVA achizitiile intracomunitare;
c) orice persoana impozabila care efectueaza, pe teritoriul sau respectiv, achizitii intracomunitare de bunuri in scopul unor operatiuni legate de activitatile prevazute la articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf si pe care le efectueaza in afara respectivului teritoriu.

(2) Statele membre nu au obligatia de a identifica anumite persoane impozabile care desfasoara tranzactii ocazional, prevazute la articolul 12.

Art. 215. - Fiecare numar de identificare in scopuri de TVA cuprinde un prefix in conformitate cu codul ISO 3166 - alfa 2 - prin care se identifica fiecare stat membru ce a atribuit respectivul numar.
Cu toate acestea, Grecia poate utiliza prefixul "EL".

Art. 216. - Statele membre adopta masurile necesare pentru a se asigura ca sistemele lor de identificare permit identificarea persoanelor impozabile prevazute la articolul 214 si pentru a asigura corecta aplicare a regimului tranzitoriu de impozitare a operatiunilor intracomunitare prevazut la articolul 402.

CAPITOLUL 3: Facturare

Sectiunea 1: Definitie

Art. 217. - In sensul prezentului capitol, "transmitere sau punere la dispozitie pe cale electronica" inseamna transmiterea sau punerea la dispozitie destinatarului a datelor, prin echipamente electronice de procesare (inclusiv compresie digitala) si stocare, si utilizand mijloace prin cablu, unde radio, sisteme optice sau alte mijloace electromagnetice.

Sectiunea 2: Notiunea de factura

Art. 218. - In sensul prezentei directive, statele membre accepta documentele sau mesajele pe suport de hartie sau in format electronic ca facturi, in cazul in care indeplinesc conditiile stabilite in prezentul capitol.

Art. 219. - Orice document sau mesaj ce modifica factura initiala si se refera la aceasta in mod specific si fara echivoc este asimilat unei facturi.

Sectiunea 3: Emiterea facturilor

Art. 220. - Orice persoana impozabila se asigura ca o factura este emisa fie de propria persoana sau de clientul sau, fie de un tert, in numele sau si in contul sau, in urmatoarele cazuri:

(1) pentru livrarile de bunuri sau prestarile de servicii pe care le-a efectuat catre alta persoana impozabila persoana impozabila sau persoana juridica neimpozabila;

(2) pentru livrari de bunuri prevazute la articolul 33;

(3) pentru livrari de bunuri efectuate in conformitate cu conditiile prevazute la articolul 138;

(4) pentru orice avans care i-a fost achitat inainte ca una dintre livrarile de bunuri prevazute la punctele 1, 2 si 3 sa fi fost efectuata;

(5) pentru orice avans care i-a fost achitat de catre alta persoana impozabila sau persoana juridica neimpozabila inainte de incheierea prestarii de servicii.

Art. 221. - (1) Statele membre pot impune persoanelor impozabile obligatia de a emite o factura pentru livrarile de bunuri si prestarile de servicii efectuate pe teritoriul lor, altele decat cele prevazute la articolul 220.
In ceea ce priveste facturile prevazute la primul paragraf, statele membre pot impune mai putine obligatii decat cele prevazute la articolele 226, 230, 233, 244 si 246.

(2) Statele membre pot scuti persoanele impozabile de la obligatia prevazuta la articolul 220 de a emite o factura pentru livrarile de bunuri sau prestarile de servicii pe care le-au efectuat pe teritoriile lor si care sunt scutite, cu sau fara dreptul la deducerea TVA achitate in stadiul anterior, in temeiul articolelor 110 si 111, articolului 125 alineatul (1), articolului 127, articolului 128 alineatul (1), articolelor 132, 135, 136, 371, 375, 376 si 377, articolului 378 alineatul (2), articolului 379 alineatul (2) si articolelor 380-390.

Art. 222. - Statele membre pot impune limite de timp persoanelor impozabile pentru emiterea de facturi, atunci cand aceste persoane livreaza bunuri sau presteaza servicii pe teritoriul lor.

Art. 223. - In conformitate cu conditiile ce urmeaza sa fie stabilite de statele membre pe teritoriul carora se livreaza bunuri sau se presteaza servicii, se poate intocmi o factura centralizatoare pentru mai multe livrari separate de bunuri sau prestari diferite de servicii.

Art. 224. - (1) Facturile pot fi intocmite de client pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii furnizate de o persoana impozabila, in cazul in care exista un acord prealabil intre cele doua parti si cu conditia ca fiecare factura sa faca obiectul unei proceduri de acceptare de catre persoana impozabila care livreaza bunurile sau presteaza serviciile.

(2) Statele membre pe teritoriul carora se efectueaza livrarea de bunuri sau prestarea de servicii stabilesc termenii si conditiile acordurilor prealabile si procedurile de acceptare intre persoana impozabila si client.

(3) Statele membre pot impune conditii suplimentare persoanelor impozabile ce livreaza bunuri sau presteaza servicii pe teritoriul lor in ceea ce priveste emiterea facturilor de catre client. In special, acestea pot solicita ca respectivele facturi sa se emita in numele si in contul persoanei impozabile.
Conditiile prevazute la primul paragraf este necesar sa fie intotdeauna aceleasi, indiferent de locul de stabilire al clientului.

Art. 225. - Statele membre pot impune conditii specifice persoanelor impozabile ce livreaza bunuri sau presteaza servicii pe teritoriul lor in cazurile in care partea terta sau clientul, care emite facturile, este stabilit(a) intr-o tara cu care nu exista nici un instrument juridic referitor la asistenta reciproca avand o sfera de aplicare similara celei prevazute de Directiva 76/308/CEE si de Regulamentul (CE) nr. 1798/2003.

Sectiunea 4: Continutul facturilor

Art. 226. - Fara a aduce atingere dispozitiilor speciale prevazute de prezenta directiva, este necesar sa se mentioneze doar urmatoarele detalii in scopuri TVA pe facturile emise in temeiul articolelor 220 si 221:

(1) data emiterii;

(2) un numar secvential, bazat pe una sau mai multe serii, ce identifica in mod unic factura;

(3) numarul de identificare in scopuri de TVA prevazut la articolul 214, pe baza caruia persoana impozabila a livrat bunurile sau a prestat serviciile;

(4) numarul de identificare in scopuri de TVA al clientului, prevazut la articolul 214, pe baza caruia clientul a beneficiat de o livrare de bunuri sau o prestare de servicii pentru care are obligatia de a plati TVA sau a beneficiat de o livrare de bunuri, astfel cum este prevazuta la articolul 138;

(5) numele si adresa complete ale persoanei impozabile si ale clientului;

(6) cantitatea si natura bunurilor livrate sau volumul si natura serviciilor prestate;

(7) data la care s-a efectuat sau incheiat livrarea de bunuri sau prestarea de servicii sau data la care s-a efectuat plata avansului prevazut la punctele 4 si 5 din articolul 220, in masura in care se poate determina respectiva data, iar aceasta difera de data emiterii facturii;

(8) baza impozabila pentru fiecare cota sau scutire, pretul unitar fara TVA si orice reduceri de pret si rabaturi, in cazul in care acestea nu sunt incluse in pretul unitar;

(9) cota TVA aplicata;

(10) valoarea TVA de plata, cu exceptia cazului in care se aplica un regim special pentru care prezenta directiva exclude o astfel de mentiune;

(11) in cazul unei scutiri sau atunci cand clientul este persoana obligata la plata TVA, trimiterea la dispozitia aplicabila din prezenta directiva sau la dispozitia corespunzatoare de drept intern sau orice alta trimitere prin care se arata ca livrarea de bunuri sau prestarea de servicii face obiectul unei scutiri sau a procedurii de taxare inversa;

(12) in cazul livrarii unui mijloc de transport nou, efectuate in conformitate cu conditiile stabilite la articolul 138 alineatul (1) si alineatul (2) litera (a), datele enumerate la articolul 2 alineatul (2) litera (b);

(13) in cazul in care se aplica regimul special pentru agentiile de turism, trimiterea la dispozitiile corespunzatoare de drept intern sau orice alta trimitere prin care se arata ca regimul special a fost aplicat;

(14) in cazul in care se aplica unul dintre regimurile speciale aplicabile bunurilor second-hand, obiectelor de arta, articolelor de colectie si antichitatilor, trimiterea la articolele 313, 326 sau 333 sau la dispozitiile corespunzatoare de drept intern sau orice alta trimitere prin care se arata ca unul dintre regimurile in cauza a fost aplicat;

(15) in cazul in care debitorul de TVA este un reprezentant fiscal in sensul articolului 204, numarul de identificare in scopuri de TVA, prevazut la articolul 214, al respectivului reprezentant fiscal impreuna cu numele si adresa complete ale acestuia.

Art. 227. - Statele membre pot solicita persoanelor impozabile, stabilite pe teritoriul lor si care efectueaza pe teritoriul lor livrari de bunuri si prestari de servicii, sa indice numarul de identificare in scopuri de TVA, prevazut la articolul 214, al clientului in alte situatii decat cele prevazute la articolul 226 punctul 4.

Art. 228. - Statele membre pe teritoriul carora se livreaza bunuri sau se presteaza servicii pot autoriza omisiunea unor detalii obligatorii din documentele sau mesajele asimilate unei facturi in temeiul articolului 219.

Art. 229. - Statele membre nu solicita semnarea facturilor.

Art. 230. - Sumele indicate pe factura se pot exprima in orice moneda, cu conditia ca valoarea TVA de plata sa fie exprimata in moneda nationala a statului membru in care are loc livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, utilizand mecanismul de conversie stabilit la articolul 91.

Art. 231. - In scopul controlului, statele membre pot solicita traducerea in limbile lor nationale a facturilor pentru livrarile de bunuri sau prestarile de servicii efectuate pe teritoriul lor si a facturilor primite de persoanele impozabile stabilite pe teritoriul lor.

Sectiunea 5: Transmiterea facturilor prin mijloace electronice

Art. 232. - Facturile emise in temeiul sectiunii 2 se pot trimite pe suport de hartie sau se pot transmite sau pune la dispozitie prin mijloace electronice, sub rezerva acceptarii de catre destinatar.

Art. 233. - (1) Facturile trimise sau puse la dispozitie prin mijloace electronice sunt acceptate de statele membre, cu conditia ca autenticitatea originii si integritatea continutului acestora sa fie garantate prin una dintre metodele urmatoare:

a) printr-o semnatura electronica avansata in sensul articolului 2 punctul 2 din Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnaturile electronice (¹);
(¹)JO L 13, 19.1.2000, p. 12.
b) printr-un schimb electronic de date (electronic data interchange - EDI), astfel cum a fost definit la articolul 2 din Recomandarea 1994/820/CE a Comisiei din 19 octombrie 1994 privind aspectele juridice ale schimbului electronic de date (²), in cazul in care acordul privind schimbul prevede utilizarea unor proceduri prin care se garanteaza autenticitatea originii si integritatea datelor.
(²)JO L 338, 28.12.1994, p. 98.
Cu toate acestea, facturile pot fi trimise sau puse la dispozitie si prin alte mijloace electronice, sub rezerva acceptarii de catre statele membre in cauza.

(2) In sensul alineatului (1) primul paragraf litera (a), statele membre pot solicita ca semnatura electronica avansata sa se bazeze pe un certificat calificat si sa fie creata de un dispozitiv securizat de creare a semnaturii in sensul articolului 2 punctele 6 si 10 din Directiva 1999/93/CE.

(3) In sensul alineatului (1) primul paragraf litera (b), statele membre pot, de asemenea, sa solicite trimiterea unui document suplimentar centralizator pe suport de hartie, sub rezerva conditiilor pe care le stabilesc.

Art. 234. - Statele membre nu pot impune persoanelor impozabile care livreaza bunuri sau presteaza servicii pe teritoriul lor alte obligatii sau formalitati in legatura cu trimiterea sau punerea la dispozitie a facturilor prin mijloace electronice.

Art. 235. - Statele membre pot stabili conditii specifice pentru facturile emise prin mijloace electronice in privinta livrarii de bunuri sau prestarii de servicii pe teritoriul lor dintr-o tara cu care nu exista nici un instrument juridic privind asistenta reciproca avand o sfera de aplicare similara celei prevazute de Directiva 76/308/CEE si de Regulamentul (CE) nr. 1798/2003.

Art. 236. - In cazul in care unele loturi ce contin mai multe facturi sunt trimise sau puse la dispozitia aceluiasi destinatar prin mijloace electronice, detaliile comune diferitelor facturi se pot mentiona o singura data, in cazul in care, pentru fiecare factura, toate informatiile sunt accesibile.

Art. 237. - Pana la 31 decembrie 2008, Comisia prezinta un raport si, dupa caz, o propunere de modificare a conditiilor aplicabile facturarii electronice, pentru a tine seama de evolutiile tehnologice viitoare din acest domeniu.

Sectiunea 6: Masuri de simplificare

Art. 238. - (1) In urma consultarii comitetului TVA, statele membre pot prevedea, in conditiile pe care le pot stabili, ca unele dintre informatiile solicitate in temeiul articolelor 226 si 230, sub rezerva dispozitiilor pe care statele membre le pot adopta in conformitate cu articolele 227, 228 si 231, nu este necesar sa fie mentionate pe facturile emise pentru livrarile de bunuri sau prestarile de servicii efectuate pe teritoriul lor, in urmatoarele cazuri:

a) in cazul in care valoarea facturii este scazuta;
b) in cazul in care practica administrativa sau comerciala din sectorul de activitate in cauza sau conditiile tehnice de emitere a facturilor fac dificila respectarea obligatiilor prevazute la articolele 226 si 230.

(2) In orice caz, facturile este necesar sa cuprinda urmatoarele informatii:

a)data emiterii;
b) identificarea persoanei impozabile;
c) identificarea tipului de bunuri sau servicii furnizate;
d) valoarea TVA de plata sau informatiile necesare pentru calcularea acesteia.

(3) Simplificarea prevazuta la alineatul (1) nu se poate aplica operatiunilor prevazute la articolele 20, 21, 22, 33, 36, 138 si 141.

Art. 239. - In cazurile in care statele membre recurg la optiunea, prevazuta la articolul 272 alineatul (1) primul paragraf litera (b), de a nu aloca un numar de identificare in scopuri de TVA persoanelor impozabile care nu desfasoara operatiunile prevazute la articolele 20, 21, 22, 33, 36, 138 si 141 si atunci cand unui furnizor sau unui client nu i-a fost alocat un numar de identificare de acest tip, acesta este necesar sa fie inlocuit pe factura cu un alt numar denumit cod de inregistrare fiscala, astfel cum a fost definit de statele membre in cauza.

Art. 240. -In cazul in care persoana impozabila a primit un numar de identificare in scopuri de TVA, statele membre care recurg la optiunea prevazuta la articolul 272 alineatul (1) primul paragraf litera (b), pot, de asemenea, sa solicite ca factura sa cuprinda urmatoarele informatii:

(1) pentru prestarea de servicii prevazute la articolele 44, 47, 50, 53, 54 si 55, si livrarea de bunuri prevazute la articolele 138 si 141, numarul de identificare in scopuri de TVA si codul de inregistrare fiscala ale furnizorului;

(2) pentru alte livrari de bunuri sau prestari de servicii, doar codul de inregistrare fiscala al furnizorului sau doar numarul de identificare in scopuri de TVA al acestuia.

CAPITOLUL 4: Contabilitate

Sectiunea 1: Definitie

Art. 241. - In sensul prezentului capitol, "stocarea prin mijloace electronice a unei facturi" inseamna stocarea datelor prin echipamente electronice de procesare (inclusiv compresie digitala) si de stocare, si utilizand mijloace prin cablu, unde radio, sisteme optice sau alte mijloace electromagnetice.

Sectiunea 2: Obligatii generale

Art. 242. - Fiecare persoana impozabila tine o contabilitate suficient de detaliata pentru a permite aplicarea TVA si controlarea aplicarii TVA de catre autoritatile fiscale.

Art. 243. - (1) Fiecare persoana impozabila tine un registru cu bunurile pe care le-a expediat sau transportat sau care au fost expediate sau transportate in contul sau, la o destinatie aflata in afara teritoriului statului membru de plecare, insa in cadrul Comunitatii, in scopurile operatiunilor constand in lucrari asupra respectivelor bunuri sau utilizarea lor temporara, prevazute la articolul 17 alineatul (2) literele (f), (g) si (h).

(2) Fiecare persoana impozabila tine o contabilitate suficient de detaliata pentru a permite identificarea bunurilor care i-au fost expediate din alt stat membru de catre o persoana impozabila identificata in scopuri de TVA in respectivul stat membru sau in contul acesteia si care fac obiectul unor prestari de servicii reprezentand expertize sau lucrari efectuate asupra bunurilor in cauza, prevazute la articolul 52 litera (c).

Sectiunea 3: Obligatii specifice legate de stocarea tuturor facturilor

Art. 244. - Fiecare persoana impozabila se asigura de stocarea copiilor facturilor pe care le-a emis sau care au fost emise de un client ori care au fost emise de un tert in numele sau si in contul sau, precum si a tuturor facturilor pe care le-a primit.

Art. 245. - (1) In sensul prezentei directive, persoana impozabila poate decide locul de stocare a tuturor facturilor, cu conditia de a pune la dispozitie facturile sau informatiile stocate in conformitate cu articolul 244, autoritatilor competente, fara intarziere nejustificata, oricand acestea solicita acest lucru.

(2)Statele membre pot solicita persoanelor impozabile stabilite pe teritoriul lor sa le fie comunicat locul de stocare, in cazul in care acesta se afla in afara teritoriului lor.
De asemenea, statele membre pot solicita persoanelor impozabile, stabilite pe teritoriul lor, sa pastreze in acest spatiu facturile pe care le-au emis sau care au fost emise de clientii lor sau de parti terte, in numele si in contul lor, precum si toate facturile pe care le-au primit, atunci cand stocarea nu se efectueaza prin mijloace electronice ce garanteaza accesul on-line complet la datele in cauza.

Art. 246. - Este necesar ca autenticitatea originii si integritatea continutului facturilor stocate, precum si lizibilitatea acestora, sa fie asigurate pe toata perioada de stocare.
In ceea ce priveste facturile prevazute la articolul 233 alineatul (1) al doilea paragraf, detaliile pe care le contin nu se pot modifica si este necesar sa ramana lizibile pe perioada de stocare.

Art. 247. - (1) Fiecare stat membru stabileste perioada in cursul careia persoanele impozabile au obligatia de a asigura stocarea facturilor pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii pe teritoriul sau si a facturilor primite de persoane impozabile stabilite pe teritoriul sau.

(2) Pentru a asigura indeplinirea conditiilor stabilite la articolul 246, statul membru prevazut la alineatul (1) poate solicita ca facturile sa fie stocate in forma originala in care au fost trimise sau puse la dispozitie, pe suport de hartie sau in format electronic. De asemenea, in cazul facturilor stocate prin mijloace electronice, statul membru poate solicita si stocarea datelor ce garanteaza autenticitatea originii si integritatea continutului lor, in conformitate cu articolul 246 primul paragraf.

(3) Statul membru prevazut la alineatul (1) poate stabili conditii specifice de interzicere sau de limitare a stocarii facturilor intr-o tara cu care nu exista nici un instrument juridic referitor la asistenta reciproca avand o sfera de aplicare similara celei prevazute de Directiva 76/308/CEE si de Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 sau la dreptul de acces pe cale electronica, de descarcare si de utilizare prevazut la articolul 249.

Art. 248. - In conditiile pe care le stabilesc, statele membre pot solicita stocarea facturilor primite de persoanele neimpozabile.

Sectiunea 4: Dreptul de acces la facturile stocate prin mijloace electronice intr-un alt stat membru

Art. 249. - In cazul in care o persoana impozabila stocheaza facturi pe care le emite sau le primeste prin mijloace electronice ce garanteaza accesul on-line la date, iar locul de stocare se afla intr-un alt stat membru decat cel in care este stabilita, autoritatile competente din statul membru in care persoana respectiva este stabilita au, in sensul prezentei directive, dreptul de acces la facturi prin mijloace electronice, de descarcare si de utilizare a acestora, in limitele stabilite de normele statului membru in care persoana impozabila este stabilita si in masura in care autoritatile respective solicita acest lucru in scopul controlului.

CAPITOLUL 5: Declaratii

Art. 250. - (1) Fiecare persoana impozabila depune o declaratie privind TVA in care se mentioneaza toate informatiile necesare pentru a calcula taxa exigibila si deducerile de efectuat, inclusiv, in masura in care acest lucru este necesar pentru stabilirea bazei impozabile, valoarea totala a operatiunilor referitoare la aceasta taxa si la aceste deduceri, precum si valoarea operatiunilor scutite.

(2) Statele membre permit si pot solicita depunerea declaratiei privind TVA prevazute la alineatul (1) prin mijloace electronice, in conditiile pe care le stabilesc.

Art. 251. - In afara de informatiile prevazute la articolul 250, declaratia privind TVA referitor la o perioada fiscala data, cuprinde urmatoarele date:

a) valoarea totala, fara TVA, a livrarilor de bunuri prevazute la articolul 138 pentru care TVA a devenit exigibila in cursul acestei perioade fiscale;
b) valoarea totala, fara TVA, a livrarilor de bunuri prevazute la articolele 33 si 36 desfasurate pe teritoriul altui stat membru, pentru care TVA a devenit exigibila in cursul acestei perioade fiscale, in cazul in care locul unde a inceput expedierea sau transportul bunurilor este situat in statul membru in care este necesar sa fie depusa declaratia;
c) valoarea totala, fara TVA, a achizitiilor intracomunitare de bunuri sau a operatiunilor asimilate acestora, in temeiul articolelor 21 sau 22, efectuate in statul membru in care declaratia este necesar sa fie depusa si pentru care TVA a devenit exigibila in cursul acestei perioade fiscale;
d) valoarea totala, fara TVA, a livrarilor de bunuri prevazute la articolele 3 3 si 36 efectuate in statul membru in care declaratia este necesar sa fie depusa si pentru care TVA a devenit exigibila in cursul acestei perioade fiscale, in cazul in care locul in care a inceput expedierea sau transportul bunurilor este situat pe teritoriul altui stat membru;
e) valoarea totala, fara TVA, a livrarilor de bunuri efectuate in statul membru in care este necesar sa fie depusa declaratia pentru care persoana impozabila a fost desemnata ca persoana obligata la plata TVA in conformitate cu articolul 197, si pentru care TVA a devenit exigibila in cursul acestei perioade fiscale.

Art. 252. - (1) Declaratia privind TVA se depune pana la un termen ce este necesar sa fie stabilit de statele membre. Termenul respectiv nu se poate fixa la mai mult de doua luni de la incheierea fiecarei perioade fiscale.

(2) Fiecare stat membru stabileste perioada fiscala la o luna, doua luni sau trei luni.
Cu toate acestea, statele membre pot stabili diferite perioade fiscale, cu conditia ca perioadele respective sa nu depaseasca un an.

Art. 253. - Suedia poate aplica o procedura simplificata pentru intreprinderile mici si mijlocii, prin care persoanele impozabile care desfasoara doar operatiuni taxabile la nivel national pot depune declaratii de TVA la trei luni de la incheierea perioadei anuale de impunere directa.

Art. 254. - In cazul livrarilor de mijloace de transport noi efectuate in conformitate cu conditiile mentionate la articolul 138 alineatul (2) litera (a) de catre o persoana impozabila identificata in scopuri de TVA pentru un client neidentificat in scopuri de TVA sau de catre o persoana impozabila, astfel cum este definita la articolul 9 alineatul (2), statele membre adopta masurile necesare pentru a se asigura ca vanzatorul comunica toate informatiile necesare pentru a permite aplicarea TVA si controlul acestei aplicari de catre autoritatile fiscale.

Art. 255. - In cazul in care statele membre desemneaza clientul aurului de investitii ca persoana obligata la plata TVA in temeiul articolului 198 alineatul (1) sau daca, in cazul aurului sub forma de materie prima, produse semifabricate sau aur de investitii, definit la articolul 344 alineatul (1), statele membre isi exercita optiunea prevazuta la articolul 198 alineatul (2) de a desemna clientul ca persoana obligata la plata TVA, acestea adopta masurile necesare pentru a se asigura ca respectivul client respecta obligatiile legate de depunerea declaratiei privind TVA, prevazute in prezentul capitol.

Art. 256. - Statele membre adopta masurile necesare pentru a se asigura ca persoanele considerate ca persoane obligate la plata TVA in locul persoanelor impozabile nestabilite pe teritoriul lor, in conformitate cu articolele 194-197 si cu articolul 204, respecta obligatiile referitoare la depunerea declaratiilor privind TVA, in conformitate cu prezentul capitol.

Art. 257. - Statele membre adopta masurile necesare pentru a se asigura ca persoanele juridice neimpozabile care sunt persoane obligate la plata TVA datorata pentru achizitii intracomunitare de bunuri, in conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i), respecta obligatiile referitoare la depunerea de declaratii privind TVA, in temeiul dispozitiilor prezentului capitol.

Art. 258. - Statele membre stabilesc norme de aplicare pentru depunerea declaratiilor privind TVA pentru achizitiile intracomunitare de mijloace de transport noi, in temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b) punctul (ii), si pentru achizitiile intracomunitare de produse supuse accizelor, in temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b) punctul (iii).

Art. 259. - Statele membre pot solicita persoanelor care efectueaza achizitii intracomunitare de mijloace de transport noi in temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) sa furnizeze, la depunerea declaratiilor privind TVA, toate informatiile necesare pentru aplicarea TVA si controlul aplicarii TVA de catre autoritatile fiscale.

Art. 260. - Statele membre stabilesc modalitatile de declarare in ceea ce priveste importurile de bunuri.

Art. 261. - (1) Statele membre pot solicita persoanei impozabile sa depuna o declaratie care sa cuprinda toate informatiile mentionate la articolele 250 si 251 pentru toate operatiunile desfasurate in anul precedent. Declaratia respectiva furnizeaza toate informatiile necesare oricaror ajustari.

(2) Statele membre permit si pot solicita depunerea declaratiei prevazute la alineatul (1) prin mijloace electronice, in conditiile pe care le stabilesc.

CAPITOLUL 6: Declaratii recapitulative

Art. 262. - Fiecare persoana impozabila identificata in scopuri de TVA depune o declaratie recapitulativa a clientilor identificati in scopuri de TVA, carora le-a furnizat bunuri in conditiile mentionate la articolul 138 alineatul (1) si alineatul (2) litera (c), si a persoanelor identificate in scopuri de TVA carora le-a livrat bunuri ce i-au fost livrate lui prin achizitiile intracomunitare prevazute la articolul 42.

Art. 263. - (1) Declaratia recapitulativa se intocmeste pentru fiecare trimestru calendaristic in perioada si in conformitate cu procedurile ce urmeaza a fi stabilite de statele membre.
Cu toate acestea, statele membre pot stabili ca depunerea declaratiilor recapitulative sa se faca lunar.

(2) Statele membre permit si pot solicita depunerea declaratiilor recapitulative prevazute la alineatul (1) prin mijloace electronice, in conditiile pe care le stabilesc.

Art. 264. - (1) Declaratia recapitulativa cuprinde urmatoarele informatii:

a) numarul de identificare in scopuri de TVA al persoanei impozabile din statul membru in care se depune declaratia recapitulativa si pe baza caruia respectiva persoana a efectuat livrarea de bunuri in conditiile mentionate la articolul 138 alineatul (1);
b)numarul de identificare in scopuri de TVA al persoanei care efectueaza o achizitie de bunuri in alt stat membru decat cel in care se depune declaratia recapitulativa si pe baza caruia i-au fost livrate bunurile;
c) numarul de identificare in scopuri de TVA al persoanei impozabile, din statul membru in care se depune declaratia recapitulativa si pe baza caruia a efectuat un transfer in alt stat membru, in conformitate cu articolul 138 alineatul (2) litera (c), precum si numarul prin care este identificata in statul membru in care s-a incheiat expedierea sau transportul;
d) pentru fiecare client, valoarea totala a livrarilor de bunuri efectuate de persoana impozabila;
e) pentru livrarile de bunuri ce constau din transferuri spre alt stat membru, in conformitate cu articolul 138 alineatul (2) litera (c), valoarea totala a livrarilor, determinata in conformitate cu articolul 76;
f) valoarea ajustarilor efectuate in temeiul articolului 90.

(2) Valoarea prevazuta la alineatul (1) litera (d) se declara pentru trimestrul calendaristic in cursul caruia TVA a devenit exigibila.
Valoarea prevazuta la alineatul (1) litera (f) se declara pentru trimestrul calendaristic in cursul caruia regularizare a fost comunicata clientului.

Art. 265. - (1) In cazul achizitiilor intracomunitare de bunuri, prevazute la articolul 42, persoana impozabila identificata in scopuri de TVA in statul membru care i-a atribuit numarul de identificare in scopuri de TVA pe baza caruia a efectuat aceste achizitii mentioneaza in mod clar urmatoarele informatii in declaratia recapitulativa:

a) numarul de identificare in scopuri de TVA in statul membru respectiv si pe baza caruia s-a efectuat achizitia si livrarea ulterioara de bunuri;
b) numarul de identificare in scopuri de TVA, in statul membru in care s-a incheiat expedierea sau transportul de bunuri, al destinatarului livrarii ulterioare efectuate de persoana impozabila;
c) pentru fiecare destinatar al livrarii ulterioare, valoarea totala, fara TVA, a livrarilor efectuate de persoana impozabila in statul membru in care s-a incheiat expedierea sau transportul bunurilor.

(2) Valoarea prevazuta la alineatul (1) litera (c) se declara pentru trimestrul calendaristic in cursul caruia TVA a devenit exigibila.

Art. 266. - Prin derogare de la articolele 264 si 265, statele membre pot prevedea ca declaratiile recapitulative sa contina informatii suplimentare.

Art. 267. - Statele membre adopta masurile necesare pentru a se asigura ca persoanele care, in conformitate cu articolele 194 si 204, sunt considerate ca persoane obligate la plata taxei in locul unei persoane impozabile care nu este stabilita pe teritoriul lor, indeplinesc obligatia de a depune declaratia recapitulativa in temeiul prezentului capitol.

Art. 268. - Statele membre pot cere ca persoanele impozabile care, pe teritoriul lor, efectueaza achizitii intracomunitare de bunuri sau operatiuni asimilate achizitiilor intracomunitare de bunuri, in temeiul articolelor 21 sau 22, sa depuna declaratii ce cuprind informatii cu privire la achizitiile in cauza, cu conditia ca, totusi, declaratiile sa nu fie solicitate pentru o perioada care sa nu fie mai mica de o luna.

Art. 269. - Hotarand in unanimitate la propunerea Comisiei, Consiliul poate autoriza orice stat membru sa introduca masurile speciale prevazute la articolele 270 si 271 pentru a simplifica obligatia, prevazuta de prezentul capitol, de a depune o declaratie recapitulativa. Respectivele masuri nu pot aduce atingere monitorizarii corespunzatoare a operatiunilor intracomunitare.

Art. 270. - In baza autorizatiei prevazute la articolul 269, statele membre pot permite persoanelor impozabile sa depuna declaratii recapitulative anuale in care sa se indice numerele de identificare TVA din alt stat membru, ale beneficiarilor livrarilor de bunuri efectuate de respectivele persoane impozabile, in conditiile mentionate la articolul 138 alineatul (1) si alineatul (2) litera (c), in cazul in care persoanele impozabile indeplinesc urmatoarele trei conditii:

a) valoarea anuala totala, exclusiv TVA, a livrarilor de bunuri si prestarilor de servicii nu depaseste, cu mai mult de 35 000 EUR sau echivalentul in moneda nationala, valoarea cifrei de afaceri anuale care serveste drept referinta pentru aplicarea scutirii pentru intreprinderile mici prevazute la articolele 282-292;
b) valoarea anuala totala, exclusiv TVA, a livrarilor de bunuri efectuate in conformitate cu conditiile prevazute la articolul 138 nu depaseste 15 000 EUR sau echivalentul in moneda nationala;
c) nici una dintre livrarile de bunuri efectuate in conformitate cu conditiile prevazute la articolul 138 nu este o livrare de mijloace de transport noi.

Art. 271. - In baza autorizatiei prevazute la articolul 269, statele membre care stabilesc la peste trei luni perioada fiscala pentru care persoanele impozabile au obligatia de a depune declaratia privind TVA prevazut la articolul 250 pot permite persoanelor respective sa depuna declaratii recapitulative pentru aceeasi perioada, in cazul in care persoanele impozabile respective indeplinesc urmatoarele trei conditii:

a) valoarea anuala totala, exclusiv TVA, a livrarilor de bunuri si prestarilor de servicii nu depaseste 200 000 EUR sau echivalentul in moneda nationala;
b) valoarea anuala totala, exclusiv TVA, a livrarilor de bunuri efectuate in conformitate cu conditiile prevazute la articolul 138 nu depaseste 15 000 EUR sau echivalentul in moneda nationala;
c) nici una dintre livrarile de bunuri efectuate in conformitate cu conditiile prevazute la articolul 138 nu este o livrare de mijloace de transport noi.

CAPITOLUL 7: Dispozitii diverse

Art. 272. - (1) Statele membre pot scuti urmatoarele persoane impozabile de anumite sau de toate obligatiile prevazute la capitolele 2-6:

a) persoanele impozabile ale caror achizitii intracomunitare de bunuri nu se supun TVA in baza articolului 3 alineatul (1);
b) persoanele impozabile care nu efectueaza nici una dintre operatiunile prevazute la articolele 20, 21, 22, 33, 36,138 si 141;
c) persoanele impozabile care efectueaza numai livrari de bunuri sau prestari de servicii care sunt scutite in conformitate cu articolele 132, 135 si 136, articolelor 146-149 si articolelor 151, 152 sau 153;
d) persoanele impozabile care beneficiaza de scutirea pentru intreprinderi mici prevazuta la articolele 282-292;
e) persoanele impozabile care beneficiaza de regimul comun forfetar pentru producatori agricoli.

Statele membre nu pot scuti persoanele impozabile prevazute la primul paragraf litera (b) de la obligatiile de facturare prevazute la articolele 220-236 si articolele 238, 239 si 240.

(2) In cazul in care statele membre exercita optiunea prevazuta la alineatul (1) primul paragraf litera (e), acestea adopta masurile necesare pentru a asigura aplicarea corecta a regimului tranzitoriu de impunere a operatiunilor intracomunitare.

(3) Statele membre pot scuti persoanele impozabile altele decat persoanele impozabile prevazute la alineatul (1) de anumite obligatii de a tine evidente, prevazute la articolul 242.

Art. 273. - Statele membre pot impune alte obligatii pe care le considera necesare pentru a asigura colectarea in mod corect a TVA si a preveni evaziunea, sub rezerva cerintei de tratament egal al operatiunilor interne si operatiunilor efectuate intre statele membre de catre persoane impozabile si cu conditia ca respectivele obligatii sa nu genereze, in comertul intre statele membre, unele formalitati in legatura cu trecerea frontierelor.
Optiunea prevazuta la primul paragraf nu poate fi considerata ca baza de plecare pentru a impune obligatii de facturare suplimentare fata de cele stabilite la capitolul 3.

CAPITOLUL 8: Obligatii privind anumite operatiuni de import si export

Sectiunea 1: Operatiuni de import

Art. 274. - Articolele 275, 276 si 277 se aplica importurilor de bunuri aflate in libera circulatie, care intra in Comunitate dintr-un teritoriu tert ce face parte din teritoriul vamal al Comunitatii.

Art. 275. - Formalitatile privind importul bunurilor prevazute la articolul 274 sunt identice cu cele stabilite de dispozitiile vamale comunitare in vigoare pentru importul de bunuri pe teritoriul vamal al Comunitatii.

Art. 276. - In cazul in care expedierea sau transportul bunurilor prevazute la articolul 274 se incheie intr-un punct situat in afara statului membru de intrare in Comunitate, bunurile respective circula in Comunitate pe baza regimului de tranzit comunitar stabilit de dispozitiile vamale comunitare in vigoare, in masura in care au facut obiectul unei declaratii de plasare sub regimul vamal respectiv la intrarea in Comunitate.

Art. 277. - In cazul in care, la intrarea in Comunitate, bunurile prevazute la articolul 274 se afla in una dintre situatiile care le-ar permite, in cazul in care sunt importate in sensul articolului 30 primul paragraf, sa fie reglementate de unul dintre regimurile sau de una dintre situatiile prevazute la articolul 156 sau de un regim de admitere temporara cu scutire totala de drepturi de import, statele membre adopta masurile necesare pentru a se asigura ca bunurile pot ramane in Comunitate in aceleasi conditii ca cele stabilite pentru aplicarea respectivelor regimuri sau situatii.

Sectiunea 2: Operatiuni de export

Art. 278. - Articolele 2 79 si 280 se aplica exportului de bunuri aflate in libera circulatie care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru catre un teritoriu tert ce face parte din teritoriul vamal al Comunitatii.

Art. 279. - Formalitatile legate de exportul de bunuri prevazute la articolul 278 de pe teritoriul Comunitatii sunt aceleasi ca in cazul celor stabilite de dispozitiile vamale comunitare in vigoare pentru exportul de bunuri de pe teritoriul vamal al Comunitatii.

Art. 280. - In cazul bunurilor exportate temporar din Comunitate pentru a fi reimportate, statele membre adopta masurile necesare pentru a se asigura ca, in momentul reimportarii in Comunitate, aceste bunuri pot fi reglementate de aceleasi dispozitii care se pot aplica in cazul in care au fost exportate temporar de pe teritoriul vamal al Comunitatii.

TITLUL XII: REGIMURI SPECIALE

CAPITOLUL 1: Regimul special pentru intreprinderile mici

Sectiunea 1: Proceduri simplificate pentru impunere si colectare

Art. 281. - Statele membre care pot intampina dificultati in aplicarea regimurilor normale privind TVA intreprinderilor mici, datorita activitatilor sau structurii acestora, pot sa aplice, in conditiile si limitele pe care le pot stabili si dupa consultarea comitetului TVA, proceduri simplificate de impunere si colectare a TVA, precum regimuri forfetare, cu conditia de a nu rezulta o reducere a taxei.

Sectiunea 2: Scutiri sau diminuari treptate

Art. 282. - Scutirile si diminuarile treptate de taxe prevazute in prezenta sectiune se aplica livrarilor de bunuri si prestarilor de servicii efectuate de intreprinderile mici.

Art. 283. - (1) Regimurile prevazute in prezenta sectiune nu se aplica urmatoarelor operatiuni:

a) operatiuni efectuate ocazional, prevazute la articolul 12;
b) livrari de mijloace de transport noi efectuate in conditiile prevazute la articolul 138 alineatul (1) si alineatul (2) litera (a);
c) livrari de bunuri sau prestari de servicii efectuate de o persoana impozabila care nu este stabilita in statul membru in care TVA este datorata.

(2) Statele membre pot exclude si alte operatiuni, decat cele prevazute la alineatul (1), de la regimurile prevazute in prezenta sectiune.

Art. 284. - (1) Statele membre care si-au exercitat optiunea prevazuta la articolul 14 din Directiva 67/228/CEE a Consiliului din 11 aprilie 1967 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - Structura si procedurile de aplicare a sistemului comun privind taxa pe valoarea adaugata (¹) pentru a introduce scutiri sau diminuari treptate de taxe, pot mentine aceste scutiri sau diminuari si modalitatile de aplicare, in cazul in care respecta regulile privind TVA.
(¹)JO 71, 14.4.1967, p. 1303/67. Directiva abrogata prin Directiva 77/388/CEE.

(2) Statele membre care, la 17 mai 1977, au scutit persoanele impozabile a caror cifra de afaceri anuala era mai mica decat echivalentul in moneda nationala a 5 000 unitati de cont europene la cursul de schimb de la acea data, pot creste acest plafon pana la 5 000 EUR.
Statele membre care au aplicat diminuarea treptata a taxelor nu pot nici sa majoreze plafonul acestei scutiri, nici sa faca mai favorabile conditiile de acordare a acesteia.

Art. 285. - Statele membre care nu si-au exercitat optiunea prevazuta la articolul 14 din Directiva 67/228/CEE pot acorda o scutire de taxe persoanelor impozabile a carora cifra de afaceri anuala nu depaseste 5 000 EUR sau echivalentul in moneda nationala.
Statele membre prevazute la primul paragraf pot acorda o diminuare treptata a taxelor persoanelor impozabile a caror cifra de afaceri depaseste plafonul stabilit pentru aplicarea acesteia.

Art. 286. - Statele membre care, la 17 mai 1977, au scutit persoanele impozabile a caror cifra de afaceri anuala era mai mare sau egala cu echivalentul in moneda nationala a 5 000 unitati de cont europene la cursul de schimb de la acea data, pot majora acest plafon pentru a mentine valoarea scutirii in termeni reali.

Art. 287. - Statele membre care au aderat dupa 1 ianuarie 1978 pot scuti persoanele impozabile a caror cifra de afaceri anuala nu depaseste echivalentul in moneda nationala a urmatoarelor sume, la cursul de schimb din ziua aderarii lor:

1. Grecia: 10 000 unitati de cont europene;
2. Spania: 10 000 ECU;
3. Portugalia: 10 000 ECU;
4. Austria: 35 000 ECU;
5. Finlanda: 10 000 ECU;
6. Suedia: 10 000 ECU;
7. Republica Ceha: 35 000 EUR;
8. Estonia: 16 000 EUR;
9. Cipru: 15 600 EUR;
10. Letonia: 17 200 EUR;
11. Lituania: 29 000 EUR;
12. Ungaria: 35 000 EUR;
13. Malta: 37 000 EUR, in cazul in care activitatea economica consta in principal in livrarea de bunuri, 24 300 EUR, in cazul in care activitatea economica consta in principal in prestarea de servicii cu o valoare adaugata scazuta (input-uri ridicate), si 14 600 EUR in alte cazuri, si anume prestarile de servicii cu o valoare adaugata ridicata (input-uri scazute);
14. Polonia: 10 000 EUR;
15. Slovenia: 25 000 EUR;
16. Slovacia: 35 000 EUR.

Art. 288. - Cifra de afaceri ce serveste drept referinta in scopul aplicarii regimului prevazut in prezenta sectiune se constituie din urmatoarele sume, exclusiv TVA:

1. valoarea livrarilor de bunuri si prestarilor de servicii, in masura in care sunt impozitate;
2. valoarea operatiunilor care sunt scutite, cu dreptul de deducere a TVA achitata in stadiul anterior, in temeiul articolelor 110 sau 111, articolului 125 alineatul (1), articolului 127 sau articolului 128 alineatul (1);
3. valoarea operatiunilor care sunt scutite in temeiul articolelor 146-149 si articolelor 151, 152 sau 153;
4. valoarea operatiunilor imobiliare, operatiunilor financiare prevazute la articolul 135 alineatul (1) literele (b)-(g), si valoarea serviciilor de asigurare, cu exceptia cazului in care aceste operatiuni au caracterul de operatiuni accesorii.

Cu toate acestea, cesiunile de active fixe corporale sau necorporale ale unei intreprinderi nu se iau in considerare in scopul calcularii cifrei de afaceri.

Art. 289. - Persoanele impozabile scutite de TVA nu au dreptul de a deduce TVA in conformitate cu articolele 167-171 si cu articolele 173-177 si nu pot mentiona TVA pe facturile lor.

Art. 290. - Persoanele impozabile care au dreptul la scutire de TVA pot opta fie pentru regimul normal de aplicare a TVA, fie pentru procedurile simplificate prevazute la articolul 281. In acest caz, ele beneficiaza de orice treptata a taxelor prevazuta de legislatia nationala.

Art. 291. - Sub rezerva aplicarii articolului 281, persoanele impozabile care beneficiaza de diminuarea treptata sunt considerate persoane impozabile supuse regimului normal de TVA.

Art. 292. - Regimul prevazut in prezenta sectiune se aplica pana la o data ce urmeaza sa fie stabilita de Consiliu in conformitate cu articolul 93 din tratat, care nu poate fi ulterioara datei de intrare in vigoare a regimului definitiv prevazut la articolul 402.

Sectiunea 3: Raportare si reexaminare

Art. 293. - Din patru in patru ani, de la adoptarea prezentei directive, Comisia prezinta Consiliului, pe baza informatiilor obtinute de la statele membre, un raport privind aplicarea prezentului capitol, precum si, dupa caz si luand in seama necesitatea de a asigura convergenta pe termen lung a reglementarilor nationale, propuneri cu privire la urmatoarele puncte:

1. imbunatatiri ale regimului special pentru intreprinderile mici;
2. adaptarea sistemelor nationale, in ceea ce priveste scutirile si diminuarile treptate ale taxelor;
3. adaptarea plafoanelor prevazute in sectiunea 2.

Art. 294. - Consiliul decide, in conformitate cu articolul 93 din tratat, daca este necesar un regim special pentru intreprinderi mici in cadrul regimului definitiv si, dupa caz, stabileste limitele si conditiile comune de aplicare a regimului respectiv.

CAPITOLUL 2: Regimul comun forfetar pentru producatori agricoli

Art. 295. - (1) In sensul prezentului capitol, se aplica urmatoarele definitii:

1. "producator agricol" inseamna orice persoana impozabila care isi desfasoara activitatea intr-o intreprindere agricola, forestiera sau de pescuit;
2. "intreprindere agricola, forestiera sau de pescuit" inseamna o intreprindere considerata ca atare de fiecare stat membru in cadrul activitatilor de productie mentionate in anexa VII;
3. "producator agricol forfetar" inseamna orice producator agricol caruia i se aplica regimul forfetar prevazut in prezentul capitol;
4. "produse agricole" inseamna bunuri care rezulta din activitatile mentionate in anexa VII, produse de o intreprindere agricola, forestiera sau de pescuit din fiecare stat membru;
5. "servicii agricole" inseamna servicii, in special cele mentionate in anexa VIII, prestate de un producator agricol care isi foloseste forta de munca sau echipamentele utilizate in mod normal in intreprinderea agricola, forestiera sau de pescuit si care contribuie in mod normal la realizarea productiei agricole;
6. "TVA impusa anterior" inseamna valoarea TVA totala pentru bunurile si serviciile cumparate de toate intreprinderile agricole, forestiere si de pescuit din fiecare stat membru, supuse regimului forfetar, in masura in care aceasta taxa este deductibila in conformitate cu articolele 167,168 si 169 si cu articolele 173-177 pentru un producator agricol supus regimului normal de TVA;
7. "procente de compensare in cota forfetara" inseamna procentele stabilite de statele membre in conformitate cu articolele 297, 298 si 299 si aplicate de aceste state in cazurile mentionate la articolul 300 pentru a permite producatorilor agricoli forfetari sa beneficieze de compensarea forfetara a TVA impusa anterior;
8. "compensare in cota forfetara" inseamna suma rezultata din aplicarea procentelor de compensare in cota forfetara a cifrei de afaceri a producatorului agricol forfetar in cazurile mentionate la articolul 300.

(2) Activitatile de transformare a produselor ce deriva in principal din productia agricola, in care se utilizeaza mijloace folosite in mod normal in intreprinderile agricole, forestiere sau de pescuit, sunt considerate activitati de productie agricola mentionate in anexa VII.

Art. 296. - (1) In cazul in care aplicarea regimului normal de TVA asupra producatorilor agricoli sau a regimului special prevazut la capitolul 1 intampina dificultati, statele membre pot aplica producatorilor agricoli, in conformitate cu prezentul capitol, un regim forfetar avand scopul de a compensa TVA aplicata achizitiilor de bunuri si prestarilor de servicii efectuate de producatorii agricoli forfetari.

(2) Fiecare stat membru poate exclude de la regimul forfetar anumite categorii de producatori agricoli, precum si producatori agricoli pentru care aplicarea regimului normal de TVA sau a procedurilor simplificate prevazute la articolul 281 nu intampina dificultati administrative.

(3) Fiecare producator agricol forfetar poate opta, sub rezerva regulilor si conditiilor stabilite de fiecare stat membru, pentru aplicarea regimului normal de TVA sau, dupa caz, a procedurilor simplificate prevazute la articolul 281.

Art. 297. - Dupa caz, statele membre stabilesc procentele de compensare in cota forfetara. Statele membre pot fixa procente diferite pentru domeniul forestier, pentru diversele subdiviziuni ale agriculturii si pescuitului.
Comisiei ii sunt comunicate de catre statele membre procentele de compensare in cota forfetara stabilite in conformitate cu primul paragraf inainte de aplicarea acestora.

Art. 298. - Procentele de compensare in cota forfetara se calculeaza pe baza statisticilor macroeconomice realizate exclusiv asupra producatorilor agricoli forfetari pentru cei trei ani anteriori.
Procentele se pot rotunji cu o jumatate de punct in sus sau in jos. Statele membre pot, de asemenea, reduce aceste procente pana la zero.

Art. 299. - Procentele de compensare in cota forfetara nu pot avea efectul de a genera pentru producatorii agricoli forfetari rambursari mai mari decat TVA impusa anterior.

Art. 300. - Procentele de compensare in cota forfetara se aplica preturilor, exclusiv TVA, ale urmatoarelor bunuri si servicii:

1. produse agricole livrate de producatori agricoli forfetari altor persoane impozabile decat cele supuse, in statul membru in care aceste produse au fost livrate, acestui regim forfetar;
2. produse agricole livrate de producatori agricoli forfetari, in conditiile mentionate la articolul 138, persoanelor juridice neimpozabile ale carora achizitii intracomunitare de bunuri sunt supuse TVA, in temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b), in statul membru in care se incheie expedierea sau transportul respectivelor produse agricole;
3. servicii agricole prestate de producatori agricoli forfetari altor persoane impozabile decat cele supuse, in statul membru in care au fost prestate serviciile, acestui regim forfetar.

Art. 301. - (1) In cazul livrarii de produse agricole sau al prestarii de servicii agricole mentionate la articolul 300, statele membre stabilesc ca fie clientul, fie autoritatile publice au obligatia de a efectua platile compensarii in cota forfetara.

(2) In ceea ce priveste orice livrare de produse agricole sau prestare de servicii agricole, altele decat cele prevazute la articolul 300, se considera ca este clientul cel care are obligatia de a efectua plata compensarii in cota forfetara.

Art. 302. - In cazul in care un producator agricol forfetar are dreptul la o compensare in cota forfetara, acesta nu are dreptul la deducerea TVA pentru activitatile reglementate de respectivul regim forfetar.

Art. 303. - (1) In cazul in care un client persoana impozabila plateste compensarea forfetara in temeiul articolului 301 alineatul (1), acesta are dreptul, in conditiile stabilite la articolele 167, 168 si 169, precum si la articolele 173-177 si in conformitate cu procedurile stabilite de statele membre, de a deduce valoarea compensarii din TVA pe care are obligatia de a o plati in statul membru in care efectueaza operatiunile impozitate.

(2) Statele membre ramburseaza clientului valoarea compensarii in cota forfetara pe care acesta a achitat-o pentru oricare dintre urmatoarele operatiuni:

a) livrarea produselor agricole, efectuata in conditiile mentionate la articolul 138, persoanelor impozabile sau persoanelor juridice neimpozabile, actionand in aceasta calitate in alt stat membru pe teritoriul caruia achizitiile intracomunitare de bunuri pe care le efectueaza sunt supuse TVA in temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b);
b) livrarea produselor agricole, efectuata in conditiile mentionate la articolele 146, 147, 148 si 156, la articolul 157 alineatul (1) litera (b) si la articolele 158, 160 si 161, unui client persoana impozabila stabilit in afara Comunitatii, in masura in care produsele respective sunt folosite de clientul in cauza in scopul operatiunilor prevazute la articolul 169 literele (a) si (b) sau in scopul prestarilor de servicii considerate ca fiind efectuate pe teritoriul statului membru in care este stabilit clientul si pentru care TVA este platibila doar de client in temeiul articolului 196;
c) prestarea de servicii agricole unui client persoana impozabila stabilit in Comunitate, dar in alt stat membru, sau unui client persoana impozabila stabilit in afara Comunitatii, in masura in care serviciile sunt folosite de client in scopul operatiunilor prevazute la articolul 169 literele (a) si (b) sau in scopul prestarilor de servicii considerate ca fiind desfasurate pe teritoriul statului membru in care este stabilit clientul si pentru care TVA este platibila doar de client in temeiul articolului 196.

(3) Statele membre stabilesc metoda pe baza careia se efectueaza rambursarile prevazute la alineatul (2). Statele membre pot aplica, in special, dispozitiile Directivelor 79/1072/CEE si 86/560/CEE.

Art. 304. - Statele membre adopta masurile necesare pentru verificarea platilor compensarii in cota forfetara efectuate catre producatorii agricoli forfetari.

Art. 305. - Atunci cand statele membre aplica acest regim forfetar, acestea au obligatia de a adopta toate masurile necesare pentru a se asigura ca livrarea de produse agricole intre statele membre, efectuata in conditiile mentionate la articolul 33, este intotdeauna impozitata in acelasi fel, fie ca livrarea este efectuata de un producator agricol forfetar, fie de alta persoana impozabila.

CAPITOLUL 3: Regimul special pentru agentiile de turism

Art. 306. - (1) Statele membre aplica un regim special de TVA, in conformitate cu prezentul capitol, operatiunilor efectuate de agentiile de turism care actioneaza fata de clienti in nume propriu si folosesc, pentru realizarea operatiunilor de turism, livrari de bunuri sau prestari de servicii oferite de alte persoane impozabile.
Acest regim special nu se aplica agentiilor de turism care actioneaza exclusiv ca intermediari si carora li se aplica articolul 79 primul paragraf litera (c) in scopul calcularii sumei impozabile.

(2) In sensul prezentului capitol, tur-operatorii sunt considerati agentii de turism.

Art. 307. - Operatiunile efectuate, in conditiile prevazute la articolul 306, de o agentie de turism pentru realizarea unei calatorii se considera ca un serviciu unic prestat de o agentie de turism unui client.
Serviciul unic se impoziteaza in statul membru in care agentia de turism si-a stabilit sediul activitatii economice sau un sediu permanent de la care agentia de turism a efectuat prestarea de servicii.

Art. 308. - Baza de impozitare si pretul fara TVA, in sensul articolului 226 punctul 8, pentru serviciul unic prestat de agentia de turism este marja agentiei de turism, si anume, diferenta dintre valoarea totala, fara TVA, ce este achitata de client si costul efectiv suportat de agentia de turism pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii asigurate de alte persoane impozabile, in cazul in care respectivele operatiuni sunt direct in beneficiul clientului.

Art. 309. - In cazul in care operatiunile pentru care agentia de turism a recurs la alte persoane impozabile sunt realizate de acestea in afara Comunitatii, prestarea de servicii efectuata de agentia de turism se considera ca activitate intermediara scutita in conformitate cu articolul 153.
In cazul in care operatiunile sunt realizate atat in Comunitate, cat si in afara acesteia, doar partea serviciilor agentiei de turism aferente operatiunilor efectuate in afara Comunitatii poate fi scutita.

Art. 310. - TVA perceputa agentiei de turism de alte persoane impozabile pentru operatiunile prevazute la articolul 307 si care sunt direct in beneficiul clientului nu sunt deductibile sau rambursabile in nici un stat membru.

CAPITOLUL 4: Regimuri speciale pentru bunuri second-hand, obiecte de arta, obiecte de colectie si antichitati

Sectiunea 1: Definitii

Art. 311. - (1) In sensul prezentului capitol si fara a aduce atingere altor dispozitii comunitare, se aplica urmatoarele definitii:

1. "bunuri second-hand" inseamna bunuri mobile corporale, care pot fi reutilizate, in aceeasi stare sau dupa reparatii, altele decat obiecte de arta, obiecte de colectie sau antichitati si altele decat metale pretioase sau pietre pretioase, astfel cum sunt definite de statele membre;
2. "obiecte de arta" inseamna obiectele enumerate in anexa IX partea A;
3. "obiecte de colectie" inseamna obiectele enumerate in anexa IX partea B;
4. "antichitati" inseamna obiectele enumerate in anexa IX partea C;
5. "comerciant persoana impozabila" inseamna orice persoana impozabila care, in cursul activitatii sale economice, cumpara sau afecteaza pentru nevoile intreprinderii sale sau importa, in scopul revanzarii, bunuri second-hand, obiecte de arta, articole de colectie sau antichitati, fie ca respectiva persoana impozabila actioneaza in nume propriu sau in contul altei persoane, in temeiul unui contract pe baza caruia se plateste un comision la cumparare sau la vanzare;
6. "organizator al unei vanzari prin licitatie publica" inseamna orice persoana impozabila care, in cursul activitatii sale economice, ofera bunuri spre vanzare prin licitatie publica in vederea remiterii acestora ofertantului celui mai competitiv;
7. "comitent al unui organizator al unei vanzari prin licitatie publica" inseamna orice persoana care transmite bunuri unui organizator al unei vanzari prin licitatie publica in temeiul unui contract pe baza caruia se plateste un comision la vanzare.

(2) Statele membre nu considera ca obiecte de arta obiectele enumerate la punctele 5, 6 sau 7 din anexa IX partea A.

(3) Contractul pe baza caruia se plateste comision la vanzare, prevazut la alineatul (1) punctul 7, este necesar sa prevada ca organizatorul vanzarii propune bunurile pentru licitatie publica in nume propriu, dar in contul comitentului sau, si remite bunurile, in nume propriu, dar in contul comitentului sau, ofertantului celui mai competitiv caruia ii sunt adjudecate bunurile in cadrul licitatiei publice.

Sectiunea 2: Regim special pentru comercianti persoane impozabile

Subsectiunea 1: Regimul marjei

Art. 312. - In sensul prezentei subsectiuni, se aplica urmatoarele definitii:

1. "pret de vanzare" inseamna tot ceea ce constituie contraprestatia obtinuta sau care urmeaza sa fie obtinuta de comerciantul persoana impozabila de la client sau de la o parte terta, inclusiv subventii direct legate de operatiune, impozite, drepturi, prelevari si taxe si cheltuieli neprevazute, precum cheltuieli cu comisioane, cheltuieli de ambalare, de transport si de asigurare percepute de comerciantul impozabil clientului, dar cu exceptia sumelor prevazute la articolul 79;
2. "pret de cumparare" inseamna tot ceea ce constituie contravaloarea, in sensul punctului 1, obtinuta sau care urmeaza sa fie obtinuta de la comerciantul persoana impozabila de catre furnizorul sau.

Art. 313. - (1) In ceea ce priveste livrarea de bunuri second-hand, obiecte de arta, articole de colectie sau antichitati efectuata de comercianti impozabili, statele membre aplica un regim special pentru impozitarea marjei de profit realizate de comerciantul impozabil, in conformitate cu dispozitiile prezentei subsectiuni.

(2) Pana la introducerea regimului definitiv prevazut la articolul 402, regimul prevazut la alineatul (1) din prezentul articol nu se aplica livrarii de mijloace de transport noi efectuate in conditiile mentionate la articolul 138 alineatul (1) si alineatul (2) litera (a).

Art. 314. - Regimul marjei se aplica livrarii de catre un comerciant persoana impozabila a unor bunuri second-hand, obiecte de arta, obiecte de colectie sau antichitati, in cazul in care respectivele bunuri i-au fost livrate in Comunitate de una dintre urmatoarele persoane:

a) o persoana neimpozabila;
b) alta persoana impozabila, in masura in care livrarea de bunuri de catre aceasta este scutita in temeiul articolului 136;
c) alta persoana impozabila, in masura in care livrarea de bunuri de catre aceasta face obiectul unei scutiri pentru intreprinderi mici, prevazuta la articolele 282-292 si se refera la bunuri de capital;
d) alt comerciant persoana impozabila, in masura in care TVA a fost aplicata livrarii de bunuri de catre acesta in conformitate cu regimul marjei.

Art. 315. - Baza impozabila pentru livrarea de bunuri prevazuta la articolul 314 este marja de profit realizata de comerciantul persoana impozabila, din care se scade valoarea TVA aferenta marjei de profit.
Marja de profit a comerciantului persoana impozabila este egala cu diferenta dintre pretul de vanzare solicitat de comerciantul persoana impozabila pentru bunuri si pretul de cumparare.

Art. 316. - (1) Statele membre acorda comerciantilor persoane impozabile dreptul de a opta pentru aplicarea regimului marjei urmatoarelor operatiuni:

a) livrarea de obiecte de arta, obiecte de colectie sau antichitati, pe care insusi comerciantul persoana impozabila le-a importat;
b) livrarea de obiecte de arta unui comerciant persoana impozabila de catre autori sau succesorii in drepturi ai acestora;
c) livrarea de obiecte de arta unui comerciant persoana impozabila de catre o persoana impozabila, alta decat un comerciant persoana impozabila, in cazul in care livrarea respectiva a fost supusa cotei reduse, in temeiul articolului 103.

(2) Statele membre stabilesc norme de exercitare a optiunii prevazute la alineatul (1), care, in orice caz, se refera la o perioada de cel putin doi ani calendaristici.

Art. 317. - In cazul in care un comerciant persoana impozabila exercita optiunea prevazuta la articolul 316, baza impozabila se determina in conformitate cu articolul 315.
In ceea ce priveste livrarea de obiecte de arta, obiecte de colectie sau antichitati pe care le-a importat comerciantul persoana impozabila insusi, pretul de cumparare ce se ia in considerare pentru calcularea marjei de profit este egal cu baza impozabila la import, determinata in conformitate cu articolele 8 5-89, la care se adauga TVA datorata sau achitata la import.

Art. 318. - (1) Pentru a simplifica procedura de colectare a taxei si dupa consultarea comitetului TVA, statele membre pot prevedea ca, pentru anumite operatiuni sau pentru anumite categorii de comercianti persoane impozabile, baza impozabila pentru livrarile de bunuri supuse regimului marjei urmeaza a fi determinata pentru fiecare perioada impozabila in cursul careia comerciantul persoana impozabila are obligatia de a depune declaratia privind TVA prevazuta la articolul 250.
In cazul unei prevederi adoptate in conformitate cu primul paragraf, baza impozabila pentru livrarile de bunuri carora li se aplica aceeasi cota a TVA este marja totala de profit realizata de comerciantul persoana impozabila din care se scade valoarea TVA aferenta marjei respective.

(2) Marja totala de profit este egala cu diferenta dintre urmatoarele doua valori:

a) valoarea totala a livrarilor de bunuri supuse regimului marjei de profit si efectuate de comerciantul persoana impozabila in cursul perioadei fiscale cuprinse in declaratie, si anume, totalul preturilor de vanzare;
b) valoarea totala a achizitiilor de bunuri, prevazute la articolul 314, efectuate de comerciantul persoana impozabila in cursul perioadei fiscale cuprinse in declaratie, si anume, totalul preturilor de cumparare.

(3) Statele membre adopta masurile necesare pentru a asigura ca acei comercianti persoane impozabile prevazuti la alineatul (1) nu beneficiaza de un avantaj nejustificat sau nu suporta prejudicii nejustificate.

Art. 319. - Comerciantul persoana impozabila poate aplica regimul normal de TVA oricarei livrari reglementate de regimul marjei.

Art. 320. - (1) In cazul in care un comerciant persoana impozabila aplica regimul normal de TVA livrarii unui obiect de arta, obiect de colectie sau o antichitate pe care el insusi le-a importat, acesta are dreptul de a deduce din TVA, pe care are obligatia de a o plati, TVA datorata sau achitata la import.
In cazul in care comerciantul persoana impozabila aplica regimul normal de TVA livrarii unui obiect de arta de catre autor sau succesorul in drepturi ai acestuia sau de catre o persoana impozabila, alta decat un comerciant persoana impozabila, comerciantul persoana impozabila are dreptul de a deduce din TVA, pe care are obligatia de a o plati, TVA datorata sau achitata pentru obiectul de arta care i-a fost livrat.

(2) Dreptul de deducere apare in momentul in care devine exigibila TVA datorata pentru livrarea in privinta careia comerciantul persoana impozabila opteaza pentru aplicarea regimului normal de TVA.

Art. 321. - In cazul in care se efectueaza in conditiile mentionate la articolele 146,147,148 sau 151, livrarea de bunuri second-hand, obiecte de arta, obiecte de colectie sau antichitati supusa regimului marjei este scutita.

Art. 322. - In masura in care bunurile sunt folosite in scopul livrarilor efectuate de comerciantul persoana impozabila si supuse regimului marjei, comerciantul respectiv nu poate deduce urmatoarele din TVA pe care are obligatia de a o plati:

a) TVA datorata sau achitata pentru obiectele de arta, obiectele de colectie sau antichitatile pe care el insusi le-a importat;
b) TVA datorata sau achitata pentru obiectele de arta care i-au fost sau urmeaza sa-i fie livrate de autorul lor sau de succesorii in drepturi ai acestuia;
c) TVA datorata sau achitata pentru obiectele de arta care i-au fost sau urmeaza sa-i fie livrate de o persoana impozabila, alta decat un comerciant persoana impozabila.

Art. 323. - Persoanele impozabile nu pot deduce din TVA pe care au obligatia de a o plati TVA datorata sau achitata pentru bunurile care le-au fost livrate sau urmeaza sa le fie livrate de un comerciant persoana impozabila, in masura in care livrarea bunurilor respective de comerciantul persoana impozabila se supune regimului marjei.

Art. 324. - In cazul in care comerciantul persoana impozabila aplica atat regimul normal de TVA, cat si regimul marjei, acesta are obligatia de a tine evidentia separata a operatiunilor care fac obiectul fiecarui regim, in conformitate cu normele stabilite de statele membre.

Art. 325. - Comerciantul persoana impozabila nu poate sa mentioneze, in mod distinct, pe facturile pe care le emite TVA aferenta livrarilor de bunuri carora le aplica regimul marjei.

Subsectiunea 2: Regimul tranzitoriu pentru mijloacele de transport second-hand

Art. 326. - Statele membre care, la 31 decembrie 1992, aplicau un regim special de impunere diferit de regimul marjei pentru livrarile de mijloace de transport second-hand de catre comercianti impozabili continua sa aplice acest regim, pana la introducerea regimului definitiv prevazut la articolul 402, in masura in care acest regim respecta sau este adaptat pentru a respecta conditiile stabilite in prezenta subsectiune.
Danemarca este autorizata sa introduca regimul de impunere prevazut la primul paragraf.

Art. 327. - (1) Acest regim tranzitoriu se aplica livrarilor de mijloace de transport second-hand efectuate de comercianti persoane impozabile si supuse regimului marjei.

(2) Acest regim tranzitoriu nu se aplica livrarii de mijloace de transport noi efectuate in conditiile mentionate la articolul 138 alineatul (1) si alineatul (2) litera (a).

(3) In sensul alineatului (1), vehiculele terestre, navele si aeronavele prevazute la articolul 2 alineatul (2) litera (a) sunt considerate "mijloace de transport second-hand", daca sunt bunuri second-hand care nu indeplinesc conditiile necesare pentru a fi considerate mijloace de transport noi.

Art. 328. - TVA datorata pentru fiecare livrare prevazuta la articolul 327 este egala cu valoarea TVA care este datorata in cazul in care livrarea respectiva este supusa regimului normal de TVA, din care se scade valoarea TVA considerata ca fiind inclusa de comerciantul persoana impozabila in pretul de cumparare al mijlocului de transport.

Art. 329. - TVA considerata ca fiind inclusa de comerciantul persoana impozabila in pretul de cumparare al mijlocului de transport se calculeaza in conformitate cu urmatoarea metoda:

a) pretul de cumparare luat in considerare este pretul de cumparare in sensul articolului 312 punctul 2;
b) se considera ca acest pret de cumparare, achitat de comerciantul persoana impozabila, include TVA datorata, in cazul in care furnizorul comerciantului persoana impozabila aplica regimul normal de TVA pentru livrarea respectiva;
c) cota care se ia in considerare este cota aplicabila, in temeiul articolului 93, in statul membru pe teritoriul caruia se considera ca este situat locul de livrare catre comerciantul persoana impozabila, determinat in conformitate cu articolele 31 si 32.

Art. 330. - TVA datorata pentru fiecare livrare de mijloace de transport, prevazuta la articolul 327 alineatul (1), determinata in conformitate cu articolul 328, nu poate fi mai mica decat valoarea TVA datorata, in cazul in care livrarea respectiva este supusa regimului marjei de profit.
Statele membre pot stabili, daca livrarea este supusa regimului marjei de profit, ca marja nu poate fi mai mica decat 10 % din pretul de vanzare in sensul articolului 312 punctul 1.

Art. 331. - Persoanele impozabile nu pot deduce din TVA pe care au obligatia de a o plati TVA datorata sau achitata pentru mijloacele de transport second-hand care le-au fost livrate de un comerciant persoana impozabila, in masura in care livrarea bunurilor respective de catre comerciantul persoana impozabila este supusa TVA in conformitate cu prezentul regim tranzitoriu.

Art. 332. - Comerciantul persoana impozabila nu poate mentiona separat pe facturile pe care le emite TVA aferenta livrarilor carora le aplica regimul tranzitoriu.

Sectiunea 3: Regimul special pentru vanzarile prin licitatie publica

Art. 333. - (1) In conformitate cu dispozitiile prezentei sectiuni, statele membre pot aplica un regim special pentru impozitarea marjei de profit realizate de un organizator de vanzare prin licitatie publica, in ceea ce priveste livrarea de marfuri second-hand, obiecte de arta, obiecte de colectie sau antichitati de catre organizatorul respectiv, actionand in nume propriu si in contul persoanelor prevazute la articolul 334, in temeiul unui contract pe baza caruia se plateste comision la vanzarea prin licitatie publica a bunurilor in cauza.

(2) Regimul prevazut la alineatul (1) nu se aplica livrarii de mijloace de transport noi efectuate in conformitate cu conditiile mentionate la articolul 138 alineatul (1) si alineatul (2) litera (a).

Art. 334. - Acest regim special se aplica livrarilor efectuate de un organizator al unei vanzari prin licitatie publica, actionand in nume propriu, in contul uneia dintre urmatoarele persoane:

a) o persoana neimpozabila;
b) alta persoana impozabila, in masura in care livrarea de bunuri, efectuata de aceasta in conformitate cu contractul pe baza caruia se plateste comision la vanzare, este scutita in temeiul articolului 136;
c) alta persoana impozabila, in masura in care livrarea de bunuri, efectuata de aceasta in conformitate cu contractul pe baza caruia se plateste comision la vanzare, face obiectul unei scutiri pentru intreprinderi mici, prevazuta la articolele 282-292 si se refera la bunuri de capital;
d) un comerciant persoana impozabila, in masura in care TVA a fost aplicata in conformitate cu regimul marjei de profit livrarii de bunuri, efectuate de acesta in conformitate cu contractul pe baza caruia se plateste comision la vanzare.

Art. 335. - Livrarea de bunuri unei persoane impozabile care este organizator de vanzari prin licitatie publica se considera ca are loc atunci cand are loc vanzarea respectivelor bunuri prin licitatie publica.

Art. 336. - Baza impozabila pentru fiecare livrare de bunuri prevazuta in prezenta sectiune este suma totala facturata in conformitate cu articolul 339 achizitorului de catre organizatorul vanzarii prin licitatie publica, din care se scade:

a) valoarea neta achitata sau care urmeaza sa fie achitata de organizatorul vanzarii prin licitatie publica comitentului sau, determinata in conformitate cu articolul 337;
b) valoarea TVA platibila de organizatorul vanzarii prin licitatie publica pentru livrarea sa.

Art. 337. - Valoarea neta achitata sau care se achita de organizatorul vanzarii prin licitatie publica comitentului sau este egala cu diferenta dintre pretul de licitatie al bunurilor si valoarea comisionului obtinut sau care este obtinut de organizatorul vanzarii prin licitatie publica de la comitentul sau in conformitate cu contractul pe baza caruia se plateste comision la vanzare.

Art. 338. - Organizatorii vanzarilor prin licitatie publica ce livreaza bunuri in conformitate cu conditiile mentionate la articolele 333 si 334 au obligatia de a indica in contabilitatea lor, in conturi tranzitorii, urmatoarele informatii:

a) sumele obtinute sau care urmeaza a fi obtinute de la cumparatorul bunurilor;
b) sumele rambursate sau care urmeaza a fi rambursate vanzatorului bunurilor.
Este necesar ca sumele prevazute la primul paragraf sa fie justificate in mod corespunzator.

Art. 339. - Organizatorul vanzarii prin licitatie publica are obligatia de a emite cumparatorului o factura pe care sa se mentioneze in mod distinct urmatoarele informatii:

a) pretul de licitatie al bunurilor;
b) impozitele, drepturile, prelevarile si taxele;
c) cheltuielile accesorii, precum cheltuielile pentru comisioane, costurile de ambalare, de transport si de asigurare, solicitate de organizator cumparatorului bunurilor.
Pe factura emisa de organizatorul vanzarii prin licitatie publica nu este necesar sa se mentioneze, in mod distinct, TVA.

Art. 340. - (1) Organizatorul vanzarii prin licitatie publica caruia i-au fost transmise bunurile in temeiul unui contract pe baza caruia se plateste comision la vanzarea prin licitatie publica are obligatia de a prezenta o declaratie comitentului sau.
Declaratia emisa de organizatorul vanzarii prin licitatie publica este necesar sa specifice separat valoarea operatiunii, respectiv pretul de licitatie a bunurilor din care se scade valoarea comisionului obtinut sau care urmeaza a fi obtinut de la comitent.

(2) Declaratia intocmita in conformitate cu alineatul (1) tine locul facturii pe care comitentul, in cazul in care este o persoana impozabila, are obligatia de a o emite organizatorului vanzarii prin licitatie publica in conformitate cu articolul 220.

Art. 341. - Statele membre care aplica regimul prevazut in prezenta sectiune aplica, de asemenea, regimul respectiv livrarilor de mijloace de transport second-hand, astfel cum sunt definite la articolul 327 alineatul (3), efectuate de un organizator de vanzari prin licitatie publica, actionand in nume propriu, in temeiul unui contract pe baza caruia se plateste un comision la vanzarea respectivelor bunuri prin licitatie publica, in contul unui comerciant persoana impozabila, in masura in care respectivele livrari efectuate de comerciantul persoana impozabila s-ar supune TVA in conformitate cu regimul tranzitoriu pentru mijloace de transport second-hand.

Sectiunea 4: Masuri de prevenire a denaturarilor concurentei si a evaziunii fiscale

Art. 342. - Statele membre pot adopta masuri privind dreptul de deducere pentru a se asigura ca acei comercianti persoane impozabile supusi regimului special in conformitate cu sectiunea 2 nu beneficiaza de avantaje nejustificate sau nu suporta prejudicii nejustificate.

Art. 343. - Hotarand in unanimitate la propunerea Comisiei, Consiliul poate autoriza orice stat membru sa introduca masuri speciale pentru combaterea evaziunii fiscale, in conformitate cu care TVA datorata in temeiul regimului marjei de profit nu poate fi mai mica decat valoarea TVA datorata, in cazul in care marja de profit este egala cu un anumit procentaj din pretul de vanzare.
Procentajul din pretul de vanzare se fixeaza tinand seama de marjele de profit normale realizate de operatori economici din sectorul in cauza.

CAPITOLUL 5: Regimul special pentru aurul de investitii

Sectiunea 1: Dispozitii generale

Art. 344. - (1) In sensul prezentei directive si fara a aduce atingere altor dispozitii comunitare, "aurul de investitii" inseamna:

1. aur, sub forma unei bare sau a unei plachete, de o greutate acceptata pe piata lingourilor de aur, avand o puritate mai mare sau egala cu 995 miimi, reprezentat sau nu prin hartii de valoare;
2. monede de aur de o puritate mai mare sau egala cu 900 miimi si reconfectionate dupa 1800, care au sau au avut un curs legal in tara de origine si care se vand in mod normal la un pret care nu depaseste valoarea de piata libera a aurului din monede cu mai mult de 80 %.

(2) Statele membre pot exclude din acest regim special barele sau plachetele mici cu o greutate de cel mult 1 g.

(3) In sensul prezentei directive, monedele prevazute la alineatul (1) punctul 2 nu se considera ca fiind vandute in scop numismatic.

Art. 345. - Din 1999, fiecare stat membru informeaza anual Comisia, pana la 1 iulie, cu privire la monedele care indeplinesc criteriile stabilite la articolul 344 alineatul (1) punctul 2 si care se comercializeaza in statul membru respectiv. In fiecare an, inainte de 1 decembrie, Comisia publica o lista completa a monedelor in cauza in seria "C" a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene. Se considera ca monedele incluse in lista publicata indeplinesc criteriile respective in cursul anului pentru care lista a fost publicata.

Sectiunea 2: Scutire de TVA

Art. 346. - Statele membre scutesc de TVA livrarea, achizitia intracomunitara si importul aurului de investitie, inclusiv aurul de investitie reprezentat de certificate pentru aurul nominalizat sau nenominalizat sau negociat in conturi de aur si cuprinzand in special, imprumuturile in aur si swap-urile cu aur care confera un drept de proprietate sau de creanta asupra aurului de investitii, precum si operatiunile privind aurul de investitii constand in contracte futures si contracte la termen ce implica un transfer al dreptului de proprietate sau de creanta asupra aurului de investitii.

Art. 347. - Statele membre scutesc serviciile agentilor care actioneaza in numele si in contul altei persoane, atunci cand intervin in livrarea aurului de investitii pentru comitentul lor.

Sectiunea 3: Optiune de impozitare

Art. 348. - Statele membre acorda persoanelor impozabile care produc aur de investitii sau transforma aurul in aur de investitii dreptul de a opta pentru impozitarea livrarilor de aur de investitii altei persoane impozabile care, altfel, este scutita in temeiul articolului 346.

Art. 349. - (1) Statele membre pot acorda persoanelor care, in cadrul activitatii lor economice, livreaza in mod normal aur in scopuri industriale, dreptul de a opta pentru impozitarea livrarilor de bare sau plachete de aur, in conformitate cu articolul 344 alineatul (1) punctul 1, catre o alta persoana impozabila care, altfel, este scutita in temeiul articolului 346.

(2) Statele membre pot restrange sfera de aplicare a optiunii prevazute la alineatul (1).

Art. 350. - In cazul in care furnizorul a exercitat dreptul de a opta pentru impozitare, in temeiul articolelor 348 si 349, statele membre permit agentului sa opteze pentru impozitarea serviciilor prevazute la articolul 347.

Art. 351. - Statele membre stabilesc norme de exercitare a optiunilor prevazute in prezenta sectiune si informeaza Comisia in consecinta.

Sectiunea 4: Tranzactii pe o piata reglementata a lingourilor de aur

Art. 352. - Dupa consultarea comitetului TVA, fiecare stat membru poate aplica TVA unor tranzactii specifice privind aurul de investitii care au loc in statul membru respectiv intre persoane impozabile care opereaza pe o piata a lingourilor de aur reglementata de statul membru in cauza sau intre o astfel de persoana impozabila si o alta persoana impozabila, care nu opereaza pe piata respectiva. Cu toate acestea, statul membru nu poate aplica TVA pentru livrarile efectuate in conditiile mentionate la articolul 138 sau pentru exporturile de aur de investitii.

Art. 353. - Statele membre care, in temeiul articolului 352, impoziteaza operatiunile intre persoane impozabile care opereaza pe o piata reglementata a lingourilor de aur autorizeaza, in scopul simplificarii, suspendarea taxei ce urmeaza a fi colectata si scutesc persoanele impozabile de obligatia de a tine evidenta privind TVA.

Sectiunea 5: Drepturi si obligatii speciale ale comerciantilor de aur de investitii

Art. 354. - In cazul in care livrarea ulterioara de aur de investitii este scutita in temeiul prezentului capitol, persoana impozabila are dreptul de a deduce urmatoarele sume:

a) TVA datorata sau achitata pentru aurul de investitii ce i-a fost livrat de o persoana care a exercitat optiunea prevazuta la articolele 348 si 349 sau ce i-a fost livrat in conformitate cu sectiunea 4;
b) TVA datorata sau achitata in legatura cu o livrare al carei beneficiar este sau in legatura cu o achizitie intracomunitara sau un import pe care l-a efectuat, de aur altul decat cel de investitii, si care ulterior este transformat de catre sine sau in numele sau in aur de investitii;
c) TVA datorata sau achitata pentru serviciile ce i-au fost furnizate, constand in schimbarea formei, greutatii sau puritatii aurului, inclusiv ale aurului de investitii.

Art. 355. - Persoanele impozabile care produc aur de investitii sau transforma aurul in aur de investitii au dreptul de a deduce TVA datorata sau achitata pentru furnizarea, achizitia intracomunitara sau importul de bunuri sau servicii in legatura cu productia sau transformarea aurului respectiv, ca si cand livrarea ulterioara de aur scutita in temeiul articolului 346 este impozitata.

Art. 356. - (1) Statele membre se asigura, in cazul comerciantilor de aur de investitie, ca acestia tin, cel putin, o contabilitate a tuturor operatiunilor importante efectuate asupra aurului de investitie si pastreaza documentele pe baza carora se pot identifica clientii respectivelor operatiuni.
Comerciantii pastreaza informatiile prevazute la primul paragraf pentru o perioada de cel putin cinci ani.

(2) Statele membre pot accepta obligatii echivalente pe baza unor masuri adoptate in temeiul altei legislatii comunitare, precum Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizarii sistemului financiar in scopul spalarii banilor si finantarii terorismului (1), pentru a respecta cerintele prevazute la alineatul (1).
(1)JO L 309, 25.11.2005, p. 15.

(3) Statele membre pot stabili obligatii mai stricte, in special, in ceea ce priveste pastrarea unor registre speciale de evidenta.

CAPITOLUL 6: Regim special pentru persoanele impozabile nestabilite care presteaza servicii pe cale electronica unor persoane neimpozabile

Sectiunea 1: Dispozitii generale

Art. 357. - Prezentul capitol se aplica pana la 31 decembrie 2006.

Art. 358. - In sensul prezentului capitol si fara a aduce atingere altor dispozitii, se aplica urmatoarele definitii:

1. "persoana impozabila nestabilita" inseamna o persoana impozabila care nu si-a stabilit sediul activitatii economice pe teritoriul Comunitatii si care nu dispune un sediu comercial fix si care nu este obligata, in alt mod, sa fie identificata in temeiul articolului 214;
2. "servicii electronice" si "servicii furnizate prin mijloace electronice" inseamna serviciile prevazute la articolul 56 alineatul (1) litera (k);
3. "stat membru de identificare" inseamna statul membru ales de persoana impozabila nestabilita pentru declararea momentului inceperii activitatii ca persoana impozabila pe teritoriul Comunitatii, in conformitate cu dispozitiile prezentului capitol;
4. "stat membru de consum" inseamna statul membru in care, in temeiul articolului 57, se considera ca are loc prestarea de servicii electronice;
5. "declaratie privind TVA" inseamna declaratia care contine informatiile necesare pentru a stabili valoarea TVA datorata in fiecare stat membru.

Sectiunea 2: Regim special pentru serviciile furnizate pe cale electronica

Art. 359. - Statele membre permit oricarei persoane impozabile nestabilite care furnizeaza servicii electronice unei persoane neimpozabile care este stabilita intr-un stat membru sau care isi are domiciliul permanent sau resedinta obisnuita intr-un stat membru, sa foloseasca acest regim special. Regimul in cauza se aplica tuturor serviciilor electronice furnizate in Comunitate.

Art. 360. - Persoana impozabila nestabilita declara statului membru de identificare cand isi incepe sau inceteaza activitatea ca persoana impozabila sau isi modifica activitatea astfel incat nu mai indeplineste conditiile necesare pentru utilizarea regimului special respectiv. Persoana in cauza comunica informatiile respective prin mijloace electronice.

Art. 361. - (1) Informatiile pe care persoana impozabila nestabilita are obligatia de a le furniza statului membru de identificare in momentul in care isi incepe o activitate impozabila cuprind urmatoarele detalii:

a) denumire;
b) adresa postala;
c) adresele electronice, inclusiv site-urile web;
d) codul fiscal national, dupa caz;
e) o declaratie ca persoana nu este inregistrata in scopuri de TVA in Comunitate.

(2) Persoana impozabila nestabilita comunica statului membru de identificare orice schimbare a informatiilor furnizate.

Art. 362. - Statul membru de identificare aloca persoanei impozabile nestabilite un numar individual de identificare in scopuri de TVA si ii comunica respectivul numar prin mijloace electronice. Pe baza informatiilor utilizate pentru aceasta identificare, statele membre de consum pot recurge la propriile sisteme de identificare.

Art. 363. - Statul membru de identificare radiaza persoana impozabila nestabilita din registrul de identificare in urmatoarele situatii:

a) in cazul in care notifica statului membru respectiv ca nu mai furnizeaza servicii electronice;
b) in cazul in care se poate aprecia, prin alte mijloace, ca activitatile sale impozabile au incetat;
c) in cazul in care nu mai indeplineste conditiile necesare pentru utilizarea acestui regim special;
d) in cazul in care, in mod sistematic, nu respecta regulile privind regimul special.

Art. 364. - Persoana impozabila nestabilita prezinta statului membru de identificare, prin mijloace electronice, o declaratie privind TVA, pentru fiecare trimestru calendaristic, indiferent daca s-au furnizat sau nu servicii electronice. Declaratia privind TVA este necesar sa fie depusa in termen de 20 de zile de la incheierea perioadei fiscale cuprinse in declaratie.

Art. 365. - Declaratia privind TVA contine numarul de identificare si, pentru fiecare stat membru de consum in care TVA este datorata, valoarea totala, fara TVA, a prestarilor de servicii electronice efectuate in cursul perioadei fiscale si valoarea totala a TVA corespunzatoare. De asemenea, declaratia este necesar sa cuprinda cotele aplicabile ale TVA si TVA totala datorata.

Art. 366. - (1) Sumele inscrise pe declaratia privind TVA se exprima in euro.
Statele membre care nu au adoptat moneda euro pot solicita ca sumele inscrise pe declaratia de TVA sa se exprime in moneda lor nationala. In cazul in care s-au utilizat alte monede pentru prestarea de servicii, persoana impozabila nestabilita utilizeaza, in scopul completarii declaratiei privind TVA, cursul de schimb in vigoare in ultima zi a perioadei fiscale.

(2) Conversia se efectueaza prin aplicarea cursurilor de schimb publicate de Banca Centrala Europeana pentru ziua respectiva sau, in cazul in care nici un curs nu este publicat in acea zi, pentru urmatoarea zi de publicare.

Art. 367. - Persoana impozabila nestabilita plateste TVA in momentul depunerii declaratiei privind TVA.
Plata se efectueaza intr-un cont bancar in euro, desemnat de statul membru de identificare. Statele membre care nu au adoptat moneda euro pot solicita ca plata sa se efectueze intr-un cont bancar in moneda lor nationala.

Art. 368. - Persoana impozabila nestabilita care foloseste acest regim special nu poate deduce TVA in temeiul articolului 168 din prezenta directiva. Fara a aduce atingere articolului 1 alineatul (1) din Directiva 86/560/CEE, persoanei impozabile in cauza i se acorda o rambursare in conformitate cu respectiva directiva. Articolul 2 alineatele (2) si (3) si articolul 4 alineatul (2) din Directiva 86/560/CEE nu se aplica rambursarilor pentru servicii electronice reglementate de acest regim special.

Art. 369. - (1) Persoana impozabila nestabilita pastreaza un registru cu operatiunile reglementate de acest regim special. Registrul respectiv este necesar sa fie suficient de detaliat pentru a permite autoritatilor fiscale ale statului membru de consum sa verifice exactitatea declaratiei privind TVA.

(2) Registrul prevazut la alineatul (1) este necesar sa fie pus la dispozitie prin mijloace electronice, la cerere, statului membru de identificare si statului membru de consum.

Respectivul registru este necesar sa fie pastrat pentru o perioada de zece ani de la sfarsitul anului in cursul caruia s-a efectuat operatiunea.

TITLUL XIII: DEROGARI

CAPITOLUL 1: Derogari aplicate pana la adoptarea regimurilor definitive

Sectiunea 1: Derogari pentru statele care erau membre ale Comunitatii la 1 ianuarie 1978

Art. 370. - Statele membre care, la 1 ianuarie 1978, impozitau operatiunile enumerate in anexa X partea A pot continua sa impoziteze respectivele operatiuni.

Art. 371. - Statele membre care, la 1 ianuarie 1978, scuteau operatiunile enumerate in anexa X partea B pot continua sa scuteasca respectivele operatiuni, in conditiile aplicabile in statul membru in cauza la data respectiva.

Art. 372. - Statele membre care, la 1 ianuarie 1978, aplicau dispozitiile de derogare de la principiul deducerii imediate instituit prin articolul 179 primul paragraf pot continua sa aplice respectivele dispozitii.

Art. 373. - Statele membre care, la 1 ianuarie 1978, aplicau dispozitiile de derogare de la articolul 28 sau de la articolul 79 primul paragraf litera (c) pot continua sa aplice respectivele dispozitii.

Art. 374. - Prin derogare de la articolele 169 si 309, statele membre care, la 1 ianuarie 1978, scuteau, fara dreptul de deducere a TVA achitate in stadiul anterior, serviciile agentiilor de turism, astfel cum sunt prevazute la articolul 309, pot continua sa scuteasca respectivele servicii. De asemenea, derogarea respectiva se aplica si agentiilor de turism care actioneaza in numele si in contul calatorului.

Sectiunea 2: Derogari pentru statele care au aderat la Comunitate dupa 1 ianuarie 1978

Art. 375. - Grecia poate continua sa scuteasca operatiunile enumerate in anexa X partea B punctele 2, 8, 9, 11 si 12, in conformitate cu conditiile aplicabile in statul membru respectiv la 1 ianuarie 1987.

Art. 376. - Spania poate continua sa scuteasca prestarile de servicii efectuate de autori, enumerate in anexa X partea B punctul 2, si operatiunile mentionate in anexa X partea B punctele 11 si 12, in conformitate cu conditiile aplicabile in statul membru respectiv la 1 ianuarie 1993.

Art. 377. - Portugalia poate continua sa scuteasca operatiunile enumerate in anexa X partea B punctele 2, 4, 7, 9,10 si 13, in conformitate cu conditiile aplicabile in statul membru respectiv la 1 ianuarie 1989.

Art. 378. - (1) Austria poate continua sa impoziteze operatiunile enumerate in anexa X partea A punctul 2.

(2) Atata timp cat aceleasi scutiri se aplica in oricare din statele membre care erau parte din Comunitate la 31 decembrie 1994, Austria poate, in conformitate cu conditiile aplicabile in statul membru respectiv la data aderarii, sa continue sa scuteasca urmatoarele operatiuni:

a) operatiunile enumerate in anexa X partea B punctele 5 si 9;
b) cu drept de deducere a TVA achitata in stadiul anterior, toate operatiunile de transport international de persoane, efectuate pe calea aerului, pe cale maritima sau pe cale navigabila interioara, altele decat operatiunile de transport de persoane pe Lacul Constance.

Art. 379. - (1) Finlanda poate continua sa impoziteze operatiunile enumerate in anexa X partea A punctul 2, atata timp cat aceleasi operatiuni sunt impozitate in oricare dintre statele membre care faceau parte din Comunitate la 31 decembrie 1994.

(2) Finlanda poate, in conformitate cu conditiile aplicabile in statul membru respectiv la data aderarii, continua sa scuteasca furnizarea de servicii de catre autori, artisti si artisti interpreti si executanti, enumerate in anexa X partea B punctul 2 si operatiunile enumerate in anexa X partea B punctele 5, 9 si 10, atata timp cat aceleasi scutiri se aplica in oricare din statele membre care faceau parte din Comunitate la 31 decembrie 1994.

Art. 380. - Suedia poate continua sa scuteasca, in conformitate cu conditiile aplicabile in statul membru respectiv la data aderarii, prestarea de servicii de catre autori, artisti si artisti-interpreti sau executanti, enumerate in anexa X partea B punctul 2 si operatiunile enumerate in anexa X partea B punctele 1, 9 si 10, atata timp cat aceleasi scutiri se acorda in oricare dintre statele membre care faceau parte din Comunitate la 31 decembrie 1994.

Art. 381. - Republica Ceha poate continua sa scuteasca, in conformitate cu conditiile aplicabile in statul membru respectiv la data aderarii, transportul international de persoane, prevazut in anexa X partea B punctul 10, atata timp cat aceleasi scutiri se acorda in oricare dintre statele membre care faceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.

Art. 382. - Estonia poate continua sa scuteasca, in conformitate cu conditiile aplicabile in statul membru respectiv la data aderarii, transportul international de persoane, prevazut in anexa X partea B punctul 10, atata timp cat aceleasi scutiri se acorda in oricare dintre statele membre care faceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.

Art. 383. - Cipru poate continua sa scuteasca, in conformitate cu conditiile aplicabile in statul membru respectiv la data aderarii, urmatoarele operatiuni:

a) furnizarea de terenuri de constructii, prevazuta in anexa X partea B punctul 9, pana la 31 decembrie 2007;
b) transportul international de persoane, prevazut in anexa X partea B punctul 10, atata timp cat aceeasi scutire se aplica in oricare dintre statele membre care faceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.

Art. 384. - Atata timp cat aceleasi scutiri se acorda in oricare dintre statele membre care faceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004, Letonia poate, in conformitate cu conditiile aplicabile in statul membru respectiv la data aderarii, continua sa scuteasca urmatoarele operatiuni:

a) prestarea de servicii de catre autori, artisti si artisti-interpreti sau executanti, prevazuta in anexa X partea B punctul 2;
b) transportul international de persoane, prevazut in anexa X partea B punctul 10.

Art. 385. - Lituania poate continua sa scuteasca, in conformitate cu conditiile aplicabile in statul membru respectiv la data aderarii, transportul international de persoane, prevazut in anexa X partea B punctul 10, atata timp cat aceleasi scutiri se acorda in oricare dintre statele membre care faceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.

Art. 386. - Ungaria poate continua sa scuteasca, in conformitate cu conditiile aplicabile in statul membru respectiv la data aderarii, transportul international de persoane, prevazut in anexa X partea B punctul 10, atata timp cat aceleasi scutiri se acorda in oricare dintre statele membre care faceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.

Art. 387. - Atata timp cat aceleasi scutiri se acorda in oricare dintre statele membre care faceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004, Malta poate, in conformitate cu conditiile aplicabile in statul membru respectiv la data aderarii, continua sa scuteasca urmatoarele operatiuni:

a) fara drept de deducere a TVA achitate in stadiul anterior, furnizarea de apa de catre un organism de drept public, prevazuta la punctul 8 din anexa X partea B;
b) fara drept de deducere a TVA achitate in stadiul anterior, livrarea de constructii si terenuri de constructii, prevazuta la punctul 9 din anexa X partea B;
c) fara drept de deducere a TVA achitate in stadiul anterior, transportul de persoane pe cale navigabila interioara, transportul international de persoane si transportul maritim interinsular intern, prevazute la punctul 10 din anexa X partea B.

Art. 388. - Polonia poate continua sa scuteasca, in conformitate cu conditiile aplicabile in statul membru respectiv la data aderarii, transportul international de persoane, prevazut in anexa X partea B punctul 10, atata timp cat aceeasi scutire se acorda in oricare dintre statele membre care faceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.

Art. 389. - Slovenia poate continua sa scuteasca, in conformitate cu conditiile aplicabile in statul membru respectiv la data aderarii, transportul international de persoane, prevazut in anexa X partea B punctul 10, atata timp cat aceeasi scutire se acorda in oricare dintre statele membre care faceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.

Art. 390. - Slovacia poate continua sa scuteasca, in conformitate cu conditiile aplicabile in statul membru respectiv la data aderarii, transportul international de persoane, prevazut in anexa X partea B punctul 10, atata timp cat aceeasi scutire se acorda in oricare dintre statele membre care faceau parte din Comunitate la 30 aprilie 2004.

Sectiunea 3: Dispozitii comune sectiunilor 1 si 2

Art. 391. - Statele membre care scutesc operatiunile prevazute la articolele 371, 375, 376 sau 377, la articolul 378 alineatul (2), la articolul 379 alineatul (2) sau la articolele 380-390 pot acorda persoanelor impozabile dreptul de a opta pentru impozitarea respectivelor operatiuni.

Art. 392. - In ceea ce priveste livrarea de constructii si teren de constructii achizitionate in scopul revanzarii de catre o persoana impozabila pentru care nu a fost deductibila TVA la cumparare, statele membre pot prevedea ca baza de impozitare este diferenta dintre pretul de vanzare si pretul de cumparare.

Art. 393. - (1) In vederea facilitarii tranzitiei spre regimul definitiv prevazut la articolul 402, pe baza unui raport intocmit de Comisie, Consiliul reexamineaza situatia in ceea ce priveste derogarile prevazute la sectiunile 1 si 2 si, hotarand in conformitate cu articolul 93 din tratat, decide eventuala eliminare a uneia sau a tuturor derogarilor.

(2) In temeiul regimului definitiv, transportul de persoane se impoziteaza in statul membru de plecare pentru partea calatoriei efectuata in Comunitate, in conformitate cu nomele ce urmeaza a fi stabilite de Consiliu, hotarand in conformitate cu articolul 93 din tratat.

CAPITOLUL 2: Derogari supuse autorizarii

Sectiunea 1: Masuri de simplificare si masuri de prevenire a evaziunii fiscale sau a fraudei

Art. 394. - Statele membre care, la 1 ianuarie 1977, aplicau masuri speciale pentru a simplifica procedura de colectare a TVA sau de prevenire a anumitor forme de evaziune fiscala sau de frauda pot sa le mentina, cu conditia sa fi notificat in consecinta acest lucru Comisiei inainte de 1 ianuarie 1978 si ca asemenea masuri de simplificare sa respecte criteriul stabilit la articolul 395 alineatul (1) al doilea paragraf.

Art. 395. - (1) Consiliul, hotarand in unanimitate la propunerea Comisiei, poate autoriza orice stat membru sa introduca masuri speciale de derogare de la dispozitiile prezentei directive, in scopul simplificarii procedurii de colectare a TVA sau al prevenirii anumitor forme de evaziune fiscala sau de frauda.
Masurile destinate simplificarii procedurii de colectare a TVA nu pot influenta, decat in mica masura, valoarea globala a incasarilor din impozite ale statelor membre, colectate in stadiul consumului final.

(2) Un stat membru care doreste sa introduca masurile prevazute la alineatul (1) trimite o cerere Comisiei si ii furnizeaza acesteia toate datele necesare. In cazul in care Comisia considera ca nu dispune de toate informatiile necesare, aceasta contacteaza statul membru in cauza in termen de doua luni de la primirea cererii si precizeaza informatiile suplimentare care sunt necesare.
Odata ce Comisia dispune de toate informatiile pe care le considera necesare pentru evaluarea cererii, aceasta informeaza, in consecinta, statul membru solicitant in termen de o luna si transmite cererea, in limba de origine, celorlalte state membre.

(3) In termen de trei luni de la transmiterea notificarii prevazute la alineatul (2) al doilea paragraf, Comisia prezinta Consiliului fie o propunere corespunzatoare, fie, in cazul in care cererea privind derogarea ridica obiectii din partea sa, o comunicare in care sunt expuse obiectiile sale.

(4) In orice caz, procedura stabilita la alineatele (2) si (3) se incheie in termen de opt luni de la primirea cererii de catre Comisie.

Sectiunea 2: Acorduri internationale

Art. 396. - (1) Consiliul, hotarand in unanimitate la propunerea Comisiei, poate autoriza orice stat membru sa incheie cu o tara terta sau cu un organism international un acord ce poate contine derogari de la prezenta directiva.

(2) Un stat membru care doreste sa incheie un acord in temeiul alineatului (1), trimite o cerere Comisiei si ii furnizeaza acesteia toate informatiile necesare. In cazul in care Comisia considera ca nu dispune de toate informatiile necesare, aceasta contacteaza statul membru in cauza in termen de doua luni de la primirea cererii si precizeaza informatiile suplimentare care sunt necesare.
Odata ce Comisia dispune de toate informatiile pe care le considera necesare pentru evaluarea cererii, aceasta informeaza, in consecinta, statul membru solicitant in termen de o luna si transmite cererea, in limba de origine, celorlalte state membre.

(3) In termen de trei luni de la transmiterea notificarii prevazute la alineatul (2) al doilea paragraf, Comisia prezinta Consiliului fie o propunere corespunzatoare, fie, in cazul in care cererea privind derogarea ridica obiectii din partea sa, o comunicare in care sunt expuse obiectiile sale.

(4) In orice caz, procedura stabilita la alineatele (2) si (3) se incheie in termen de opt luni de la primirea cererii de catre Comisie.

TITLUL XIV: DISPOZITII DIVERSE

CAPITOLUL 1: Masuri de punere in aplicare

Art. 397. - Consiliul, hotarand in unanimitate la propunerea Comisiei, adopta masurile necesare pentru punerea in aplicare a prezentei directive.

CAPITOLUL 2: Comitetul TVA

Art. 398. - (1) Se infiinteaza un comitet consultativ privind taxa pe valoare adaugata, denumit "comitetul TVA".

(2) Comitetul TVA este format din reprezentanti ai statelor membre si ai Comisiei.
Presedintele comitetului este un reprezentant al Comisiei. Secretariatul comitetului este asigurat de Comisie.

(3) Comitetul TVA isi adopta regulamentul de procedura.

(4) In afara de punctele care fac obiectul consultarii in temeiul prezentei directive, comitetul TVA examineaza problemele semnalate de presedinte, din proprie initiativa sau la cererea reprezentantului unui stat membru, care se refera la aplicarea dispozitiilor comunitare privind TVA.

CAPITOLUL 3: Cursuri de schimb

Art. 399. - Fara a aduce atingere altor dispozitii speciale, echivalentul in moneda nationala a sumelor in euro precizate in prezenta directiva se determina pe baza cursului de schimb al euro aplicabil la 1 ianuarie 1999. Statele membre care au aderat la Uniunea Europeana dupa data respectiva, care nu au adoptat euro ca moneda unica, utilizeaza cursul de schimb al euro aplicabil la data aderarii lor.

Art. 400. - Cand se face conversia sumelor prevazute la articolul 399 in moneda nationala, statele membre pot ajusta sumele rezultate in urma conversiei respective fie in plus, fie in minus cu pana la 10 %.

CAPITOLUL 4: Alte impozite, drepturi si taxe

Art. 401. - Fara sa contravina altor dispozitii ale legislatiei comunitare, prezenta directiva nu impiedica niciun stat membru sa pastreze sau sa introduca taxe pe contractele de asigurari, taxe asupra jocurilor de noroc si pe pariurile sportive, accize, taxe de timbru sau, mai general, orice taxe, drepturi sau impozite care nu se pot caracteriza ca taxe pe cifra de afaceri, cu conditia ca prin colectarea acestor impozite, drepturi si taxe sa nu se dea nastere, in comertul intre statele membre, unele formalitati legate de trecerea frontierelor.

TITLUL XV: DISPOZITII FINALE

CAPITOLUL 1: Regim tranzitoriu pentru impozitarea schimburilor comerciale dintre statele membre

Art. 402. - (1) Regimul prevazut de prezenta directiva pentru impozitarea schimburilor comerciale dintre statele membre este tranzitoriu si este inlocuit de regimul definitiv bazat, in principiu, pe impozitarea in statul membru de origine a livrarii bunurilor sau prestarii serviciilor.

(2) Dupa examinarea raportului prevazut la articolul 404, ajungandu-se la concluzia ca se indeplinesc conditiile de tranzitie la regimul definitiv, Consiliul, hotarand in conformitate cu articolul 93 din tratat, adopta dispozitiile necesare pentru intrarea in vigoare si functionarea regimului definitiv.

Art. 403. - Consiliul adopta, in conformitate cu articolul 93 din tratat, directive corespunzatoare in scopul completarii sistemului comun de TVA si, in special, al restrangerii progresive sau eliminarii derogarilor de la respectivul sistem.

Art. 404. - Din patru in patru ani, de la adoptarea prezentei directive, Comisia prezinta, pe baza informatiilor obtinute de la statele membre, un raport Parlamentului European si Consiliului privind functionarea sistemului comun al TVA in statele membre si, in special, privind functionarea regimului tranzitoriu de impozitare a schimburilor comerciale dintre statele membre. Dupa caz, raportul este insotit de propuneri privind regimul definitiv.

CAPITOLUL 2: Masuri tranzitorii aplicabile in contextul aderarii la Uniunea Europeana

Art. 405. - In sensul prezentului capitol, se aplica urmatoarele definitii:

1. "Comunitate" inseamna teritoriul Comunitatii astfel cum este definit la articolul 5 punctul 1 inainte de aderarea noilor state membre;
2. "noi state membre" inseamna teritoriul statelor membre care au aderat la Uniunea Europeana dupa 1 ianuarie 1995, definit pentru fiecare dintre statele membre respective la articolul 5 punctul 2;
3. "Comunitatea extinsa" inseamna teritoriul Comunitatii definit la articolul 5 punctul 1, dupa aderarea noilor state membre.

Art. 406. - Dispozitiile in vigoare in momentul in care bunurile erau plasate sub regim de admitere temporara, cu scutirea totala de drepturile de import, sau sub unul dintre regimurile ori in una din situatiile prevazute la articolul 156 sau sub regimuri ori in situatii similare in unul dintre noile state membre, continua sa se aplice pana cand bunurile nu mai sunt reglementate de aceste regimuri sau situatii dupa data aderarii, in cazul in care se indeplinesc urmatoarele conditii:

a) bunurile au patruns in Comunitate sau in unul dintre noile state membre inainte de data aderarii;
b) bunurile se aflau, la intrarea in Comunitate sau in unul dintre noile state membre, sub unul dintre aceste regimuri sau in una dintre aceste situatii;
c) bunurile nu au iesit de sub incidenta regimurilor sau situatiilor respective, inainte de data aderarii.

Art. 407. -Dispozitiile in vigoare in momentul in care bunurile erau plasate sub regim de tranzit vamal continua sa se aplice pana cand bunurile nu mai sunt reglementate de acest regim dupa data aderarii, in cazul in care se indeplinesc urmatoarele conditii:

a) bunurile erau plasate, inainte de data aderarii, sub regim de tranzit vamal;
b) bunurile nu au iesit de sub incidenta regimului respectiv, inainte de data aderarii.

Art. 408. - (1) Urmatoarele operatiuni sunt asimilate unui import de bunuri, in cazul in care se demonstreaza ca sunt in libera circulatie in unul dintre noile state membre sau in Comunitate:

a) scoaterea, inclusiv scoaterea neregulata, a bunurilor de sub regimul de admitere temporara, sub care au fost plasate inainte de data aderarii, in conditiile prevazute la articolul 406;
b) scoaterea, inclusiv scoaterea neregulata, a bunurilor de sub unul dintre regimurile sau din una dintre situatiile prevazute la articolul 156 sau de sub regimuri sau din situatii similare, sub care au fost plasate inainte de data aderarii, in conditiile prevazute la articolul 406;
c) incetarea unuia dintre regimurile prevazute la articolul 407, initiat inainte de data aderarii pe teritoriul unuia dintre noile state membre, in scopul livrarii de bunuri efectuate cu titlu oneros inainte de acea data pe teritoriul respectivului stat membru de catre o persoana impozabila, actionand in acea calitate;
d) orice neregula sau infractiune comisa in cursul unui regim de tranzit vamal, initiat in conditiile prevazute la litera (c).

(2) In afara de cazul prevazut la alineatul (1), utilizarea dupa data aderarii pe teritoriul unui stat membru, de catre o persoana impozabila sau neimpozabila, a bunurilor ce i-au fost livrate inainte de data aderarii pe teritoriul Comunitatii sau al unui nou stat membru, se considera ca import de bunuri, in cazul in care se indeplinesc urmatoarele conditii:

a) livrarea respectivelor bunuri a fost scutita sau era susceptibila de a fi scutita, fie in temeiul articolului 146 alineatul (1) literele (a) si (b), fie in temeiul unei dispozitii similare, in noile state membre;
b) bunurile nu erau importate in unul dintre noile state membre sau in Comunitate inainte de data aderarii.

Art. 409. - In cazurile prevazute la articolul 408 alineatul (1), locul importului in sensul articolului 61 este statul membru pe teritoriul caruia bunurile inceteaza de a mai fi sub incidenta regimurilor sau a situatiilor care le reglementau inainte de data aderarii.

Art. 410. - (1) Prin derogare de la articolul 71, importul de bunuri, in sensul articolului 408, se efectueaza fara a exista un fapt generator de taxe, in cazul in care se indeplinesc urmatoarele conditii:

a) bunurile importate sunt expediate sau transportate in afara Comunitatii extinse;
b) bunurile importate, in sensul articolului 408 alineatul (1) litera (a), nu sunt mijloace de transport si sunt reexpediate sau transportate in statul membru din care au fost exportate si persoanei care le-a exportat;
c) bunurile importate, in sensul articolului 408 alineatul (1) litera (a), sunt mijloace de transport care au fost achizitionate sau importate inainte de data aderarii, in conditiile generale de impozitare in vigoare pe piata interna a unuia dintre noile state membre sau a unuia dintre statele membre ale Comunitatii, sau care nu au beneficiat, la export, de scutirea de TVA sau de rambursarea TVA.

(2) Conditia prevazuta la alineatul (1) litera (c) se considera indeplinita in urmatoarele cazuri:

a) atunci cand data primei dari in folosinta a mijlocului de transport era cu mai mult de opt ani inainte de data aderarii la Uniunea Europeana.
b) cand valoarea impozitului exigibil, la import, este nesemnificativa.

CAPITOLUL 3: Transpunere si intrare in vigoare

Art. 411. - (1) Directiva 67/227/CEE si Directiva 77/388/CEE sunt abrogate, fara a aduce atingere obligatiilor statelor membre privind termenele de transpunere in legislatia nationala si de aplicare a respectivelor directive, mentionate in anexa XI partea B.

(2) Trimiterile la directivele abrogate se inteleg ca trimiteri la prezenta directiva si se citesc in conformitate cu tabelul de corespondenta din anexa XII.

Art. 412. - (1) Statele membre adopta actele cu putere de lege si actele administrative necesare pentru a se conforma articolului 2 alineatul (3), articolului 44, articolului 59 alineatul (1), articolului 399 si anexei III punctul 18 cu efect de la 1 ianuarie 2008. Statele membre comunica de indata Comisiei textul acestor dispozitii, precum si un tabel de corespondenta intre aceste dispozitii si prezenta directiva.
Atunci cand statele membre adopta aceste dispozitii, ele contin o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o asemenea trimitere la data publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei ii sunt comunicate de catre statele membre textele principalelor dispozitii de drept intern pe care le adopta in domeniul reglementat de prezenta directiva.

Art. 413. - Prezenta directiva intra in vigoare la 1 ianuarie 2007.

Art. 414. - Prezenta directiva se adreseaza statelor membre.

Adoptata la Bruxelles, 28 noiembrie 2006.

ANEXA I: LISTA ACTIVITATILOR PREVAZUTE LA ARTICOLUL 13 ALINEATUL (1) AL TREILEA PARAGRAF

1. Serviciile de telecomunicatii;
2. furnizarea de apa, gaz, electricitate si de energie termica;
3. transportul de bunuri;
4. serviciile portuare si aeroportuare;
5. transportul de persoane;
6. livrarea de bunuri noi fabricate in vederea vanzarii;
7. operatiunile agentiilor agricole de interventie efectuate asupra produselor agricole si in temeiul regulamentelor privind organizarea comuna a pietei respectivelor produse;
8. organizarea targurilor si expozitiilor cu caracter comercial;
9. antrepozitarea;
10. activitatile birourilor comerciale de publicitate;
11. activitatile agentiilor de turism;
12. administrarea magazinelor destinate personalului, cooperativelor, cantinelor de intreprinderi si a altor unitati similare;
13. activitati efectuate de organismele de radio si televiziune, in masura in care acestea nu sunt scutite in temeiul articolului 132 alineatul (1) litera (q).

ANEXA II: LISTA ORIENTATIVA A SERVICIILOR FURNIZATE PE CALE ELECTRONICA PREVAZUTE LA ARTICOLUL 56 ALINEATUL (1) LITERA (K)

1. Furnizarea si gazduirea de site-uri de Internet, mentenanta la distanta a programelor si echipamentelor;
2. furnizarea de software si actualizarea acestora;
3. furnizarea de imagini, texte si informatii si punerea la dispozitie a unor baze de date;
4. furnizarea de muzica, filme si jocuri, inclusiv de jocuri de noroc si pariuri, si de emisiuni sau de manifestari politice, culturale, artistice, sportive, stiintifice si de divertisment;
5. furnizarea de servicii de invatamant la distanta.

ANEXA III: LISTA LIVRARILOR DE BUNURI SI PRESTARILOR DE SERVICII CARORA LE POT FI APLICATE COTELE REDUSE PREVAZUTE LA ARTICOLUL 98

1. Alimentele (inclusiv bauturi, cu exceptia bauturilor alcoolice) destinate consumului uman si animal; animalele vii, semintele, plantele si ingredientele utilizate in mod normal in prepararea alimentelor; produsele utilizate in mod normal pentru a completa sau inlocui alimentele;
2. furnizarea apei;
3. produsele farmaceutice de tipul celor utilizate pentru ingrijirea sanatatii, prevenirea bolilor si ca tratament in scopuri medicale si veterinare, inclusiv produsele folosite in scopul contraceptiei si protectiei igienice feminine;
4. echipamentele medicale, materialele auxiliare si alte aparate destinate atenuarii sau tratarii handicapurilor, pentru utilizarea personala exclusiva a persoanelor cu handicap, inclusiv repararea respectivelor bunuri, si livrarea de scaune de copii pentru automobil;
5. transportul de persoane si al bagajelor acestora;
6. livrarea, inclusiv imprumutul de catre librarii, a cartilor (inclusiv brosuri, pliante si imprimate similare, albume, carti de desenat sau de colorat pentru copii, partituri imprimate sau in manuscris, harti si harti hidrografice sau similare), ziare si periodice, altele decat materialele destinate in totalitate sau in mod predominant publicitatii;
7. dreptul de intrare la spectacole, teatre, circuri, targuri, parcuri de distractii, concerte, muzee, gradini zoologice, cinematografe, expozitii si manifestari si institutii culturale similare;
8. receptarea serviciilor de radiodifuziune si televiziune;
9. furnizarea de servicii de catre scriitori, compozitori si artisti-interpreti sau executanti sau drepturile de autor de care beneficiaza;
10. livrarea, construirea, renovarea si transformarea locuintelor, ca parte a politicii sociale;
11. livrarea de bunuri si prestarea de servicii de tipul celor utilizate in productia agricola, cu exceptia bunurilor de capital, precum utilajele sau cladirile;
12. cazarea in hoteluri si unitati similare, inclusiv cazarea pentru vacanta si inchirierea unor locuri in campinguri sau pe terenuri destinate parcarii rulotelor;
13. drepturile de intrare la evenimente sportive;
14. drepturile de utilizare a instalatiilor sportive;
15. livrarea de bunuri si prestarea de servicii de catre organizatii recunoscute ca avand un caracter social de catre statele membre si angajate in activitati de asistenta si securitate sociala, in masura in care respectivele operatiuni nu sunt scutite in temeiul articolelor 132, 135 si 136;
16. prestarea de servicii de catre pompele funebre si crematorii, precum si furnizarea de bunuri conexe;
17. serviciile de ingrijire medicala si dentara si de tratament termal, in masura in care serviciile respective nu sunt scutite in temeiul articolului 132 alineatul (1) literele (b)-(e);
18. prestarea de servicii furnizate pentru curatarea strazilor, colectarea si tratarea deseurilor menajere, altele decat prestarea acestor servicii de catre organismele prevazute la articolul 13.

ANEXA IV: LISTA SERVICIILOR PREVAZUTE LA ARTICOLUL 106

1. Serviciile minore de reparare:

a) a bicicletelor;
b) a incaltamintei si articolelor din piele;
c) a imbracamintei si tesaturilor folosite in gospodarii (inclusiv lucrari de reparare si modificare);

2. renovarea si repararea locuintelor private, cu exceptia materialelor care reprezinta o parte semnificativa a valorii serviciului prestat;

3. curatarea geamurilor si curatarea locuintelor private;

4. servicii de ingrijire la domiciliu, precum asistenta la domiciliu si ingrijirea copiilor, varstnicilor, bolnavilor sau persoanelor cu handicap;

5. coafor.

ANEXA V: CATEGORII DE BUNURI REGLEMENTATE DE ALTE REGIMURI DE ANTREPOZIT DECAT ANTREPOZITUL VAMAL PREVAZUTE LA ARTICOLUL 160 ALINEATUL (2)

ANEXA VI: LISTA LIVRARILOR DE BUNURI SI PRESTARILOR DE SERVICII PREVAZUTE LA ARTICOLUL 199 ALINEATUL (1) LITERA (d)

1. Livrarea de deseuri, rebuturi si materiale uzate feroase si neferoase, inclusiv livrarea de produse semifinite rezultate din prelucrarea, fabricarea sau topirea metalelor feroase si neferoase si a aliajelor acestora;
2. livrarea de produse semiprelucrate feroase si neferoase si anumite servicii de prelucrare asociate;
3. livrarea de reziduuri si alte materiale reciclabile alcatuite din metale feroase si neferoase, aliajele acestora, zgura, cenusa, scorie si reziduuri industriale ce contin metale sau aliajele lor si prestarea de servicii de selectie, taiere, fragmentare si presare a acestor produse;
4. livrarea de deseuri feroase si neferoase, precum si talas, piliturilor, deseuri de materiale reciclabile si materiale reciclabile uzate constand in cioburi de sticla, sticla, hartie, hartie cartonata si carton, material textil, os, piele, piele artificiala, pergament, piei si piei netabacite, tendoane si ligamente, par, funii, franghii, cabluri, cauciuc si plastic si anumite servicii de prelucrare a acestora;
5. livrarea materialelor prevazute in prezenta anexa dupa transformare sub forma unei operatiuni de curatare, polizare, selectie, taiere, fragmentare, presare sau turnare in lingouri;
6. livrarea materiilor secundare rezultate din prelucrarea materialelor de baza.

ANEXA VII: LISTA ACTIVITATILOR DE PRODUCTIE AGRICOLA PREVAZUTE LA ARTICOLUL 295 ALINEATUL (1) PUNCTUL 4

1. Cultura:

a) agricultura generala, inclusiv viticultura;
b) cultura pomilor fructiferi (inclusiv masline) si a legumelor, florilor si plantelor ornamentale, atat in aer liber, cat si in sere;
c) productia de ciuperci, condimente, seminte si material saditor;
d) exploatarea pepinierelor;

2. cresterea animalelor de ferma alaturi de cultivarea solului:

a) cresterea animalelor;
b) cresterea pasarilor;
c) cresterea iepurilor;
d) apicultura;
e) sericicultura;
f) helicicultura;

3. silvicultura;

4. pescuitul:

a) pescuitul in apa dulce;
b) piscicultura;
c) cresterea midiilor, stridiilor si a altor moluste si crustacee;
d) cresterea broastelor.

ANEXA VIII: LISTA ORIENTATIVA A SERVICIILOR AGRICOLE PREVAZUTE LA ARTICOLUL 295 ALINEATUL (1) PUNCTUL 5

1. Lucrarile de cultivare, de secerare, de cosire, de treierare, de balotare, de strangere si recoltare, de insamantare si de plantare;
2. ambalarea si conditionarea, precum uscarea, curatarea, macinarea, dezinfectarea si insilozarea produselor agricole;
3. depozitarea produselor agricole;
4. ingrijirea, cresterea si ingrasarea animalelor domestice;
5. inchirierea, in scopul agriculturii, a echipamentelor utilizate in mod normal in exploatatiile agricole, forestiere sau piscicole;
6. asistenta tehnica;
7. distrugerea buruienilor si daunatorilor plantelor, tratarea plantelor si terenurilor prin pulverizare;
8. exploatarea instalatiilor de irigare si de drenare;
9. tunderea pomilor, taierea pomilor si alte servicii forestiere.

ANEXA IX: OBIECTE DE ARTA, OBIECTE DE COLECTIE SI ANTICHITATI PREVAZUTE LA ARTICOLUL 311 ALINEATUL (1) PUNCTELE 2, 3 si 4

PARTEA A: Obiecte de arta

1. Tablouri, colaje si planse decorative similare, picturi si desene, executate in totalitate manual de catre artist, altele decat planurile si desenele efectuate de arhitecti, ingineri si alte desene industriale, comerciale, topografice sau similare, articole manufacturate decorate manual, panze pictate pentru decoruri de teatre, fundaluri de ateliere sau pentru utilizari similare (cod NC 9701);

2. gravuri, stampe si litografii originale, fiind imprimate produse in numar limitat direct in alb-negru sau color a uneia sau mai multor planse executate in totalitate manual de catre artist, indiferent de tehnica sau materialul utilizate, cu exceptia oricarui procedeu mecanic sau fotomecanic (cod NC 9702 00 00);

3. sculpturi si statui originale, din orice material, cu conditia ca productiile respective sa fie executate in totalitate de artist; mulaje de sculptura a caror productie este limitata la opt copii si supravegheata de catre artist sau succesorii in drepturi ai acestuia (cod NC 9703 00 00); in mod exceptional, in cazurile determinate de statele membre, pentru mulajele de sculpturi produse inainte de 1 ianuarie 1989, limita de opt copii poate fi depasita;

4. tapiserii (cod NC 5805 00 00) si textile murale (cod NC 6304 00 00) realizate manual pe baza unor desene originale furnizate de artisti, cu conditia sa nu existe un numar mai mare de opt copii din fiecare;

5. exemplare unice de ceramica executate in totalitate de catre artist si semnate de acesta;

6. emailuri pe cupru, executate in totalitate manual, limitate la opt copii semnate de artist sau atelierul de arta, cu exceptia articolelor de bijuterie, de orfevrarie si argintarie;

7. fotografii realizate de artist, imprimate de acesta sau sub supravegherea lui, semnate si numerotate in limita a 30 de copii, in toate formatele si pe toate suporturile.

PARTEA B: Obiecte de colectie

1. Timbre postale, timbre fiscale, marci postale, plicuri "prima zi", serii postale complete si similare, obliterate sau neobliterate, dar care nu au curs, nici destinate sa aiba curs (cod NC 9704 00 00);

2. colectii si piese de colectie de zoologie, botanica, mineralogie, anatomie sau care prezinta un interes istoric, arheologic, paleontologic, etnografic sau numismatic (cod NC 9705 00 00).

PARTEA C: Antichitati

Bunurile, altele decat obiectele de arta sau obiectele de colectie, cu o vechime mai mare de 100 de ani (cod NC 9706 00 00).

ANEXA X: LISTA OPERATIUNILOR SUPUSE DEROGARILOR PREVAZUTE LA ARTICOLELE 370, 371 SI 380-390

PARTEA A: Operatiuni pe care statele membre pot continua sa le impoziteze

1. Prestarea de servicii efectuate in cadrul profesiei lor de catre tehnicienii dentari, precum si furnizarea de proteze dentare de catre dentisti si tehnicieni dentari;
2. activitatile organismelor publice de radio si televiziune, altele decat cele de natura comerciala;
3. livrarea de cladiri sau parti ale acestora ori a terenului unde sunt construite, altele decat cele prevazute la articolul 12 alineatul (1) litera (a), in cazul in care sunt efectuate de catre persoane impozabile care aveau dreptul la deducerea TVA achitate anterior pentru cladirea in cauza;
4. prestarea serviciilor agentiilor de turism, prevazute la articolul 306, precum si cele ale agentiilor de turism care actioneaza in numele si in contul calatorului, pentru calatorii in afara Comunitatii.

PARTEA B: Operatiuni pe care statele membre pot continua sa le scuteasca

1. Perceperea drepturilor de intrare la evenimente sportive;

2. prestarea de servicii de catre autori, artisti, artisti-interpreti si executanti, avocati si alti reprezentanti ai profesiunilor liberale, altele decat profesiunile medicale si paramedicale, cu exceptia urmatoarelor:

a) cedari de brevete, marci comerciale si alte drepturi similare si concesionarea de licente privind aceste drepturi;
b) lucrari, altele decat prelucrarea in lohn, efectuate asupra unor bunuri mobile corporale, realizate pentru o persoana impozabila;
c) servicii de pregatire si coordonare a executarii lucrarilor de constructie, precum serviciile furnizate de arhitecti si de birourile de supraveghere a lucrarilor;
d) servicii de publicitate comerciala;
e) transportul si depozitarea bunurilor, precum si servicii accesorii;
f) inchirierea unor bunuri mobile corporale unei persoane impozabile;
g) furnizarea de personal unei persoane impozabile;
h) prestarea de servicii de catre consultanti, ingineri, birouri de planificare si servicii similare in domeniile stiintific, economic sau tehnic;
i) respectarea unei obligatii de a nu exercita, in totalitate sau partial, o activitate profesionala sau un drept prevazut la literele (a)-(h) sau litera (j);
j) serviciile agentilor de expediere, brokerilor, agentilor de afaceri si ale altor intermediari independenti, in masura in care se refera la livrarile sau importurile de bunuri sau la prestarea de servicii prevazute la literele (a)-(i);

3. prestarea de servicii de telecomunicatii si livrarea de bunuri accesorii respectivelor prestari, efectuate de serviciile publice postale;
4. prestarea de servicii de catre pompele funebre si crematorii si livrarea de bunuri accesorii acestor servicii;
5. operatiuni efectuate de persoane cu handicap vizual sau de ateliere pentru persoane cu handicap vizual, cu conditia ca aceste scutiri sa nu genereze o denaturare semnificativa a concurentei;
6. livrarea de bunuri si prestarea de servicii efectuate organismelor oficiale responsabile cu constructia, amenajarea si intretinerea cimitirelor, sepulturilor si monumentelor comemorative ale victimelor de razboi;
7. operatiuni realizate de spitale, nereglementate de articolul 132 alineatul (1) litera (b);
8. furnizarea apei de catre un organism de drept public;
9. livrarea unei cladiri sau a unor parti a acesteia ori a terenului pe care este construita, efectuata inainte de prima ocupare a acestora, si livrarea de teren de constructie, in temeiul articolului 12;
10. transportul de persoane si, in masura in care transportul de persoane este scutit, transportul de bunuri, precum bagaje sau automobile, care insotesc calatorii, sau prestarea de servicii in legatura cu transportul de persoane;
11. livrarea, modificarea, repararea, intretinerea si inchirierea aeronavelor utilizate de institutiile de stat, inclusiv echipamentele incorporate sau utilizate in aceste aeronave;
12. livrarea, modificarea, repararea, intretinerea, si navlosirea navelor de razboi;
13. prestarea serviciilor agentiilor de turism, prevazute la articolul 306, precum si cele ale agentiilor de turism care actioneaza in numele si in contul calatorului, pentru calatorii in Comunitate.

ANEXA XI:

PARTEA A: Directive abrogate si modificarile succesive ale acestora

PARTEA B: Termene de transpunere in legislatia nationala
(la care se face referire la articolul 411)

ANEXA XII: TABEL DE CORESPONDENTA