Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Dimitrie Bolintineanu

    Zina-Doamna

    Zina-doamna se coboară
    Pe-ale serii dese scări,
    Scuturând din aripioară
    Ale lunii sărutări.

    Printre valuri fugătoare
    De lumină ce treceau
    Şi sub albele-i picioare
    Crini de aur se spărgeau.
    Pe cosiţele-i râzânde
    Mii de raze s-aninau
    Şi în aurele blânde
    Graţios se legănau.

    Mii de păsări poleite
    Cântă-n arbori înfloriţi,
    Unii-n roade aurite,
    Alţii încă-abia-nverziţi.
    Iar pe unde ea se duce,
    Unde paşii-i rătăcesc,
    Păsările cânt mai dulce,
    Florile îmbobocesc.

    Alba, juna zinuliţă
    Şade sub un plop de-argint
    Şi ascultă în cosiţă
    Vântul nopţii murmuind.
    Dar mai colo-n depărtare
    Auziţi un dulce cânt,
    Răsunând cu desfătare
    Printre pomi şi printre vânt?

    — ,,Stele dulci şi drăguliţe!
    Unde este zina mea,
    Ce vă poartă în cosiţe
    Şi vă are tot cu ea?
    Spuneţi mie, viorele
    Care-n ochii-i străluciţi!
    Spuneţi, mărgăritărele
    Ce sub buze-i înfloriţi!

    Cosicioara-i străluceşte
    Ca-arcul ploaiei printre nor
    Şi pe faţă-i pârguieşte
    Floricica de bujor.
    Este mândră şi uşoară
    Ca un flutur aeros
    Scuturând din aripioară
    Roua plaiului voios.

    Spuneţi mie, florioare!
    Aţi văzut un păstorel
    Ce-are-n plete flori din soare
    Şi la brâu un fluierel?
    El e viaţa vieţii mele.
    Pentru dânsul am venit
    Printre flori şi printre stele
    Din eternul înflorit."

    La luimina călătoare,
    Iată, trece-un păstorel
    Ce-are-n plete flori din soare
    Şi la brâu un fluierel.
    — ,,Vino, dulcea mea iubită!
    Şi pe anii-mi râzători,
    Din cosiţa-ţi înflorită
    Scutură-ale vieţii flori."
    Zina-doamna se uimeşte;
    Turnă chipu-i rumenel;
    Alba-i mână rătăceşte
    Printre păru-i aurel.

    — ,,Du-te! Du-te de la mine!
    Du-te! Eu nu te iubesc!"
    Şi se-neacă în suspine.
    Lacrimile-i râuresc.
    Şi c-o vorbă înfocată
    — ,,Vino! vino! zise ea,
    Şi din viaţa mea te-mbată,
    Tu eşti fericirea mea!"

    Zice şi cu răsfăţare
    Îi dă scumpele-i comori,
    Sânul ei de desfătare
    Şi guriţa ei de flori.

    Printre umbrele tăcute
    Mii de raze se strecor,
    Zbor ca visele plăcute
    Într-un negru viitor.
    Stelele scânteietoare
    Legănate strălucesc
    Şi-n cereasca lor vulvoare
    Se topesc şi înfloresc.
    Iar în vânturi profumate,
    Flutureii auriţi
    Peste florile rouate
    Se balanţă adormiţi.

    Printre flori şi printre rouă
    Zinele voioase zbor
    Şi din genele lor plouă
    Un torent scânteietor.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA