Ediţia în limba română
    / Cultură / Dimitrie Bolintineanu

    Dimitrie Bolintineanu

    Preda Buzescu

    De trei zile lupta n-a mai încetat
    Şi tătarul pare c-a înaintat.
    Dar Buzescu Preda vede cu durere
    Floarea României ce pe vale piere.
    Trece înainte pe un cal în joc
    Ce varsă din ochii-i flacăre de foc.
    Strigă cu tărie cetelor zdrobite
    Ce la glasu-i mândru se întorc uimite.
    Iată că nepotul hanului tătar
    Trece pe-un sălbatec, ager armăsar.
    Unde se arată pe întinsa vale
    Prin oştirea noastră îşi deschide cale.
    Iar Buzescu Preda cum îl întâlni,
    Îi ieşi-nainte şi-astfel îi vorbi
    — ,,Dacă nu ţi-e frică şi-ai credinţă-n tine,
    O, tătare! vino să te baţi cu mine!"

    Ei descălecară atunci amândoi
    Şi se iau la luptă ca doi juni eroi.
    Ochii tuturora cată cu mirare
    La Buzescu Preda şi tătarul mare.
    Ei se bat la raza stelei cei de foc,
    Flacările-i albe pe-a lor zale joc.
    Vântul răcoreşte fruntea lor udată
    Şi mânia dulce sufletul le-mbată.
    Ei se bat în spade — spadele se frâng;
    Şi se iau la braţe — se smucesc, se strâng.
    Când tătarul scoate o secure mică
    Si lovind pe Preda, pavăza îi strică.
    Dar el cu măciuca astfel îl lovi
    Incât deodată câzu şi muri.

    Iar după aceasta, oastea românească
    Pleacă şi învinge horda tătărască.




    DE ASEMENEA ÎN SECŢIUNEA DIMITRIE BOLINTINEANU

    Trâmbiţa răsună sus pe coasta verde; / Armia lui Ţepeş printre brazi se pierde. / - "Iată! strig vitejii, mândrul căpitan / Ce-a ucis cu mâna-i paşa musulman!"
    Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel, / Unde curge-n vale un râu mititel, / Plânge şi suspină tânăra domniţă, / Dulce şi suavă ca o garofiţă;
    În nori cinşi cu roze şi cu-aur curat / Se culcă ferice al vieţii-mpărat. / Dar fiul de rege pe calu-i ce zboară / Goneşte-o căpriţă, plăpândă şi uşoară, / Cu cornii auriţi.
    La aceste vorbe, ceata ostăşească / Strigă cu poporul: ,,Tepeş să trăiască!" / Speriaţi, boierii prin ferestre scap; / Iar pe soli îi bate cu piroane-n cap.
    Seara răspândeşte umbrele-i uşoare. / Şi melancolia trece gânditoare. / Dar Ştefan cel Mare, rătăcit prin văi, / Dintr-un corn de aur cheamă bravii săi.
    Publicitate

    DE ASEMENEA ÎN SECŢIUNEA CULTURĂ:

    © 1991-2014 The Titi Tudorancea Bulletin | Titi Tudorancea® este Marcă Înregistrată | Condiţii de utilizare