Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Anghel

Nemulţumitul

Venea-nflorit de alge, de foi, şi scoici barbare,
Vuind urca pe dune enormul ocean;
Venea ca un logodnic zvârlind mărgăritare
Şi ramuri rupte-n treacăt din codrii de mărgean.

Cu pletele zburlite sălta pe estacade.
Îşi anina în pripă splendidele-i dantele,
Şi iar le lua ca-n urmă mai albe, în cascade,
Să le resfire-n soare subt geamurile mele.

Pierea apoi prin peşteri, şi-acolo, ca avarii,
Ce-şi vântură într-una grămezile de aur,
Rostogolea pietrişul adus de milenarii,
Făcându-şi socoteala imensului tezaur.

Se înălţa pe urmă şi iar venea aproape
Să-mi plângă subt fereastră – o, jalnic Ocean!
Ce-ţi mai lipseşte oare când ai atâtea ape,
Şi-n ele-atâtea perle şi aur şi mărgean?

TE-AR MAI PUTEA INTERESA