Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Anghel

Măgheranii

Au înflorit iar măgheranii şi n-a prins nimene de veste,
Şi-acum se trec, cum trec pe lume atâtea vieţi ce pân'la moarte
S-ascund în numărul mulţimei şi umilite stau deoparte,
Cum sta între surori sfioasa cenuşăreasă din poveste.

Tăcuţi şi trişti, se trec în taină, cu fruntea în pământ plecată,
Şi nici o mână către dânşii nu se întinde ca să-i rumpă,
Căci fetele aşa-s făcute ca să le placă haina scumpă
Şi ei, sărmanii, n-au nimica să poată-ademeni o fată.

Dar cum mor formele spre seară, şi creşte luna fără veste,
Un miros blând, cum nu-e altul, pătrunde-atât de cald şi dulce,
Că fetele, uitând de noapte şi că e ceasul să se culce,
Rămân până târziu pe gânduri, oftând cu dor lângă fereste.

Oftează fetele, şi nu ştiu, a doua zi de dimineaţă,
Când se coboară în grădină, că-n biata floare cenuşie
Ce se ascunde umilită, e-atât parfum şi poezie...
Şi măgheranii mor în taină cum au trăit întreaga viaţă...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA