Dimitrie Anghel

Lui Grigorescu¹

Se leagănă în pas agale
Un mândru car purtat de boi:
Te duc pe ne-nturnata cale
Şi-s albi ca neaua amândoi.

Iar carul tău, cât e de mare,
E-acoperit de-un lăvicer,
Şi munţii-nalţi privesc din zare,
Şi drumul parcă urcă-n cer.

Pe unde treci un vânt dă viaţă
Şi-mbină felurimi de flori,
Precum ţi se schimba la faţă
Paleta-n sute de culori.

Uimit de farmec o clipită,
De sus, păstorul legendar
Îşi lasă turma risipită
Privind cum trece mândrul car

Şi-acum, când carul se opreşte
Şi plâng talăngile-n ecou,
Natura parcă retrăieşte
Cel de pe urmă-al tău tablou.

1. Din volumul "Caleidoscopul lui A. Mirea" (1908-1910) scris în colaborare cu Ştefan Octavian Iosif