Ediţia în limba română
    / Cultură / Miron Costin

    Biografie

    Miron Costin


    1633 — Se naste in Moldova Miron Costin.
    Tatal este hatmanul Ion (Iancu) Costin ce se presupune ca a venit din Muntenia.
    Mama este Safta Scoartes, nepoata a domnitorului Barnovschi si ruda cu vechile familii boieresti Balica si Movila.
    Poarta numele domnitorului Miron Barnovschi-Movila, omorat de turci la Constantinopol.

    1634 — Este luat in Podolia, unde pribegeste tatal sau, care il insotea pe Moise Movila, domnul mazilit de turci. Tatal sau era si nobil polon si detinea mosii in Polonia, aproape de Bar.

    1638 — Iancu Costin si trei fii ai sai, printre ei si Miron, primesc cetatenia polona.

    1647-1652 — Costin isi face studiile la colegiul iezuit de la Bar, apoi pentru un timp (1648-1650) la Camenita.
    Dobandeste o cultura intinsa si sistematica, de profil umanistic si clasicist, cuprinzand bogate cunostinte din literatura si istoria antica, din cea polona, de geografie, logica, teologie si limbi straine: latina, polona, rusa, la care se vor adauga mai tarziu limba turca si maghiara.

    1650 — Moare Iancu Costin.

    1651 — Ia parte, ca nobil polon, la lupta de la Beresteczko, unde oastea polona a regelui Cazimir al V-lea ii infrange pe cazacii lui Bogdan Hmelnitki, rasculati contra polonilor si pe aliatii tatari ai acestora.
    Costin va cauta de-a lungul vietii sa stabileasca in mod constant numeroase relatii, politice si culturale, cu mediul polon, preocupare intretinuta mai ales de ideea unei aliante politice intre Moldova si Polonia impotriva turcilor.
    A avut legaturi apropiate cu Ian Gninski, palatinul de Kulm, cu Marcu Matczynski, comisul Coroanei, caruia ii va dedica Cronica polona, cu hatmanul Stanislaw Jablonowski, Nicolae Praznowski, mare prelat si cancelar, si cu regele Ian Sobieski, caruia ii va inchina Poema polona.

    1652-1653 — Revenit in Moldova, cu invoirea lui Vasile Lupu, isi incepe ucenicia de viitor demnitar pe langa vistiernicul Iordache Cantacuzino.
    Costin se va afla curand de partea logofatului Gheorghe Stefan in lupta acestuia pentru domnie.
    Adeziunea lui in actiunea lui Gheorghe Stefan, dupa ce pretendentul primeste ajutorul trupelor polone, este primul act de manifestare publica a tendintelor sale filopolone si a dorintei de a scoate Moldova de sub suzeranitatea turceasca.

    1655 — Ia parte in Tara Romaneasca la lupta impotriva seimenilor rasculati.

    1657 — In timpul domniei lui Gheorghe Stefan, Costin indeplineste prima misiune din bogata sa cariera diplomatica, la curtea munteana a lui Constantin Serban.
    Se casatoreste cu Ileana Movila, nepoata a domnitorului Simion Movila, ruda a mitropolitului Petru Movila, care avea de asemenea relatii puternice cu Polonia.
    Averea si cultura ii asigura lui Costin un loc de frunte printre marii boieri, el detinand functii de prim rang si cunoscand o pozitie sociala de relativa stabilitate intr-o perioada de dese fluctuatii la tron. In cei 38 de ani petrecuti in Moldova cronicarul a fost martor la succedarea a 12 domnitori, pe care a incercat, pe rand, sa-i converteasca pentru o alianta cu Polonia.
    Ca demnitar, el trece prin dregatoria de sulger in 1657, paharnic la 1659.

    1659-1660 — Ca ostean, ia parte la diferite expeditii militare: la luptele contingentelor moldovenesti din oastea turceasca impotriva lui Gheorghe Rakoczi II.

    1660 — Se naste Nicolae Costin (1660-1712), al doilea dintre fiii lui Miron Costin. De asemenea cronicar. Opera lui este alcatuita din Letopisetul Tarii Moldovei de la zidirea lumii pana la 1601, Letopisetul Tarii Moldovei. 1709-1711, precum si din Ceasornicul domnilor, traducere si prelucrare dupa opera lui Antonio de Guevara, Libro aureo del gran emperador Marco Aurelio con el Relox de principes (1529).

    1660-1664 — Este parcalab de Hotin.

    1661 — Domnitorul Eustratie Dabija il trimite in solie la regele polon Ioan Cazimir.

    1663 — In razboiul turco-austriac participa la lupta de la Neuhausel, cand, trecand cu oastea lui Eustratie Dabija prin Tara Romaneasca, vede la Turnu Severin ruinele podului lui Traian.
    In Moldova ia parte la razboaiele civile impotriva pretendentului Constantin Serban, care ocupa in doua randuri tronul Moldovei (1659-1661). Experienta militara castigata in aceste expeditii isi va pune amprenta si pe continutul cronicii sale. Dar Costin a fost mai cu seama un bun diplomat.

    1664 — Primeste titlul de mare comis.

    1667 — Ilias Alexandru voda ii da titlul de Mare vornic de Tara de Sus.

    1669 — Gheorghe Duca voda il numeste Mare vornic de Tara de Jos.

    1671 — Este trimis de domnul Stefan Petriceicu in solie la hatmanul Ioan Sobieski (viitorul rege al Poloniei), cu care Costin avea stranse relatii.

    1671-1673 — Scrie poemul Viata lumii, primul de acest gen in literatura romana, in versuri de 13-14 silabe.
    Traduce un fragment din Quintus Curtius, intitulat Graiul solului tataresc catra Alexandru Machidon, dupa ce au sosit de la Bahtri la apa Donului, mergand cu oaste asupra tatarilor.
    Are loc intalnirea cu marele vizir Ahmed Köpröli pe care il convinge sa renunte la intentia de a ierna oastea otomana in Moldova.

    1673 — Debuteaza cu versuri despre descalecatul intai al Moldovei, tiparite in Psaltirea in versuri a lui Dosoftei (ed. 1673). Tot aici apare si Apostroful.

    1672-1674 — Traduce Origines et occasus Transsylvanorum (Lyon, 1667) a lui Laurentiu Toppeltin de Medias.

    1674 — Dumitrascu Cantacuzino, domnul Moldovei, il face mare logofat.
    Acuma este trimis cu solie, de doua ori, la hatmanul Sobieski si apoi intr-o alta solie la Constantinopol.
    In vremea domniei lui Antonie Ruset-voda, logofatul il intampina pe Ioan Gninski, marele sol polon care indeplinise misiuni diplomatice in Franta, in Danemarca si in Rusia, aflat in drum spre Poarta, pentru ratificarea pacii de la Zurawno. Cu acest prilej se pare ca i-a inmanat Cronica Tarilor Moldovei si Munteniei (Cronica polona), dedicata prietenului sau Marcu Matezynski. Scrisa in polona sub forma de epistola, incearca demonstrarea romanitatii poporului nostru si a latinitatii limbii, avand drept scop, nemarturisit direct, sa-i determine pe polonezi sa ne ajute spre a ne elibera din jugul otoman. Ofera astfel crestinitatii, inaintea Descrierii Moldovei a lui Cantemir, posibilitatea sa afle date despre istoria, geografia si organizarea politica a romanilor.

    1675 — Termina vestita sa cronica Letopisetul Tarii Moldovei de la Aaron Voda incoace.

    1680-1683 — Antrenat in obligatiile pe care i le impuneau inaltele ranguri politice, el mentine si relatii apropiate cu oamenii de cultura, ca mitropolitul Dosoftei, episcopul italian Vito Piluzio. Legaturile politice ale lui Costin cu Polonia devin tot mai stranse dupa alegerea lui Sobieski ca rege, cronicarul intretinand cu acesta o corespondenta directa, dupa 1680. Totusi, la asediul Vienei (1683) Costin se afla, cu oastea moldoveana, in tabara turcilor, alaturi de Gheorghe Duca, domnul Moldovei. La intoarcere, Duca si Costin, impreuna cu alti boieri, sunt prinsi de polonezi la Domnesti, langa Oituz, si dusi in Polonia. Lesii sunt ingaduitori cu cronicarul, caruia Sobieski ii ofera gazduire la Daszow. Ramane in Polonia.

    1684 — Redacteaza Istoria in versuri polone despre Moldova si Tara Romaneasca (Poema polona).
    Boierii pribegiti in Polonia ii cer regelui Sobieski, printr-un memoriu redactat de diplomatul Costin, sa elibereze Moldova de sub turci si sa le garanteze drepturi similare celor ale sleahticilor, limitand despotismul domnilor moldavi.

    1685 — Fratele sau Velicico, revenit mai devreme in Moldova, ii transmite invitatia domnului Constantin Cantemir de a se intoarce in tara.
    Este numit staroste de Putna.

    1686-1691 — Scrie opera De neamul moldovenilor, lucrare neterminata, al carei original este pierdut.

    1691 — Superior prin cultura sa domnului ridicat din mijlocul razesilor, opus partidelor boieresti filoturcesti care sprijineau domnia (familia Rusetestilor), adept al lui Sobieski, dusmanit de Cantemir, Costin devine un om incomod in preajma domnitorului care incheiase un tratat secret de alianta cu Austria, intrand, astfel, in conflict cu politica filo-polona a lui Miron Costin.
    Un complot boieresc impotriva domnului, la care participa fratele lui Costin, Velicico, constituie momentul ce declanseaza mania lui Cantemir impotriva Costinestilor, ucisi pe rand din porunca sa.
    Miron Costin este ridicat din casa lui de la Barbosi. Tocmai ii murise sotia, dupa cum spune Neculce.
    Este omorat in decembrie 1691, langa Roman.




    DE ASEMENEA ÎN SECŢIUNEA MIRON COSTIN

    Pănă la cumplita domniia lui Aron-vodă (aşe-i dzice acei domnii răpăusatul Ureche vornicul), ieste scris letopiseţul ţărîi de Ureche vornicul, început de la Dragoş-vodă, carele au descălecatŭ din Maramureş această ţară al doilè rîndŭ, după ce să pustiisă de tătari şi fugisă toţi lăcuitorii şi a Ţărîi Moldovei şi Ţărîi Munteneşti în Ardeal. Iară întăiŭ descălecată de Traian, împăratul Rîmului, căruia împărat numele trăieşte între noi păn astădzi cu şanţul cela ce să dzice Troianul.
    Începutul ţărâlor acestora şi neamului moldovenescŭ şi muntenescŭ şi câţi sunt şi în Ţările Ungureşti cu acest nume, români şi până astăzi, de unde suntŭ şi de ce seminţie, de când şi cum au dăscălecat, acéste părţi de pământŭ, a scrie, multă vréme la cumpănă au stătut sufletul nostru. Să înceapă osteneala aceasta, după atâta véci de la discălecatul ţărâlor cel dintăi de Traian împăratul Râmului, cu câteva sute de ani peste mie trecute, să sparie gândul. A lăsa iarăş nescris, cu mare ocară înfundat neamul acesta de o seamă de scriitori, ieste inimii durére. Biruit-au gândul să mă apucu de această trudă, să scoţ lumii la védére felul neamului, din ce izvor şi seminţie suntŭ lăcuitorii ţărâi noastre, Moldovei şi Ţărâi Munteneşti şi românii din Ţările Ungureşti, cum s-au pomenit mai sus, că toţi un neam şi o dată discălecaţi suntŭ, de unde suntŭ veniţi strămoşii lorŭ pre acéste locuri, supt ce nume au fostŭ întăi la discălecatul lor şi de cândŭ s-au osebit şi au luat numele cest de acum, moldovan şi muntean, în ce parte de lume ieste Moldova, hotarăle ei păn unde au fostŭ întâi, ce limbă ţin şi păn-acum, cine au lăcuit mai nainte de noi pe acestŭ pământŭ şi supt ce nume, scot la ştirea tuturorŭ, carii vorŭ vrea să ştie neamul ţărilor acestora.
    Cine-şi face zid de pace, turnuri de frăţie / Duce viiaţă fără greaţă într-a sa bogăţie. / Că-i mai bună dimpreună viiaţa cea frăţească / Decâtu râcă, care strică oaste vitejească.
    Vacul tău n-are pace, zavistnice oame, / Colţul tău, plin de venin, piiere tot de foame, / Să muşte pre cineva pururea râvnéşte, / În ce chip ar ocărî, pururea păzéşte.
    Neamulŭ Ţărâi Moldovii de unde dăradză? / Din ţara Italiei, tot omul să creadză. / Fliah întăi, apoi Traianŭ au adus pre acice / Pre strămoşii cestorŭ ţări de neamŭ cu ferice.
    Publicitate

    DE ASEMENEA ÎN SECŢIUNEA CULTURĂ:

    © 1991-2014 The Titi Tudorancea Bulletin | Titi Tudorancea® este Marcă Înregistrată | Condiţii de utilizare