Aproximativ 300 de persoane sunt retinute dupa ciocnirile sangeroase intre protestatari si fortele de securitate din Cairo. A fost instaurata starea de asediu in zona din jurul ministerului. De la rasturnarea fostului presedinte Hosni Mubarak, au existat in mod regulat proteste impotriva consiliulului militar de tranzitie.

Comisia electorala egipteana a respins in total 10 candidati, inclusiv pe cei trei care au generat cele mai mari pasiuni: Khairat el-Shater, strategul sef si omul de fier din Fratia Islamica, Hazem Salah Abu Ismail un islamist ultraconservator si Omar Suleiman fostul vicepresedinte si sef al serviciilor de informatii de pe vremea lui Mubarak. Vestul este ingrijorat ca parlamentul si grupul de lucru pentru constitutie sunt dominate de islamisti. Islamistii nu agreeaza termenii actuali din imprumutul cu FMI.

Grupul a anuntat candidatura lui Khairat al-Shatir in urma "incercarilor conducerii militare de a fura revolutia". Khairat al-Shatir este omul de fier al Fratiei, cel care poarta negocieri cu consiliul militar, orchestratorul rezultatului bun din alegerile parlamentare si negociator cu tarile din Golf si cu FMI.

3000 de reprezentanti ai principalelor triburi, comandanti de militii si politicieni au solicitat autonomie pentru estul Libiei. Aceasta regiune este foarte bogata in petrol, detinand doua treimi dintre rezervele de petrol ale tarii. Conducatorul NTC a avertizat impotriva unui complot strain care incearca sa fragmenteze Libia si a avertizat ca unitatea nationala va fi aparata cu forta, daca va fi necesar.

Consiliul militar care guverneaza Egiptul a stabilit regulile pentru alegerile prezidentiale. Guvernul militar este presat de protestele din strada sa cedeze mai repede conducerea catre un guvern civil. Noul parlament este dominat de Fratia Islamica, o grupare interzisa pe vremea lui Hosni Mubarak.

Grupurile de militii rivale s-au luptat in centrul capitalei, Tripoli. Luptatori loiali lui Gaddafi au preluat controlul asupra partii de sud-est a capitalei. Desi au loc lupte in mai multe orase din Libia nu se prevede o intoarcere la vechiul regim. NATO afirma ca nu va interveni din nou.

Mubarak este judecat sub acuzatii de coruptie si de ordonarea uciderii protestatarilor in timpul revoltei care a dus la rasturnarea sa de la conducerea Egiptului, anul trecut. Avand in vedere gravitatea acuzatiilor, cererea pentru pedeapsa cu moartea nu a venit ca o surpriza. Procesul s-a reluat dupa o pauza de aproximativ doua luni.

Procurorul sef de la Curtea Internationala de Justitie a spus ca are "suspiciuni serioase" ca moartea liderului libian Muammar Gaddafi a fost o crima de razboi. O inregistrare video facuta la momentul capturarii sale il arata pe acesta ranit, dar in viata.

Redactarea constitutiei este motivul discordiei. Protestatarii islamici cer retragerea propunerilor de schimbari constitutionale facute de autoritatile militare.Curentul liberal din Egipt se teme ca un parlament dominat de islamici va injecta prea multa religie in constitutie. Protestele au degenerat in confruntari violente cu politia.

"...sa se stie ca am fi putut sa negociem si sa ne vindem cauza in schimbul sigurantei personale si a unei vieti stabile. Am primit multe oferte in aceasta directie, insa am ales sa fim avangarda confruntarii, ca simbol al datoriei si onoarei. ...alegerea de a proteja natiunea este o onoare si vinderea acesteia este cea mai mare tradare pe care istoria si-o va aduce intotdeauna aminte, in ciuda incercarilor altora de a va spune altfel".

Consiliului National de Tranzitie din Libia a declarat ca Gaddafi a murit in urma ranilor pe care le-a suferit in timpul luptei de la Sirte. In ciuda pierderii capitaliei, Tripoli, Gaddafi a continuat lupta, impiedicand noii lideri ai Libiei sa proclame victoria in razboiul civil care a durat opt luni de zile.

In ciuda sprijinului oferit de NATO si la o luna dupa ocuparea capitalei, trupele rebele au fost respinse in atacurile asupra celor doua orase detinute de trupele lui Gaddafi: Bani Walid si Sirte. NATO este acuzat ca a ucis sute de civili. Rebelii incearca sa guverneze Libia si declara ca au gasit in banca centrala a Libiei 23 miliarde de dolari necheltuiti de regimul Gaddafi.

Nu se stie exact unde se afla Muammar Gaddafi, insa acesta a transmis un mesaj in care afirma ca va lupta pana la victorie sau pana la moarte. Consiliul National de Tranzitie al rebelilor a declarat ca va oferi 1,2 milioane de euro oricui il va ucide sau captura pe Muammar Gaddafi. Rebelii incearca sa obtina un ajutor urgent in valoare de 2,5 miliarde de dolari.

Rebelii spun ca generalul a fost ucis de o militie islamista. Guvernul Gaddafi spune ca generalul a fost ucis de al-Qaeda, repetand afirmatia ca acest grup este cea mai puternica forta din cadrul miscarii rebele. Analistii spun ca moartea generalului ar putea sa alimenteze suspiciunile internationale ca rebelii nu pot fi de incredere.

Gaddafi a reusit sa se mentina la conducerea statului, in ciuda mai multor luni de atacuri aeriene efectuate de NATO. Mortii din randul civililor au accentuat diferenta de opinii intre guvernele din Vest. Finantarea operatiunilor din Libia a supravietuit votului din Congresul american. Statele Unite acuza Uniunea Europeana ca a facut prea putin in Libia. Gaddafi a spus ca nu paraseste Libia si cea mai mare parte dintre libieni il sustin. Curtea Internationala de Justitie a emis un mandat de arestare pentru Gaddafi. 19 state recunosc pe rebeli ca "reprezentanti legitimi" ai poporului libian.

Un raid aerian al NATO a ucis pe cel mai tanar fiu al lui Muammar Gaddafi si trei dintre nepotii acestuia. Gaddafi a fost si el in respectiva vila, insa a scapat nevatamat. Acest atac a fost al doilea atac NATO care a tintit pe Gaddafi, in numai 24 de ore. Gaddafi a spus: "Nimeni nu ma poate forta sa plec din tara mea si nimeni nu-mi poate spune sa nu lupt pentru tara mea. Eu nu am nici o functie oficiala la care sa renunt. Nu imi voi parasi tara si voi lupta pana la moarte". Multimea furioasa a atacat sediul ONU si cateva ambasade. Guvernul libian a declarat o blocada navala in portul Misrata. Rebelii au inceput comertul cu petrol.

Natiunile Unite au decis instituirea unei zone de excluziune aeriană in Libia. Dintre cele 15 state membre ale consiliului de securitate, Germania, China, Rusia, India si Brazilia nu au votat aceasta decizie. Statele Unite, Franta, Marea Britanie, Canada si Italia au inceput pe 19 martie 2011, atacul asupra Libiei. In urma atacului au aparut critici internationale. Libia are cele mai mari rezerve de petrol din Africa, este al 12-lea producator de petrol din lume si are cel mai mare venit pe cap de locuitor din Africa.

Trupele guvernamentale libiene loiale colonelului Muammar Gaddafi au lansat o contra-ofensiva, in incercarea de a prelua orasele castigate de fortele rebele. Exista informatii contradictorii in legatura cu orasele pe care cele doua tabere le controleaza. Pretul petrolului la nivel mondial a crescut. Indicii bursieri si dolarul au scazut.

In urma demisiei, Egiptul, cea mai populata tara araba, va fi guvernat de Inaltul Consiliu Militar. Autoritatile militare ale Egiptului au afirmat ca vor pastra angajamentele facute de tara in toate tratatele internationale. Acestia au spus ca vor forma un guvern de tranzitie si ca vor guverna sase luni sau pana la alegerile care au loc in septembrie. Noii conducatori militari ai Egiptului au dizolvat ambele camere ale parlamentului si au suspendat constitutia. Se incearca detectarea internationala a averii lui Mubarak.

Desi era de asteptat ca va demisiona, Mubarak a anuntat ca va ramane la conducerea statului si va transfera toata puterea numai dupa alegerile care sunt programate, conform constitutiei, in septembrie. O parte dintre puteri vor fi transferate acum catre vice-presedintele Omar Suleiman. Protestatari au reactionat cu furie.

In Egipt au loc ciocniri violente intre politie si demonstranti pe strazile din Cairo. Pana acum, in aceste confruntari si-au pierdut viata cel putin 26 de persoane si sute au fost ranite. Proteste anti-guvernamentale, de acelasi tip, au avut loc si in Tunisia si Yemen. Retelele sociale au ajutat la organizarea manifestatiilor. Exista ingrijorari ca aceste revolte ar putea sa degenereze in violente, in toata lumea araba.