| Publicat pe 14 iunie 2008 |
|
Adenomul de prostata
Adenomul de prostata este cea mai frecventa tumoare benigna a barbatului si cea mai frecventa cauza a obstructiei subvezicale peste 60 de ani.
Semne si simptome
In majoritatea cazurilor, pacientul prezinta urinari frecvente, in special nocturne, durere in timpul mictiunii, imperiozitate mictionala, modificarea jetului urinar.
In functie de simptomatologie se recunosc trei stadii clinice:
• stadiul I cu tulburari mictionale moderate;
• stadiul II in care apare reziduu urinar, fara distensia vezicii urinare. Se agraveaza polachiuria si disuria. Apar scaderea fortei jetului urinar, dificultate in initierea mictiunii, contractia ajutatoare a musculaturii abdominale.
• stadiul III in care pe langa reziduu urinar, apare si distensia vezicii urinare. In acest stadiu se accentueaza simptomele si apare pierderea involuntara de urina (incontinenta urinara). Se modifica starea generala, pana la instalarea insuficientei renale.
Pe langa simptomele mentionate mai pot sa apara, in diferite etape, retentia completa de urina, hematuria, agravarea brusca a simptomatologiei dupa pranzuri copioase, abuz de alcool, constipatie.
In afara de insuficienta renala adenomul de prostata se poate complica cu litiaza vezicala, infectie urinara, diverticuli vezicali, epididimita acuta.
Tuseul rectal completeaza examenul clinic si arata, in cazul adenomului, o prostata marita, globuloasa, ferm elastica, bine delimitata, nedureroasa. Pentru precizarea diagnosticului si stabilirea stadiului sunt utile antigenul prostatic specific, urografia, ecografia.
Cauze
Adenomul de prostata reflecta o scadere a activitatii testiculare si o dereglare a echilibrului intre proliferarea si moartea celulara la nivelul prostatei. Studiile au aratat ca hormonii androgeni sunt implicati in evolutia adenomului de prostata, pe care o favorizeaza. S-a constatat o crestere de pana la 4-5 ori a dihidrotestosteronului la nivelul adenomului fata de tesutul prostatic normal. Infectia si congestia pelvina actioneaza ca factori agravanti, fara a li se atribui un rol clar.
|
